În editorialul său, publicat pe corectnews.com, jurnalistul Sorin Roșca Stănescu a arătat cum puterea executivă calcă în picioare puterea legislativă. Două puteri fundamentale ale statului de drept, care ar trebui să fie separate și să lucreze independent una de alta, concluzionând că trăim așadar într-o democrație răsturnată.
Comisia juridică a Camerei Deputaților a dezbătut un proiect de lege propus de Ministerul Justiției, fără prezența responsabilului de acest portofoliu, Cătălin Predoiu, care a găsit de cuviință să facă altceva în respectiva zi, dar și fără vreo participare a secretarului de stat, care a declarat ritos că nu este împuternicit să se exprime asupra articolelor de lege promovate de ministerul de unde își ia leafa. Se pare că s-au făcut fel de fel de amendamente, despre care au fost informați în timp real premierul Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu. Imediat s-au tulburat apele, întrucât aceștia au fost enervați la culme de un amendament care interzicea ca Serviciul Român de Informații să efectueze interceptări în susținerea acuzațiilor procurorilor. Asta ar fi înseamnat că între parlamentarii Comisiei juridice și cei doi demnitari politici să se interpună încă o entitate secretă. Ciucă și Ciolacu au pus de urgență mâna pe telefon, au contactat-o pe Laura Vicol, președinta Comisiei, și i-au cerut să anuleze imediat toate amendamentele dezbătute și aprobate în această zi istorică, iar aceasta a executat ordinul. Acest eveniment este dovada vie a faptului că în România nu funcționează principiul constituțional al separării puterilor în stat.
Conform Constituției, într-un stat de drept funcționează patru puteri în stat: trei oficiale, Legislativul, Executivul și puterea judecătorească, și presa, ca putere neoficială. Puterea legislativă lucrează independent, u conduce puterea executivă, dar o poate controla. De altfel, Parlamentul este cel care aprobă programul de guvernare, îi analizează în comisiile de specialitate pe candidații de miniștri, îi cheamă la raport de câte ori e necesar, îi numește prin vot sau îi demite prin moțiuni de cenzură. Aceasta în teorie. Dar iată că, în practică, s-a procedat pe dos. Un premier a șters podeaua cu ditamai Comisia juridică a Camerei Deputaților. Le-a anulat în câteva fracțiuni de secundă voturile democratice, în baza cărora deputații au luat decizii importante.
Este explicabil de ce întreaga presă a titrat faptul că, în ciuda unor decizii anterioare ale Curții Constituționale, din nou procurorii vor putea utiliza discreționar interceptări făcute de Serviciul Român de Informații. Și nu vor fi, așa cum e normal, beneficiarii propriilor interceptări sau a unor interceptări efectuate de o instituție independentă. Neînregimentată. Și controlată doar de Parlament. Este o abatere gravă de la democrație. În al doilea rând, s-a discutat în Comisia juridică îndelung asupra faimosului prag de la care ar urma să fie instrumentate și sancționate cazurile de abuz în serviciu. Abuzul în serviciu este o infracțiune inventată de I.V. Stalin, pentru a-i executa cu mai multă ușurință pe adversarii politici ai regimului bolșevic. După care această formulă a fost implementată în întreg lagărul socialist. În realitate, putem vorbi despre un comportament abuziv și chiar sancționabil al unui funcționar public doar în raport cu interesul cetățenesc și cu interesul colectiv. Refuzul de a da curs unei solicitări legale este desigur un abuz. Și tot un abuz este atunci când, în calitate de funcționar public, iei o măsură care lezează în mod grav interesul public. În rest, funcționarul public poate comite alte nenumărate infracțiuni: luare și dare de mită, trafic de influență, furt, etc. Aceste alte infracțiuni sunt fiecare dintre ele definite în Codul penal. Abuzul în serviciu, în forma prevăzută de legislația României, nu ar trebui să existe. Se dorește însă cu orice preț crearea unui mecanism cât mai facil pentru ca, la nevoie, oamenii să poată fi anchetați, judecați și condamnați. Pentru ca funcționarii publici să trăiască cu sabia lui Damocles deasupra capului. Și nu numai ei. Pentru că, din nou printr-un abuz, de data asta legislativ, noțiunea de funcționar public este astfel extinsă, încât atunci când se pune probema abuzului în serviciu, aproape orice categorie socio-profesională poate fi inclusă în sfera funcționarului public.
sursă: corectnews.com
