O investigație despre transferul rețelelor de gaz din orașele Otopeni și Zimnicea către Distrigaz Sud Rețele, companie franceză semnat de conducerea politizată a ANRE.
Un transfer sub acoperire administrativă
Pe 7 octombrie 2025, Comitetul de Reglementare al ANRE – instituția care ar trebui să fie garantul corectitudinii și independenței în piața energetică – a aprobat în mare grabă, printr-o ordine de zi suplimentară, transferul operării rețelelor de gaze din orașele Otopeni și Zimnicea către Distrigaz Sud Rețele SRL, companie controlată de grupul francez Engie.
Decizia a fost luată fără consultare publică, fără procedură competitivă și fără documente de fundamentare.
A fost o manevră administrativă cu impact financiar major, realizată în tăcere și protejată de lipsa oricărui control parlamentar efectiv.
Legea, o simplă formalitate
Legea 52/2003 privind transparența decizională este clară: orice proiect cu impact asupra pieței energetice trebuie publicat și supus dezbaterii publice timp de minimum 30 de zile.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
Proiectul a apărut peste noapte pe ordinea suplimentară, a fost votat în aceeași zi, iar documentele tehnice – nota de fundament și raportul de impact – nu au fost făcute publice nici până azi.
Ordonanța 25/2021 și Ordinul ANRE 15/2022 impun o procedură competitivă, bazată pe criterii obiective și ofertanți evaluați transparent.
Nimic din toate acestea nu s-a respectat.
Cu toate acestea, Distrigaz Sud Rețele a fost desemnată operator de distribuție în două zone strategice, fără cadru concurențial, fără licitație și fără consultare publică.
Ordinul 96/2023 – breșa care a permis totul
Totul a fost pregătit încă din 2023, prin Ordinul ANRE nr. 96, semnat de aceeași conducere.
Documentul, aparent tehnic, a modificat procedurile de verificare și revizie a instalațiilor, extinzând competențele operatorilor mari de distribuție.
De la acel moment, companii precum Distrigaz Sud Rețele au putut interveni și factura lucrări în afara propriilor rețele, sub pretextul „asigurării continuității serviciului”.
Această portiță a devenit, în 2025, instrumentul perfect pentru preluarea Otopeniului și Zimnicei.
Astfel, o modificare administrativă aparent minoră s-a transformat într-un mecanism de expansiune monopolistă, validat chiar de cei care ar trebui să protejeze concurența.
Cine sunt oamenii care au semnat
Decizia a fost adoptată de Comitetul de Reglementare ANRE, compus la acel moment din:
• George-Sergiu Niculescu – președinte ANRE
• Gabriel Andronache – vicepreședinte ANRE
• Sorin-Ioan Bumb – membru al Comitetului de Reglementare
• Cornelia Sulger – membru al Comitetului de Reglementare
• Mircea Man – vicepreședinte ANRE
Aceasta este echipa care a validat ordinea suplimentară și a semnat decizia de transfer, deși legea îi obliga să se asigure de publicarea prealabilă a documentelor și de parcurgerea consultării publice.
Conform art. 4 alin. (2) din Legea 52/2003, orice act administrativ adoptat fără transparență este lovit de nulitate absolută.
Și totuși, actul a fost votat, aplicat și menținut în vigoare.
Mircea Man – vicepreședintele din umbra scandalurilor
Numele lui Mircea Man revine constant în jurul controverselor de la ANRE.
Fost președinte al Consiliului Județean Maramureș, declarat incompatibil de Agenția Națională de Integritate, și ulterior numit vicepreședinte ANRE în 2020, fără experiență tehnică, Man este exemplul clasic al numirii politice transformate în influență economică.
Potrivit presei economice, veniturile sale anuale depășesc 700.000 lei, adică de aproape două ori mai mult decât salariul unui ministru.
Deși figurează formal ca „tehnocrat”, activitatea sa s-a concentrat în jurul susținerii deciziilor favorabile marilor distribuitori.
Surse din interiorul ANRE confirmă prezența sa activă la ședința din 7 octombrie și implicarea directă în promovarea punctelor suplimentare, și tot sursele noastre vorbesc despre protecția cu care Mircea Man se laudă, obținută din partea unor foști șefi de servicii secrete, aspect asupra căruia vom reveni.
Parlamentul – marele absent din ecuație
Conform legii, ANRE funcționează sub controlul direct al Parlamentului României, care numește conducerea instituției și are obligația de a o evalua anual.
Dar Parlamentul a fost mut, absent și indiferent.
Nicio comisie parlamentară nu a cerut explicații.
Nicio întrebare nu a fost adresată conducerii ANRE.
Nicio dezbatere nu a fost organizată, deși două rețele publice au fost trecute în proprietatea de facto a unui operator privat străin.
Ceea ce trebuia să fie control democratic s-a transformat în complicitate prin tăcere.
Când Legislativul nu mai controlează instituțiile pe care le numește, legea devine opțională.
Impactul economic și instituțional
1. Distrigaz Sud Rețele devine operator exclusiv în două perimetre noi, cu venituri tarifare reglementate;
2. Consumatorii din Otopeni și Zimnicea vor plăti tarife mai mari, stabilite fără consultare publică;
3. ANRE își pierde credibilitatea instituțională și independența declarată;
4. Parlamentul României se transformă în garantul pasivității – cel care tace atunci când ar trebui să sancționeze.
Apel : Parlamentul trebuie să acționeze, DNA trebuie să aplice legea
În fața unui asemenea abuz, tăcerea nu mai este o opțiune.
Solicit public implicarea imediată a Parlamentului României – singura autoritate competentă să dispună destituirea actualei conduceri a ANRE, care a compromis principiul transparenței și a generat un prejudiciu economic statului român.
De asemenea, Direcția Națională Anticorupție trebuie să renunțe la anchetele marginale și politizate și să se concentreze pe ceea ce reprezintă esența mandatului său: aplicarea legii acolo unde statul este deposedat prin decizie administrativă.
Când o instituție publică transformă reglementarea într-un instrument de capturare economică, ne aflăm în sfera penalului, nu a simplei neglijențe.
Este timpul ca Parlamentul să intervină, iar DNA să-și amintească rolul său constituțional.
Altfel, tăcerea va deveni act de complicitate, iar România își va pierde nu doar rețelele, ci și suveranitatea decizională.
Concluzie: România energetică sub ocupație administrativă
Decizia din 7 octombrie 2025 nu este un simplu derapaj procedural.
Este un caz-școală de capturare instituțională, în care legea este ocolită deliberat, iar instituțiile chemate să apere interesul public devin părți ale jocului.
Președintele Niculescu, vicepreședinții Andronache și Man, membrii Bumb și Sulger, alături de Parlamentul care îi tolerează, reprezintă astăzi imaginea unei Românii în care controlul democratic a fost suspendat.
Când reglementarea devine un instrument de afaceri, iar instituțiile de control se prefac că nu văd, singurul răspuns legitim rămâne cel civic și legal: demiterea și anchetarea celor vinovați.
Aurel Badea
