Autor: Cozmin Gușă
Alegerile din Turcia ce s-au încheiat ieri cu victoria lui Erdogan vor deveni subiect de studiu pentru toți consultanții politici sau echipele de campanie electorală din viitoarele scrutinuri de pe mapamond. Cum să câștigi atunci când, asemenea lui Erdogan, te-ai uzat în exercițiul guvernării îndelungate, economia este atacată și merge prost, Dumnezeu, Allah sau ”mâna nevăzută” îți dă un cutremur devastator chiar în campanie, respectiv când SUA declară public că nu te mai vrea la conducerea țării, iar tu trebuie să organizezi totul sub presiunea iminentă a unui război civil provocat?! Erdogan a reușit, și a făcut-o ”în cârje”, cu o boală apărută în mod ciudat sau recidivată, care l-a pus literalmente la pământ chiar înainte cu două săptămâni de primul tur.
M-așteptam ca participarea la vot la turul doi să fie mult mai mică decât la turul unu, o parte din cei ai lui Erdogan să se fi automulțumit cu victoria din urmă cu două săptămâni, respectiv fanii lui Kilicdaroglu să se fi pleoștit ghicind că n-au cum să treacă de 50%, și în condițiile în care candidatul de pe locul trei declarase că-l sprijină pe Sultan. Participarea a fost însă ieri doar cu cca patru procente mai mică decât la turul unu, iar scorul victoriei lui Erdogan mult mai strâns decât prognoza ce indica 10-15% în favoarea sa. E previzibil astfel un viitor politico-social extrem de agitat în Turcia în următorii ani, dar deocamdată treburile s-au așezat în mod stabil. Pericolul previzibil al războiului civil provocat s-a disipat, motivația ar fi putut fi oferită de fraudele dovedite la vot, ce n-au existat însă, turcii oferind o lecție dureroasă unor democrații declarate ca cele din SUA sau Franța, unde democrații sau Macron au câștigat recentele alegeri în urma unor furturi electorale ce s-au văzut de pe Lună.
Nu doar lui Erdogan sau Turciei le-a trecut glonțul pe la ureche deci, dar din punct de vedere geopolitic lumea a scăpat de un posibil marasm ce-ar fi fost declanșat dacă învingea candidatul americanilor. Fiind țara cu cel mai relevant rol geomilitar actual, cu potențial de pivot geopolitic multidirecțional, o Turcie intrată în haos politic ar fi dezechilibrat balanța de putere mondială, și ne puteam aștepta la degenerarea războiului mondial înspre o fază de necontrolat. Am scăpat pentru moment de acest scenariu macabru și, grăbindu-se în mod neuzual să salute victoria lui Erdogan înaintea anunțului oficial, lideri ca Viktor Orban au dorit să sublinieze exact acest lucru. SUA și aliații obedienți întârzie să facă acest lucru, e greu de digerat înfrângerea în condițiile în care au militat public anti-Erdogan, cu efect de ingerință în treburile interne ale statului turc, notă separată au făcut doar Macron și, surpriză, Zelenskiy. Ucraineanul dorește să semnalizeze astfel unchiului Sam că e nemulțumit de ajutorul militar, deci procedează la un ”șantaj cu mantă”, ce s-ar putea întoarce însă rapid împotriva sa, americanii nu uită și nu iartă.
Singurul lider înțelept (și curajos!) din România a fost Marcel Ciolacu, ce l-a felicitat pe Erdogan aseară, menționând interesul strategic pentru relația România-Turcia. Iohannis și-ai săi, cum ar fi Ciucă, stau cu ochii pe Associated Press sau CNN, ca să-și construiască mesajul pentru Turcia și Erdogan doar după ce SUA se exprimă, și doar în limitele impuse de americani. Nu mai continui și cu analiza acestei muțenii, că ar deveni prea rușinos pentru România …
