Omul Zilei, ”Românul-fără-speranță din SECURISTAN”. Mințit, furat, exploatat, acum i s-a luat și iluzia că poate schimba ceva prin votul său. ”RIDICĂ-TE ȘI MERGI!”

(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Încep această analiză chiar cu mine, despre mine și vă zic că ceea ce s-a petrecut ieri în România m-a mirat, dar nu m-a șocat, nici nu m-a dărâmat. Spre deosebire de alții, eu nu mai am demult speranțe că s-ar putea trăi normal în țara mea. De ce? Pentru că viața a fost suficient de dură cu mine și mi-a dat destule lecții pentru ca să nu-mi fac iluzii și să nu trăiesc cu speranțe false. Eu nu mai am, așadar, dorințe de realizări personale sau carieră. Știu bine că în SECURISTAN nu mi se permite, dar îmi duc viața relativ liniștit, încercând în mod strict să-mi sprijin cei doi copii, să le fac servicii puținilor prieteni pe care îi mai am sau să slujesc comunitatea prin serviciile jurnalistice pe care le efectuez zilnic. Deci, nu cu mine este o problemă după ziua de ieri. Eu nu mi-am dorit nimic, n-am negociat nimic. Am militat pentru un scop comun ce să ne aducă într-un loc mai bun.

Problema este cu românii rămași de ieri și fără ultima speranță că ar putea schimba ceva prin votul lor. Marea majoritate a românilor astăzi sunt supărați, sunt dezamăgiți, au încheiat un ciclu de speranțe. Bucuroși, dacă vreți, sunt doar genul Dan Voiculescu, zis „Varanu”, cu Antena3 a lui, sau Sebastian Ghiță, cu RTV-ul lui, oameni de Sistem, care s-au orientat și și-au susținut „călăii”, pentru că cei care stau în spatele lui Nicușor Dan sunt și călăii unora ca Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță; asta poate să vă spună vouă, prieteni, cât de complexă a fost operațiunea de susținere a lui Nicușor Dan, dacă până și cei care s-au dus la pușcărie sau în bejenie, cum e Ghiță, la pușcărie a fost Voiculescu, din cauza celor care îl susțin pe Nicușor Dan, astăzi, adică zilele astea, au fost obligați să îl susțină pe reprezentantul călăilor lor. Revin la românii care sunt triști, ceea ce este o problemă, într-adevăr. De ce? Pentru că românul nostru, și cel care trăiește în România, și cel care a plecat în diaspora, este conștient că a fost mereu și mereu mințit, nu în ultimii 35 de ani; cei care sunt mai în vârstă știu că au fost mințiți și înainte de 1989, adică pe durata vieților noastre, cum ar veni. Eu am fost mințit, cum ar veni, 55 de ani, că atât împlinesc azi-mâine. Am fost furați, iar asta s-a întâmplat în ultimii 35 de ani; am fost exploatați, noi românii, pentru că din taxele noastre, cei care ne-au furat alegerile, de mai multe ori, după 1989, s-au îmbogățit. Munca noastră a fost exploatată, pentru că fără această muncă a noastră, nu se putea crea acea plus-valoare din care s-au îndestulat, nu doar potentații locali, dar și cei din Factorul Extern, care au contribuit și ei la marea dezamăgire de ieri, pe care o să o tot analizăm și astăzi, și în zilele următoare. Acest român fără speranță din SECURISTAN, mințit, furat și exploatat, a avut ieri un mare meci, meciul prin care voia să demonstreze că poate schimba ceva prin votul său. Știu oameni care se pregătesc de doi ani de zile pentru votul care trebuia să fie în 2024 și a fost în 2025. Nu mai vorbesc de cei care s-au pregătit în ultimele luni. M-a durut sufletul aseară, după ce am văzut toată tărășenia cu fraudarea alegerilor, gândindu-mă la românii noștri, fără speranță, din SECURISTAN, care, îmbrăcați frumos, mulți cu ie, destui și cu drapelul pe umeri, mulți cu stegulețe, am văzut mulți, și la mașină, și în mână, s-au dus să voteze, să încerce să-și ia țara înapoi, din mâinile șefilor SECURISTANULUI. N-au reușit. Li s-a luat această iluzie și dezamăgirea este mare. Li s-a luat și posibilitatea de a mai lupta pentru dreptul lor, pentru că cel pe care l-au mandatat pentru această luptă, mă refer la George Simion, a renunțat înaintea tuturor. Imediat cum s-a terminat numărătoarea, deși era evident că era un fals, George Simion și AUR n-au mai cerut renumărare, pentru că nu aveau nicio bază, n-au organizat o numărătoare paralelă care le dădea posibilitatea să identifice frauda evidentă. Și când vorbesc despre fraudă, am o bază solidă în toate cercetările pe care le dețin și mă bazez și pe experiența mea de om care știe să citească cercetări sociologice și care poate să facă proiecții. Nu a existat alt rezultat, decât o mare diferență, înaintea votului vorbesc, de circa 20% între George Simion și Nicușor Dan, în favoarea lui George Simion.

Prieteni goldiști, pe vremuri,  în adolescență, am citit o carte care m-a ajutat mult în viață. Nu este un roman ce poate să ia vreun premiu literar, dar este un roman foarte plăcut și motivant, scris de către Doru Davidovici. Doru Davidovici era un român evreu simpatic, era pilot pe supersonice, înainte, în 1989, cred că era căpitan și avea talent la scris. Și citeam romanele lui, cred că a scris șase sau șapte romane, cu foarte multă plăcere. Acel roman, care și prin titlu, dar și prin conținut, m-a inspirat în adolescența mea și după aceea m-a inspirat chiar și în viață, se numește „Ridică-te și mergi”. Cred că-l am și în biblioteca de la Cornu; știu că aveam două exemplare la un moment dat, cred că am recuperat și exemplarul din biblioteca mamei mele după ce a murit (Dumnezeu să o odihnească!). „Ridică-te și mergi” este sfatul pe care Doru Davidovici îl dădea de-a lungul acestui roman, și-l dădea și sieși, dar îl dădea și celor care sunt loviți în viață, care sunt dezamăgiți și care se simt căzuți în fund, sau pe burtă, sau pe spate. Singura soluție este să te ridici în picioare, să faci primul pas, apoi să-l adaugi pe-al doilea. Tot la fel vă sfătuiesc și eu să faceți și să începeți acest exercițiu util pentru fiecare dintre voi, chiar de astăzi, prieteni, pentru că viața merge înainte și nu ați avut de-a face decât cu un episod a cărui concluzie este bine sintetizată de o scurtă melodie a celor de la Paraziții, care se numește „Goana după iluzii”. Vă invit să o ascultați în minutul următor.