Scandalul vicepremierului-mituitor-turnător devine exploziv. E implicată și Mirela Călugăreanu, fosta șefă ANAF, actual președinte al Curții de Conturi!
Vicepremierul Dragoș Atanasiu, omul care vrea să conducă România, dar a început prin a sfida legea fiscală. Într-o țară condusă de oameni integri și instituții funcționale, Dragoș Atanasiu nu ar fi ajuns niciodată vicepremier. În România condusă de Ilie Bolojan, Atanasiu nu doar că e vicepremier, dar aspiră să fie și păpușarul reformei. Asta deși trecutul său – unul prea puțin cunoscut publicului larg – îl recomandă mai degrabă pentru o funcție în dosarele DNA, nu în Palatul Victoria.
Un impostor reșapat ca reformator
În ultimele luni, presa de casă a început să construiască mitul „reformatorului Atanasiu”: un tehnocrat dur, un civilizat cu agendă europeană, un om care vine din business și care vrea să taie privilegiile. Dar realitatea, bine ascunsă sub zeci de contracte și complicități, e cu totul alta: Atanasiu este un beneficiar al sistemului pe care acum pretinde că îl reformează.
În urmă cu câțiva ani, același Atanasiu a fost prins într-un aranjament fiscal dubios, în urma căruia a dat mită pentru a închide ochii fiscului asupra unor nereguli financiare grave. Beneficiarul direct al „atenției” sale a fost o doamnă cu funcție înaltă din ANAF, apropiată personal de actuala președintă a Curții de Conturi, Mirela Călugăreanu. Un lanț de slăbiciuni? Mai degrabă un lanț de interese.
De ce nu vorbește nimeni despre asta?
Pentru că totul a fost mușamalizat într-o perioadă în care doamna de la ANAF era protejată politic, iar legăturile ei cu Mirela Călugăreanu garantau imunitatea. Aceeași Mirela Călugăreanu care astăzi conduce instituția de control a banului public – Curtea de Conturi – și care ar trebui să ancheteze tocmai genul acesta de comportament. Dar cum să anchetezi o rețea din care ai făcut parte?
Este vorba despre o tranzacție fiscală în care Atanasiu a închis ochii la propriile ilegalități cu ajutorul unui inspector de rang înalt din cadrul ANAF, în schimbul unei sume de bani. Suma, după cum susțin surse apropiate cazului, a fost direcționată prin interpuși. Fiscul nu a aplicat sancțiuni, nu a sesizat Parchetul, nu a trimis dosarul către instanță. Un dosar curățat în liniște, care i-a permis lui Atanasiu să-și continue nestingherit cariera politică.
Bolojan știe. Și tace.
În mod paradoxal, premierul Ilie Bolojan, autoproclamat campion al reformei, îl ține pe Atanasiu în funcție și îi oferă portofolii strategice. De ce? Pentru că Atanasiu joacă rolul perfect de paratrăsnet: mimează reforma în timp ce distrage atenția de la adevăratele tunuri. Este omul care semnează tăieri de salarii în administrația locală, dar care a încălcat el însuși legea fiscală. Este „tehnocratul” care vrea să reducă cheltuielile publice, dar care a mituit un funcționar pentru a scăpa de sancțiuni.
Un astfel de om nu ar avea ce căuta într-un guvern al unui stat de drept. Dar în România guvernată de alianța PNL–PSD, impostura este recompensată, nu sancționată.
Călugăreanu – gardianul rețelei
Poziția Mirelei Călugăreanu în această ecuație nu este una pasivă. Ea nu este doar o fostă șefă a ANAF, ci și arhitectul unei structuri de protecție care continuă să funcționeze și astăzi, prin plasarea fidelilor săi în poziții-cheie. Tocmai de aceea, anchetarea cazului Atanasiu este imposibilă cât timp Curtea de Conturi rămâne în mâinile acesteia.
Nu este întâmplător nici faptul că în ultimele luni Curtea de Conturi a devenit tot mai tăcută în privința marilor cheltuieli guvernamentale. Când vicepremierul este parte din sistem, cine să mai aibă curajul să controleze?
Și totuși, cine îl mai susține pe Atanasiu?
La această întrebare, răspunsul este simplu: PNL, PSD și Ilie Bolojan. Alianța guvernamentală are nevoie de un „om de sacrificiu” care să aplice măsurile dure, dar să poată fi oricând înlocuit. Atanasiu este ideal – nu are legitimitate, nu are bază electorală, dar e loial celor care l-au pus în funcție. Iar dacă scandalul ajunge prea departe, poate fi sacrificat rapid, fără costuri politice. Un leu pătat, dar util.
De ce ar trebui să-l ia Bolojan acasă
Pentru că, în mod normal, într-un guvern care pretinde că face reformă și curățenie, Atanasiu nu ar trebui să fie tolerat nici măcar o zi în plus. Premierul Bolojan, dacă ar fi consecvent cu propriile principii, ar trebui să ceară public o anchetă și să-l demită imediat pe vicepremier. Sau, dacă nu are curajul de a-l demite, măcar să-l ia acasă, în propria echipă de consilieri personali, acolo unde politicienii compromiși pot fi reciclați liniștiți.
Dar cât timp Ilie Bolojan tace, iar Mirela Călugăreanu continuă să controleze Curtea de Conturi, cazul Atanasiu rămâne o dovadă în plus a complicității sistemice dintre puterea executivă și instituțiile de control. România nu este într-un proces de reformă, ci într-un proces de capturare completă a instituțiilor.
Acest articol este un pamflet bazat pe fapte reale. Orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare.
Aurel Badea
