Un membru de vază al celebrului Grup de la Cluj are probleme cu guvernul Bolojan!

Când Arpad Paszkany conducea CFR Cluj, clubul a concesionat terenul de la Compania Națională CFR SA – Sucursala regională Cluj, plătind 20% din venitul brut realizat. După ce Neluțu Varga a preluat controlul echipei, plățile au fost oprite, declanșând un proces care s-a încheiat cu o decizie a Tribunalului Comercial Cluj: clubul trebuie să achite retroactiv cota pentru perioada 31 mai 2017 – 3 iunie 2019, plus cheltuieli de judecată, cu drept de recurs la Curtea de Apel Cluj.

 Clubul CFR Cluj în fața instanței: cum o clauză veche din contract aduce clubul în conflict cu CFR SA

Un vechi conflict privind concesionarea terenului pe care se află stadionul CFR Cluj a apărut în instanță, punând clubul sub presiune financiară. COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ a cerut tribunalului obligarea FOTBAL CLUB CFR 1907 CLUJ S.A. la plata cotei de 20% din venitul brut al clubului, aferentă perioadei 31 mai 2017 – 3 iunie 2019.

Conflictul își are rădăcinile în 2007, când Arpad Paszkany conducea CFR Cluj și a încheiat cu CFR SA un contract de asociere în participațiune pentru exploatarea stadionului. Contractul prevedea ca clubul să vireze lunar 20% din venitul brut către CFR SA, cu un minim garantat de 5.500 euro pe lună. În teorie, suma trebuia plătită indiferent de rezultatele financiare ale clubului.

După ce Neluțu Varga a preluat conducerea clubului, plățile au fost oprite, iar CFR SA a pornit procesul. Tribunalul Comercial Cluj a recunoscut clauza ca fiind leonină – adică îi favorizează pe beneficiarii contractului, scutindu-i de pierderi și obligând cealaltă parte să suporte riscurile.

Practic, Clubul CFR Cluj ar fi fost singura responsabilă de pierderile asocierii, în timp ce COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ primea un venit fix, independent de performanța financiară a clubului. Aceasta clauză este acum motivul central al procesului.

Tribunalul a obligat clubul să pună la dispoziția CFR SA documentele contabile aferente asocierii, menținând, în primă instanță, respingerea cererii de plată a cotei de 20%.

Prevederile dn contract

Pe lângă clauza privind cota de 20% din venitul brut, contractul de asociere prevedea  că Clubul CFR  trebuie să suporte toate cheltuielile legate de impozite, întreținerea și exploatarea activului, precum și taxele necesare organizării competițiilor sportive. Practic, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ nu participa la pierderile asocierii, ci doar beneficia de veniturile generate.

Deși contractul nu făcea distincția între venit brut și venit net, părțile au considerat că venitul brut reprezintă totalitatea sumelor încasate, fără deducerea cheltuielilor. Astfel, repartizarea veniturilor favoriza exclusiv COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ, iar responsabilitatea financiară rămânea integral în sarcina clubului CFR.

Tribunalul a subliniat că această modalitate de calcul contravine prevederilor legale privind asocierea în participațiune, care impun ca participanții să fie expuși atât la beneficii, cât și la pierderi. Deși principiul libertății de voință (art.969 Cod civil) permitea părților să stabilească condițiile repartizării, el nu poate să contravină dispozițiilor de ordine publică (art.255 Cod comercial) și bunelor moravuri. În consecință, clauza care excludea COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ de la eventualele pierderi a fost considerată nulă.

Astfel, cererea COMPANIEI NAȚIONALE DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ de obligare a clubului CFR. la plata cotei de 20% din venitul brut pentru perioada 31 mai 2017 – 3 iunie 2019 a fost respinsă. În schimb, instanța a analizat separat solicitarea de a pune la dispoziție documentele contabile și bilanțurile aferente perioadei, ca parte integrantă a monitorizării legalității asocierii.

Răsturnare de situație

Deși asocierea avea în vedere participarea Clubului CFR la competiții interne și internaționale, instanța a subliniat că obiectul contractului se limitează strict la activitățile derulate pe stadion și pe terenul concesionat, inclusiv investițiile și amenajările efectuate în comun. Veniturile asocierii nu se confundă cu veniturile generale ale clubului, astfel că documentele contabile puse la dispoziție trebuiau să reflecte exclusiv rezultatele generate de exploatarea obiectului contractului.

Pe această bază, instanța a menținut plata unei taxe judiciare minime și a luat act de decizia clubului de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. În replică, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ a declarat apel, cerând modificarea sentinței și admiteri integrale a pretențiilor sale, inclusiv pentru cota de 20% din venitul brut.

