România e pentru mulți (poate mult prea mulți!) ca o floare din plastic, tricoloră, prinsă la pălărie de 1 Decembrie. E țintuită cu un ac de siguranță, de borul pălăriei, până a doua zi – pe 2 decembrie -, când este desfăcută și se reîntoarce într-un sertar. Apoi e refolosită, anul următor, tot de 1 Decembrie. Aceasta este mecanica patriotului de-o zi. Iar mediul lui ”natural”, habitatul pe care-l populează din ce în ce mai intens, e mediul virtual.
A fi patriot virtual de 1 Decembrie e un ”must”. Nu mai este îndoială! Cine nu e patriot de ”Ziua României”, nu e cool în social-media. Și, pentru a fi cel mai cool patriot, trebuie să respecte cu sfințenie algoritmii din rețele.
De altfel, patrioții de modă nouă, din online, au parcurs în timp ”manualele de patriotism virtual” de la care nu se abat. Algoritmii îi sprijină să-și indexeze patriotismul (mai) profund. Să primească un ”huge” reach la drapelul de la fotografia de profil, să aibă ”a lot of” share-uri la o melodie cu rezonanțe istorice și să reacționeze ceilalți patrioți cu like și comment la selfiul lui de la paradă.
Parada de pe Facebook și Instagram
Selfiul de la paradă e fundamental în existența unui patriot virtual. E ca un pictorial văratic în lanul de rapiță, un selfie hibernal, lângă cadourile ambalate orbitor și tolănite sub brad, ori un costum sumar de baie, care conviețuiește în aceeași fotografie cu plaja imaculată din Dubai.
Patriotul de-o zi este eminamente un patriot de paradă. Parada de la Arcul de Triumf s-a translatat pe rețelele sociale. Pe Facebook sau Instagram nu defilează meticulos armiile române, ci postări tricolore, entuziaste, exaltate. Spațiul virtual se animă de drapele roșii-galbene-albastre, de declarații patriotice și jurăminte față de această Românie. O Românie care, pentru patriotul de paradă, există numai o zi pe an. De 1 Decembrie!
Și, totuși, e o zi cât un an. O zi în care până și patriotul virtual decupează un vers din Mihai Eminescu, pe care-l postează pe wall. Îi ascultă din ”recomandări” pe George Enescu și Ciprian Porumbescu. Share-uiește citate despre țară din Mircea Eliade și Emil Cioran ori ”face cunoștință” cu Nicolae Bălcescu, Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu.
Măreția României
Patriotul virtual privește, de la nivelul lui, măreția României pe care au ”înălțat-o” Traian Vuia sau Aurel Vlaicu. Descoperă România din poveștile lui Ion Creangă, o află din romanele lui Marin Preda și o admiră zugrăvită în tablourile lui Nicolae Grigorescu sau Camil Ressu. România sublimă, pe care o portretizam într-un 1 Decembrie din urmă.
Scriam atunci că e aceeași Românie din temnița lui Petre Țuțea, dar și România din proza de Nobel a Hertei Muller și din laboratoarele lui Emil Palade sau Victor Babeș. E România unității, a reformelor Prințului Ghica, ale lui Mihail Kogălniceanu și Costache Negri.
E România Sfântului Andrei Șaguna și a celorlalți Sfinți care au ocrotit-o, a Armatelor care au pierit pentru ea, e România pe care au iubit-o Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir sau Regele Carol I.
Și este România căreia, pe 1 Decembrie, îi declară o dragoste nestrămutată chiar și patriotul de-o zi!
Până la urmă, nu e puțin nici acest prea puțin. E un început! Și – cine știe! -, poate sentimentele patriotului de-o zi se vor viraliza, iar pe această Românie o vor iubi mai mulți. Și poate nu numai o zi, ci se vor trezi că o vor iubi și mâine dimineață. Chiar dacă va fi să fie 2 decembrie. Iar dacă nu, ne vom regăsi, cu siguranță, la următorul 1 Decembrie. Tot pe Facebook. Tot pe Instagram. Cu aceleași hashtag-uri #LamulțianiRomânia! #Distribuțimasiv
+ Like, comment și share! 😃
Andrei Artene
sursă: gandul.ro
