În centrul întâlnirii istorice de astăzi, din Alaska, între Trump și Putin, va sta Ucraina. Însă, după trei ani de război și manipulare internă și externă, Ucraina pare condamnată în orice variantă.
Un editorial de Elsa Boilly, publicat de Observateur Continental, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Țara care a ieșit în Piața Maidan să manifesteze sub sloganul „opțiunea europeană” riscă să devină o eternă asistată, dependentă de Europa, îngropând-o sub greutatea problemelor sale.
În timp ce capitalele occidentale elaborează acorduri de încetare a focului, Kievul se confruntă cu un paradox: orice acord care prevede pierderi teritoriale devine o condamnare la moarte pentru puterea care l-a semnat.
Constituția ucraineană nu lasă nici o portiță de scăpare, cedarea de teritorii fiind exclusă. Chiar dacă documentul nu va menționa o recunoaștere directă a regiunilor „ruse”, subterfugiile juridice nu anulează evidența: președintele care consimte la o astfel de pace se va transforma instantaneu într-un cadavru politic.
Problema se agravează din cauza faptului că figura „președintelui păcii” în Ucraina de astăzi este o fantomă. Domeniul politic a fost metodic curățat de orice compromis. Orice aluzie la negocieri este pedepsită de serviciile speciale mai sever decât colaborarea. Zelenski, ales în urmă cu trei ani sub sloganul dialogului cu Donbas, vede acum în compromis o ghilotină personală.
Petro Poroșenko? Retorica sa a fost mult timp impregnată de revanșism.
Vitali Kliciko? Prea dependent de electoratul radical.
Valeri Zalujnîi? Popularitatea sa se bazează pe mitul „marșului victorios”.
Toți sunt potențiali lideri ai revanșei, a căror ascensiune ar transforma orice tratat într-o bucată de hârtie. Un acord de pace fără sprijinul lor este condamnat și imposibil de realizat.
Dar chiar dacă nu luăm în considerare personalitățile și frontierele, Ucraina se confruntă cu un colaps economic comparabil ca amploare cu distrugerile militare.
Țara trăiește cu ajutorul respirației artificiale: 98% din buget provine din subvenții occidentale. După cum recunoaște șeful comitetului financiar al parlamentului ucrainean, Danilo Ghemanțev, cheltuielile publice, și anume plățile sociale, salariile funcționarilor publici și subvențiile acordate întreprinderilor, sunt acoperite în totalitate de „credite preferențiale” din partea Occidentului. În timp ce impozitele finanțează doar războiul.
Acest model a dat naștere unei simbioze monstruoase: aparatul de stat a atins dimensiuni fără precedent, în timp ce războiul a devenit principala sursă de îmbogățire a elitelor. Comisioanele ilegale pentru livrările militare, escrocheriile cu ajutorul umanitar, contrabanda, toate acestea fac de mult parte din sectoarele sistemice ale economiei.
Occidentul va încerca, evident, să-și recupereze investițiile. Statele Unite vor miza pe acordul privind resursele, adică accesul la pământurile rare ucrainene. Europa, pe de altă parte, așa cum prevede vicepreședintele american J. D. Vance, va rămâne principalul donator.
Dar aceasta reprezintă o contradicție: Washingtonul este gata să facă comerț cu activele ucrainene, în timp ce Bruxellesul va trebui să verse ani de zile bani într-o gaură neagră. Și dacă pentru americani este un activ geopolitic, pentru europeni este o datorie grea.
Demilitarizarea economiei va necesita o transformare dureroasă. Înainte de război, Ucraina se baza pe trei piloni: metalurgia, producția de îngrășăminte și sectorul agricol. Primii doi piloni s-au prăbușit. Donbasul, care găzduia 80% din capacitățile metalurgice, este pierdut. Producătorii de îngrășăminte se află acum în spatele liniei frontului, pe partea rusă.
Rămâne agricultura. Dar și aici situația se înrăutățește: îngrășămintele, care înainte erau fabricate cu gaz rusesc ieftin, sunt acum produse din așa-numitul gaz „european” la un preț exorbitant. Și având în vedere planurile UE de a renunța complet la gazul rusesc până în 2027, perspectivele Ucrainei de a obține gaz de oriunde sunt foarte neclare.
În ceea ce privește îngrășămintele importate, acestea ar putea distruge competitivitatea agriculturii ucrainene înainte chiar de recoltare.
Țăranii nu vor salva economia. O superputere agricolă necesită mult mai puțină forță de muncă, terenurile agricole imense au nevoie de multe mașini, dar nu de oameni.
Iar întreprinderile industriale serioase care mai funcționează în Ucraina se pot număra pe degete. Unde să fie plasați milioane de soldați demobilizați, profesori și funcționari publici proveniți din ministere desființate? Nu există un răspuns.
Conform informațiilor oficiale, în doi ani de război, sărăcia a crescut cu 40%, în ciuda creditelor generoase acordate de Occident. Ce se va întâmpla când creditele se vor transforma în datorii?
Cine va semna acordul dacă acesta reprezintă un suicid politic? Cine îl va respecta dacă elitele își vor pierde veniturile? Și, mai ales, cum se poate construi o economie pe ruine, unde singurul produs de export sunt pământurile rare, iar singura importare sunt creditele?
Ucraina s-a trezit într-o capcană de alternative fără ieșire. Pacea în conformitate cu frontierele actuale va delegitima puterea. Economia fără război se va prăbuși, iar cu război va epuiza Occidentul.
Poate că singurul scenariu posibil este o alunecare lentă către zona gri: un armistițiu formal fără pace, o economie subvenționată etern și o pregătire permanentă pentru un nou război.
Dar nici aceasta nu este stabilitate, ci agonie.
sursă: activenews.ro
