(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Personalitatea internațională a săptămânii este președintele Siriei, Abu Mohammed al-Jolani, sau, mai recent, cunoscut sub numele de Ahmed al-Sharaa, fostul terorist susținut de Occident și lăudat pentru politicile lui „inclusive”, în timp ce foștii lui colegi din Al-Qaeda și ISIS atacă minoritățile din Siria.
Născut în Arabia Saudită, într-o familie educată, cu un tată doctor în economie și fost economist în industria petrolului saudit, al-Sharaa s-a distanțat de tatăl lui, care era naserist – adică simpatizant al mișcării naționaliste din Egipt a lui Gamal Abdel Nasser, devenind islamist. Inițial, a lucrat în administrația publică în Siria, dar mai apoi s-a mutat în Irak, unde a făcut parte din grupuri teroriste afiliate cu Al-Qaeda.
Capturat în timp ce încerca să detoneze o bombă, a fost dus la închisoarea americană din Irak, Camp Bucca, unde s-a format ISIS, iar după ce a fost eliberat, a devenit liderul unei diviziuni a Statului Islamic din Irak (ISIS).
Istoria recentă o știm: s-a alăturat Hayat Tahrir al-Sham, iar cu susținerea Turciei în principal, dar și a Occidentului și a Israelului, a reușit în mod surprinzător să preia puterea în Siria și să-l exileze pe Assad.
Deși este notoriu faptul că acesta a fost implicat în multe activități teroriste și chiar a figurat pe lista teroriștilor din SUA și din statele europene, tot Occidentul a preferat să uite acest lucru.
Astfel, Assad, care a reușit să mențină pacea în Siria și să apere minoritățile, a fost dat deoparte de un cunoscut extremist, care, la scurt timp după preluarea puterii, a eliberat alți extremiști sunniți din închisorile siriene, oferindu-le astfel libertatea de a se răzbuna pe populația pe care Assad o protejase.
Între timp, al-Sharaa continuă să fie lăudat de Occident, apărând sute de articole în presa occidentală care vorbesc despre cât de progresist și „inclusiv” este acesta și cum nu va pune accent pe discrepanțele etnice din comunitatea siriană, ba chiar despre cum ar putea deveni cel mai democrat lider din Orientul Mijlociu.
Mie mi se pare evident, din trecutul său, că acest lucru nu este adevărat, dar rușinos este modul în care Occidentul, încercând să-și facă jocurile în Orientul Mijlociu, nu a reușit să le facă într-un mod cât de cât onest, ci doar prin incubarea liderilor organizațiilor teroriste, uitând astfel complet de toate principiile democratice.
Întrebarea este: cât de mult mai poate să-l țină Occidentul sub control pe al-Sharaa, dacă nu l-a pierdut deja?
Urmărește emisiunea integrală aici:
