Autor: Andrei Gușă
Coaliția de guvernare a readus în spațiul public tema așa-zisei taxe de solidaritate. Sau contribuția pentru sănătate și educație, cum o numesc mai nou. Pe care vor să o introducă de la 1 iulie “Discuţia s-a purtat la ultima şedinţă a coaliţiei de guvernare. Pentru a-i convinge pe liberali să fie de acord cu această taxă, social-democraţii au venit şi cu propunerea ca ea să fie redenumită <<contribuţie pentru educaţie şi sănătate>>.”, a transmis Mădălina Mihalache, în exclusivitate la Antena 3. Ce presupune de fapt această taxă? Ei bine, toate companiile care au venituri anuale ce depășesc pragul de 100 milioane € vor fi impozitate cu 1% pe cifra de afaceri. În România, există aproximativ 350 de companii de astfel de companii, și se pare că statul dorește ca acești (relativi) coloși să contribuie mai mult la bugetul de stat. Să fie mai solidari cu restul populației României. Guvernul așteaptă încasări suplimentare la buget de aproximativ 5 miliarde Lei, adică 1 miliard de €. Prin urmare, ceea ce știm până acum cu siguranță este faptul aceste companii vor fi mai solidare cu guvernul României. Pentru că, prin această lege guvernul va recepționa o injecție serioasă de capital. Va beneficia în urma acestei injecții și populația?
Coloșii – solidaritate față de guvern sau solidaritate față de români?
Printr-o scurtă analiză de suprafață, putem deduce următoarele fapte: în primul rând, – vă vine să credeți sau nu – între companiile cu peste 100 milioane € cifră de afaceri, cele cu capital românesc sau mixt prevalează. Iar în consecința implementării taxei de solidaritate, aceste companii vor resimți un impact fiscal considerabil, impact care le va determina să transfere costurile fiscale adiționale cauzate de taxa de solidaritate în prețurile finale ale produselor și serviciilor pe care le comercializează. Deci fie românii vor plăti mai mult pentru aceleași bunuri și servicii pe care le achiziționează de la aceste companii, fie alte companii terțe care intermediază între aceste companii și consumatorul final vor plăti mai mult pentru aceste bunuri și servicii. Așadar, taxa de solidaritate va fi suportată în bună parte de popor, prin inflație. Iar guvernul, bineînțeles, își va primi în vistierie miliardul de euro anual prognozat în urma impunerii taxei. Pe care anunță că îl va folosi pentru educație și sănătate. În primul rând, bugetul pe anul 2022 adoptat de parlament ar fi trebuit să aloce cote suficiente acestor domenii vitale precum sănătatea și educația, astfel încât să nu realizeze la mijlocul anului că fondurile sunt insuficiente. În al doilea rând, să zicem că orice leu în plus pentru aceste domenii este un lucru bun. Totuși, acest leu trebuie și investit. Și, într-un caz fericit, investiția să vizeze succesul pe termen mediu și lung, să concorde cu capabilitățile forței de muncă aferentă acestor domenii, a nevoilor reale ale elevilor și pacienților șamd. Ați auzit ceva de vreun plan? Sau pur și simplu guvernul vrea să numească această taxă de solidaritate contribuția pentru sănătate și educație ca să sune bine? Cert este faptul că, în timp ce românii vor fi întâmpinați de un nou puseu inflaționist, statul va încasa o nouă sumă importantă de bani, pe modelul liberalizării pieței energiei. Românii plătesc, statul încasează iar companiile care produc în România sunt descurajate. Pentru că această lege va descuraja cu siguranță capitalul străin. Și nu trebuie să uităm că în România găsim cel mai mare impozit pe salariu din UE, cât și cea mai scăzută putere de cumpărare. Impozitul pe salariu este de peste 40% din salariul brut, asta în timp ce alte țări au același impozit de doar 10%. Prin taxa de solidaritate, companiile străine vor fi indubitabil mai reticente să investească la noi în țară. Așadar, companiile mari vor fi mai solidare cu românii. Unde este însă solidaritatea guvernului față de populație?
Este guvernul solidar cu românii?
Guvernul este solidar cu românii la nivel declarativ, tocmai prin această lege. Așa cum s-a declarat și prim-ministrul Ciucă solidar cu presa liberă, tocmai în ziua în care CNA a acordat cea mai mare amendă de anul acesta – 110.000 pentru Gold FM. (https://solidnews.ro/politica/2022/05/03/la-multi-ani-de-ziua-internationala-a-libertatii-presei-cum-sarbatoreste-romania/?amp) Deci la nivel declarativ, guvernul se descurcă minunat. Faptele însă nu concordă cu declarațiile. Câteodată sunt chiar opusul. Dacă guvernul României ar vrea într-adevăr ca marile companii – și în special multinaționalele – să fie solidare cu populația, ar trebui în primul rând să se asigure că acestea își plătesc dările la stat în România, pentru cifrele de afaceri reale aferente activității la noi în țară. (iar această măsură nu ar aduce niciun puseu inflaționist, pentru că aceste firme oricum își plătesc dările undeva) Mai departe, dacă guvernul României vrea într-adevăr solidaritate, ar trebui să reglementeze condițiile de operare în România impuse multinaționalelor în general, și cu precădere când vine vorba de piața de retail.
Reglementarea pieței de retail
De ce? Pentru că piața de retail (supermarketurile) este aproape monopolizată de străini. Iar aceștia preferă să vândă, la rândul lor, produse străine. Tocmai de aceea, statul român ar trebui să reglementeze acest domeniu de activitate. Statul ar trebui să le impune acestora, o dată și pentru totdeauna, să aibă o cotă de, să zicem cel puțin 50% produse românești pe rafturi, dacă nu mai mult de atât. În situația de față, firește că românii nu au curaj să fabrice produse finite, sub brand propriu. Nu au unde să le vândă. Statul român trebuie să le impună retailerilor această cotă. Și același stat român trebuie să subvenționeze construcția de centre regionale de colectare a legumelor și a fructelor, sau chiar să și-o asume. De ce? În cadrul acestor centre, legumele și fructele vor putea fi certificate cu standardele de siguranță necesare, spre vânzarea în supermarketuri. Ca să nu mai zic de simplificarea masivă a transportului spre aceleași supermarketuri. Prin această măsură, bieții piețari nu vor mai fi obligați să stea la tarabe, în timp ce majoritatea populației cumpără fructe și legume din țări străine, direct de la supermarket. Categoric, sunt multe alte măsuri pe care guvernul le poate lua pentru a incrementa nivelul de solidaritate socială, și astfel nivelul de trai al tuturor românilor. Dar din păcate, guvernul nu face acest lucru. Avem nevoie de un set de legi care să tindă întru asigurarea condițiilor optime pentru toți românii. Nu de legi care funcționează în interesul forțelor oculte care dirijează guvernul, peste care să fie juxtapuse aceste așa-zise legi ale solidarității. De care nu ar mai fi nevoie. Și care, culmea, reprezintă mai degrabă solidaritatea marilor companii pentru guvern, și nu pentru români. Dacă situația nu ar fi atât de tragică pentru noi, ar putea fi chiar comică.
P.S. România rămâne între ultimele 4 țări din UE care încă adoptă cota unică de impozitare, în detrimentul unui sistem progresiv, direct proporțional cu veniturile. Oare prin această taxă de solidaritate, guvernul pregătește terenul pentru un – mult mai puțin popular – sistem progresiv de impozitare?
