SUA a publicat o nouă Strategie de Securitate Națională. Punctele principale:
➡️Interesul principal al Statelor Unite este de a pune capăt acțiunilor militare din Ucraina;
➡️Statele Unite consideră că restabilirea stabilității strategice cu Rusia este una dintre prioritățile principale ale politicii externe în Europa;
➡️Statele Unite doresc ca NATO să nu mai fie considerată o „alianță în continuă expansiune”;
➡️Statele Unite doresc ca Europa să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare;
➡️Administrația SUA este „în conflict” cu oficialii europeni, mulți dintre care „încălcă” normele democratice;
➡️Statele Unite nu mai consideră Orientul Mijlociu un factor dominant în politica lor externă;
➡️Regiunea Indo-Pacifică va fi unul dintre principalele câmpuri de luptă geopolitice și economice din acest secol;
➡️Statele Unite ar trebui să se concentreze pe comerțul cu China doar asupra bunurilor ne-strategice.
Noua Strategie de Securitate Națională a SUA, publicată vineri, abandonează în mod explicit rolul SUA de „Atlas” care susține ordinea mondială, reorientând prioritățile spre apărarea directă a teritoriului american și reimpunerea „preeminenței americane în Emisfera Vestică”. Strategia semnată de președintele Trump anunță sprijin pentru ”partidele europene patriotice”.
Axată pe o agendă „America First”, noua Strategie pune accentul pe securitatea internă, unde „securitatea frontierelor este elementul primar al securității naționale”. Această schimbare tectonică transformă viziunea Washingtonului asupra alianțelor tradiționale, în special cea cu Europa, și redefinește fundamentele relației cu Rusia, trecând de la confruntare la căutarea unei „stabilități strategice” rapide.
Trei principii mari enunțate de Administrația Trump stau la baza relației SUA cu Europa, în particular, și cu restul lumii, în general:
– Predispoziție pentru non-intervenționism
– Realism flexibil
– Primarul națiunilor în fața organizațiile transnaționale
Relația SUA-UE: Parteneriatul transatlantic, sub semnul întrebării
Strategia de Securitate din 2025 tratează Uniunea Europeană și aliații NATO cu un nivel neobișnuit de critică, semnalând o ruptură ideologică profundă între Washington și capitalele europene. Documentul nu doar că cere o redistribuire a poverii apărării, o temă recurentă, dar atacă însăși „traiectoria” internă și socială a națiunilor europene.
Cea mai dură secțiune a Strategiei este critica directă adusă politicilor europene privind migrația și presupusa cenzură. Strategia acuză UE și „alte organisme transnaționale” de „ștergere civilizațională” (civilizational erasure), rezultând o „pierdere a identității naționale și a încrederii în sine” pe continent.
Documentul folosește un limbaj explicit, declarând că Statele Unite doresc ca Europa „să rămână europeană, să-și recapete încrederea civilizațională în sine și să abandoneze concentrarea eșuată pe sufocarea prin reglementare”. Această abordare indică faptul că divergențele transatlantice depășesc sfera militară sau comercială, fiind acum ancorate în diferențe de viziune culturală și politică internă.
Strategia menționează explicit sprijinul pentru așa-zisele ”partide patriotice” din UE, confirmând sprijinul dat de Administrația Trump unor partide anti-UE sau de extremă dreapta precum AfD. ”America încurajează aliații săi politici din Europa să promoveze această renaștere a spiritului, iar influența tot mai mare a partidelor europene patriotice oferă, într-adevăr, motive de mare optimism”, se arată în strategie.
În ceea ce privește NATO, Strategia impune o cerință clară ca Europa să învețe „să stea pe propriile picioare” și să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare împotriva „oricărei puteri ostile”. Această tranziție este văzută de administrația americană ca fiind necesară pentru a permite Washingtonului să se concentreze asupra priorităților sale strategice în emisfera vestică și în Indo-Pacific.
Strategia adoptă o viziune extrem de critică asupra extinderii Alianței Nord-Atlantice, solicitând încetarea percepției că „NATO este o alianță în expansiune perpetuă”. Această poziție nu doar că pune sub semnul întrebării viitorul Ucrainei în NATO, dar semnalează o schimbare fundamentală față de politica post-Război Rece.
În plus, documentul avertizează că, din cauza migrației „în decurs de câteva decenii, anumiți membri NATO vor deveni majoritar non-europeni,” un factor care ar arunca presupus o umbră de îndoială asupra angajamentelor lor față de alianță. Acest detaliu subliniază componenta ideologică a noii strategii americane, care pune la îndoială însăși coeziunea internă a aliaților.
Relația bilaterală dintre SUA și UE este redefinită ca fiind una strict tranzacțională. Statele Unite nu mai oferă securitate necondiționat, ci caută să obțină beneficii clare în schimbul serviciilor de apărare.
Strategia critică direct statele europene pentru că mențin relații comerciale extinse cu China și că se bazează pe importurile de energie din Rusia.
Relația SUA-Rusia: Restabilirea stabilității strategice
Poziția Strategiei de Securitate din 2025 față de Rusia este marcată de dorința explicită de a încheia rapid conflictul din Ucraina care distrage atenția și resursele americane de la prioritățile interne și de la competiția cu China.
Documentul indică în mod clar că este în interesul Statelor Unite să „negocieze o încetare rapidă a ostilităților în Ucraina”.
Acest obiectiv are o triplă rațiune strategică, potrivit documentului:
– Permiterea recuperării postbelice și a viabilității Ucrainei.
– Stabilizarea economiilor europene
– Restabilirea stabilității strategice cu Rusia (se referă la eliminarea riscului unui conflict nuclear)
Strategia recunoaște că administrația americană se află „în dezacord cu oficialii europeni care au așteptări nerealiste” în legătură cu războiul din Ucraina. Strategia critică politicile anterioare ale Administrației Biden privind Ucraina, înlocuind donațiile de armament cu vânzări și sugerând că extinderea NATO ar fi putut fi un factor cheie în declanșarea invaziei. Această abordare reflectă o viziune care minimalizează amenințarea directă a Rusiei la adresa securității continentale, considerând-o o problemă ce trebuie gestionată de europeni.
Pentru Washington, scopul principal nu este înfrângerea totală a Rusiei, ci gestionarea acesteia ca o putere rivală, dar nu neapărat ca o amenințare existențială globală (acest rol fiind rezervat în mare parte Chinei). Stabilirea stabilității strategice cu Rusia este considerată un „interes fundamental”, permițând SUA să-și reorienteze resursele militare și de intelligence.
În acest context, angajamentul diplomatic american rămâne vital, dar nu pentru a susține neapărat obiectivele Kievului, ci pentru a „atenua riscul de conflict între țările europene și Moscova”. Acest lucru consolidează ideea că viitorul securității europene va depinde din ce în ce mai mult de capacitatea statelor europene de a-și construi o descurajare eficientă.
Strategia de Securitate Națională din 2025 este o strategie de reorientare și, implicit, de retragere parțială. Ea trasează o linie clară între interesele vitale americane (securitatea internă, Emisfera Vestică, competiția cu China) și interesele percepute ca secundare (apărarea Europei).
Textul integral:
2025-National-Security-Strategy
sursă: DDGeopolitics
