Câteva observații privind alegerile din Germania.
Friedrich Merz și CDU/CSU au câștigat cu 29% alegerile cu cea mai mare prezență la vot de la reunificarea Germaniei – 84%. Au obținut cu peste 5 procente mai mult decât la alegerile precedente. Extrema dreaptă, împreună cu extrema stângă, obțin 30% din fotoliile din Bundestag, AfD sare de 20%, cu 10 la sută peste scorul de la alegerile trecute, iar extrema stângă, Die Linke, aproape 9%. Verzii pierd 5% față de alegerile precedente, iar socialiștii, SPD, obțin 16%, adică cel mai prost rezultat din ultimii 60 de ani, un dezastru pentru un partid obișnuit să ia între 25 și 40%.
Friedrich Merz, viitor cancelar german, își ia astfel revanșa în fața taberei centriste a Angelei Merkel, fiind contracandidatul mai de dreapta din interiorul CDU și care, după ce a condus în anii 90 grupul tinerilor deputați CDU/CSU și apoi a devenit europarlamentar CDU, a plecat 10 ani în mediul privat. A fost în consiliul de administrație al 3 dintre cele mai mari fonduri de investiții de pe teritoriul german, inclusiv celebrul BlackRock, apoi a revenit în politică și a reușit să preia, acum 3 ani, președinția CDU, după 3 încercări ratate. Este pro-atlantist și pro-american (a fost de peste 100 de ori în SUA) și este politicianul german al momentului. Merz crede în forța Germaniei ca vioară întâi în Europa, economic și politic. Pro-UE, dar în relații reci cu Ursula von der Leyen (protejata Angelei Merkel din CDU), viitorul cancelar a mizat în campanie pe un mesaj împins în dreapta pe problema migrației și a securității cetățeanului german în case și marile aglomerări urbane, respectiv pe prevalența economiei și a locurilor de muncă în fața unui GreenDeal plin de absurdități și a unei politici verzi pe cale să îngroape economia germană. Este adept mai degrabă al SmartDeal decât al politicienilor ecologiste, de aici apărând și problema cooptării verzilor în viitoarea coaliție. Asta dacă reușește FDP să treacă pragul. Dacă FDP nu depășește 5%, foarte probabil Merz și CDU vor fi nevoit să negocieze cu Verzii, dar numai cu condiția ca aceștia să-și tempereze semnificativ politicile.
Temele principale ale campaniei au fost legate de migrație, economie, locuri de muncă, plus relația cu SUA, respectiv raportarea la războiul din Ucraina și continuarea sprijinului pentru cei agresați. Să nu uităm că Friedrich Merz i-a cerut în repetate rânduri lui Olaf Sholz să deblocheze livrările de rachete cu rază lungă către Kiev.
Câștigarea alegerilor de către CDU/CSU condus de Merz va întări indiscutabil Europa liderilor de dreapta. Foarte probabil vom asista la o colaborare între Germania lui Merz și Italia lui Meloni.
Abordarea lui Merz în problema migrației i-a adus și critici, tabăra ecologistă, progresistă și socialistă l-a acuzat că are o viziune prea apropiată de zona ultraconservatoare și de dreapta. Cu toate astea, Merz a rezistat în campanie, urmărind interesul cetățeanului german agresat de migranții care au schimbat fața prea multor orașe germane. A reușit să câștige alegerile en fanfare având și o abordare pro-business, prin reducerea taxelor și sprijinirea masivă a mediului de afaceri, și de asemenea, vrea redeschiderea centralelor nucleare.
Totodată, liderul conservatorilor germani și-a propus să readucă partidul pe linia tradițională.
Cât despre Alice Weidel, lidera AfD (formațiune cu care Merz exclude să colaboreze) aceasta are o viziune dură anti-migrație, dar trăiește la Zurich și este căsătorită cu o doamnă din Sri Lanka, cu care a înfiat 2 copii. A reușit, însă, să dubleze scorul AfD.