Apelanta a argumentat că instanța de fond a interpretat greșit art.4.1 din contract, catalogând-o ca fiind clauză leonină și nulă. Potrivit acesteia, ar fi trebuit să fie stabilită o participare proporțională la câștiguri și pierderi.

În esență, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ susține că obligațiile fiecărei părți erau sinalagmatice: aportul său constând în punerea la dispoziție a imobilului, iar clubul, prin investiții și exploatare, a generat veniturile. Astfel, clauza de 20% din venitul brut nu ar fi eliminat responsabilitatea sa față de pierderi, ci doar a stabilit un beneficiu minim garantat pentru utilizarea proprietății sale.

Apelanta susține că interpretarea instanței de fond a ignorat principiul libertății asociaților de a decide asupra repartizării beneficiilor și pierderilor. În contract, procentul minim de 5.500 euro lunar nu reprezintă o scutire de pierderi, ci o modalitate de compensare parțială pentru utilizarea terenului, păstrându-se caracterul echitabil al obligațiilor reciproce.

Apelanta, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ, susține că instanța de fond nu a analizat corect fondul cererii de chemare în judecată, bazându-se pe soluții jurisprudențiale invocate eronat. Potrivit apelantei, cota de 20% din contract nu a fost aplicată niciodată de Clubul CFR, chiar dacă clauza fusese formulată clar, iar clubul a continuat să utilizeze imobilul fără să achite suma convenită.

Din perspectiva apelantei, clauza nu prevedea totalitatea câștigurilor pentru partea care a adus imobilul, ci doar un procent sau un minim garantat, și nu excludea participarea la pierderi, ci doar plafona riscurile la un cuantum agreat. Această sumă minimă, argumentează apelanta, este corelată cu obligația de a pune stadionul la dispoziția clubului și a permite folosirea neîntreruptă a acestuia pe durata contractului.

Potrivit COMPANIEI NAȚIONALE DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ, instanța de fond a interpretat greșit art.4.1, atribuind nulitatea absolută unei clauze esențiale pentru existența contractului. Aceasta a golit practic contractul de conținut, oferind întregul beneficiu clubului CFR în timp ce apelanta rămânea cu obligațiile sale, respectiv punerea la dispoziția clubului a stadionului.

Mai mult, apelanta a reclamat că instanța de fond nu a ținut cont de pretențiile aferente anilor anteriori, iar raportul de expertiză tehnică judiciară a fost incomplet, ignorând obiectivele stabilite de instanță și obiecțiunile precise depuse de aceasta.

În plus, Clubul CFR a formulat un apel incident, contestând capacitatea procesuală de folosință a apelantei și solicitând anularea cererii de chemare în judecată, considerând-o lovită de nulitate absolută.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus punct conflictului

După ani de procese și recursuri, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus punct unei dispute ce a ținut în tensiune Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj și Clubul de fotbal CFR.

Inițial, instanțele inferioare au considerat că acea clauza care prevedea 20% din venitul burt, de unde a pornit mărul discordiei, este „leonină”, adică disproporționată și nulă. Reclamanta a contestat decizia, susținând că procentul minim garantat nu reprezintă o excludere de la pierderi, ci o plafonare convenită între părți, în virtutea principiului libertății contractuale.

În cele din urmă, decizia definitivă a venit pe 14 noiembrie 2024, când Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit clar: clauza art. 4.1 nu este nulă. Instanța a subliniat că COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ și-a asumat, de fapt, participarea la pierderi, iar suma minimă garantată acoperă doar contravaloarea folosinței imobilului și asigură un venit de bază, fără să-i excludă participarea la eventuale pierderi.

Prin urmare, Curtea a admis parțial recursul principal formulat  și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, cu obligația clubului de fotbal de a plăti:

1. cota de 20% din venitul brut realizat aferent perioadei 31 mai 2017 – 3 iunie 2019;

2. 120.027,38 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru pentru fond și 15.015 lei onorariu expert;

3. 60.014 lei cheltuieli de judecată în apel și încă 60.014 lei în recurs.

Decizia instanței nu lasă loc de interpretări: dacă Neluțu Varga, patronul CFR, nu respectă obligațiile stabilite prin hotărâre – adică să vireze CFR-ului procentul de 20% din venitul brut aferent perioadei stabilite – clubul riscă nu doar sancțiuni financiare suplimentare, ci chiar pierderea dreptului de folosință asupra stadionului. În termeni simpli, neexecutarea deciziei judecătorești ar putea transforma terenul emblematic al echipei într-un câmp de litigii

Citește și

sursă: gazetadecluj.ro