Am făcut mai multe interviuri astăzi, dar postez doar masa rotundă cu judecătorul Napolitano și Ray McGovern și discuția mea cu Ania, care conține un segment despre Argentina.
Decăderea Statelor Unite într-un stat autoritarist care intenționează să controleze discursul și să pedepsească adversarii politici a dat startul conversației mele cu judecătorul. Cred că mișcarea israeliană/sionistă are probleme. Potrivit Haaretz, rapoartele conform cărora Curtea Penală Internațională pregătește punerea sub acuzare a lui Netanyahu și a doi dintre miniștrii guvernului său au declanșat panica în guvernul israelian și forțează unele schimbări în desfășurarea operațiunii de genocid din Gaza:
Indiferent dacă mandatele de arestare se materializează sau nu, ele au avut deja un efect. Este imposibil să le detașăm de amânarea oricărei acțiuni de începere a evacuării civililor palestinieni ca preludiu al operațiunii Rafah și de disponibilitatea bruscă a lui Netanyahu de a accepta o propunere egipteană pentru un acord legate de ostatici. Acordul va include restabilirea libertății de circulație în Gaza. Mai mult decât orice altceva, asuistăm la acțiuni tot mai deschise ale Israelului de a restabili liniile de aprovizionare în Gaza după luni lungi de obstrucție.
Oficialii israelieni recunosc că acestea sunt acum direct legate de eforturile urgente ale guvernului de a bloca mandatele de arestare.
Face parte dintr-o tendință mai largă de realizare tardivă a faptului că costurile războiului pe frontul internațional ar putea deveni intolerabile, fie pentru Israel ca țară, fie pentru anumiți israelieni. Și în timp ce multora, poate chiar majorității israelienilor, nu le pasă în mod deosebit dacă Netanyahu (și doamna Netanyahu) ar putea fi nevoiți să renunțe la călătoriile în străinătate finanțate de stat, nu este vorba doar despre el.
Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care Israelul a întârziat, dacă nu chiar amânat, planul anunțat anterior de a lansa o curățare majoră a Rafah-ului.
Împreună cu spectrul mandatelor de arestare de la CPI, Israelul devine din ce în ce mai izolat din punct de vedere diplomatic și economic. Columbia, care în mod tradițional a fost de partea Israelului, a rupt relațiile cu statul evreu. Erdogan al Turciei a pus acum ceva carne în bombănelile sale goale de până acum, suspendând comerțul cu Israelul. Cred că petrolul curge în continuare, dar aprovizionarea ar putea fi oprită dacă Israelul merge mai departe cu operațiunea Rafah.
Un subiect pe care mass-media israeliană îl ignoră este situația economică a țării drept urmare a campaniei din Gaza. Forța de muncă a fost afectată, întrucât muncitorii palestinieni nu mai au voie să intre în Israel, iar rezerviștii israelieni sunt în serviciul activ în loc să își facă treaba în calitate de civili. Toate cele enumerate nu fac decât să ne reamintească faptul că războiul nu înseamnă doar uciderea ”inamicului”. Există și considerente politice și economice, iar Israelul le-a dat peste cap. Protestele globale ale studenților împotriva masacrului civililor palestinieni câștigă teren. Nu se limitează la Statele Unite.
Discuția cu Ania a luat o turnură neașteptată, dar binevenită, când m-a întrebat despre Argentina. Deși au trecut mai bine de 20 de ani de la ultima mea vizită la Buenos Aires și Cordoba, haosul economic care a afectat Argentina în ultimii 40 de ani continuă. Sunt deosebit de amuzat de cererea președintelui Javier Millei ca Argentina să adere la NATO. Ce chiste (glumă în spaniolă)! Ultima dată când am verificat, poporul argentinian încă insistă că ”Las Malvinas Son Nuestras” (adică ”Insulele Falkland sunt ale noastre”). Poate că Millei nu-și dă seama că Regatul Unit încă revendică Insulele Falkland ca teritoriu suveran și, de asemenea, se întâmplă să facă parte din NATO. Nu anticipez niciun entuziasm din partea britanicilor de a-l primi prea curând pe micuțul lider argentinian în clubul NATO.
Între timp, în Ucraina, rușii avansează și bombardează centrele de comandă, centralele electrice și depozitele militare ucrainene. Iar liderii occidentali, în special britanicii și francezii, devin tot mai stridenți și mai disperați cu fiecare zi care trece. Prostul de ministru de externe al Marii Britanii și-a băgat astăzi piciorul adânc în gură cu apelul său nesăbuit ca Ucraina să atace în interiorul Rusiei cu rachete britanice Storm Shadow. Asta e foarte inteligent. Să comiți un act deschis de război împotriva Rusiei și să te aștepți ca rușii să nu facă nimic? Așa cum se spune în statele din sudul SUA, acel câine nu poate fi vânat.
sursă: opozitia.net
Haide că o dăm de gard! Chiar uităm toată tărășenia?! Logica mea spune: 1. La 1948, când ONU a tranșt problema, evreii aveau o bucată aridă, mică, de teritoriu, arabii restul; evreii s-au bucurat că au statul lor, au acceptat rezoluția ONU; arabii nu, au declanșat războiul, l-au pierdut și așa a început problema…nu stau să vă fac aici istorie cunoscută dar, ce să vezi, evreii și-au mărit teritoriul doar în urma atcurilor arabilor, pe care, se vede treaba, îi mănâncă mereu în fund și au tendința să se scarpine…ultimul pocinog a fost atacul Hamas – este de mirare că Israelul n-a ras complet Gaza! Ia gândiți cum au reacționat americanii, măi gușterilor, după 11 septembrie: au ras o țară indrpendentă, care chiar n-avea da-a face, Irakul, au omorât de-a valma sute de mii de civili în Afganistan… ipocrizia maxima! Ca să nu mai pun la socoteală că fiecare copil din Gaza respiră ură împotriva evreilor (în loc să-i întrebe pe șefii lor de ce au ajuns sclavi în enclave!). Plus: până una, alta, eu occidental, merg pe màna unei democrații, așa cum este Israelul, decât pe mâna unei organizații care are drept obiectiv uciderea creștinilor!!! Așada, cât de prost să fii???!!@