Autor: Cozmin Gușă
În 2002, când pregăteam la Moscova vizita lui Adrian Năstase pentru negocierea importului de gaz rusesc, consilierii formali și informali ai lui Putin ne-au oferit mie și echipei mele o gustare/discuție de bun venit unde, pe model rusesc, ni s-a sugerat modelul geopolitic de colaborare în felul următor: când a sosit gheridonul cu icre negre și pahare înghețate pentru vodcă, gazdele ne-au rugat să privim fundul paharului, unde stăteau gravate trei litere, și anume C I A. Bineînțeles că pe moment am râs toți ca de-o glumă bună, în zilele următoare însă, pe măsura încălzirii relațiilor interpersonale, am priceput nu doar că relația româno-rusă se va desfășura pe axa Moscova-Washington (după cum va fi anunțat oficial George Bush la București câteva luni mai târziu!), dar chiar și că emergența proiectului Putin pentru reechilibrarea lumii se datorează inclusiv instituției celebre descrise prin acronimul de pe fundul paharului de vodcă.
După dezvăluirea de mai sus de unde pricepeți atât complexitatea proiectului Putin, cât și forța proiectelor transnaționale ale CIA, vin și mai zic că geopolitica operează cu informații diferite celor din fluxul public de știri, acolo unde Macron nu este atât președintele Franței, cât mai ales proiectul familiei Rothschild, că Angela Merkel își desfășoară activitatea beneficiind de suportul BND, dar prinsă în menghina presiunii intereselor corporațiilor (unele cu rădăcini de tip Soros), pe de o parte, respectiv al posibilului șantaj referitor la calitatea de colaborator al STASI înainte de 1989, de cealaltă parte. Sau că Trump era zglobiu doar până la limita enervării rușilor, care l-au finanțat și scăpat de faliment în cei 10 ani de dinainte de candidatură, sau că Biden nu-l va mai jigni niciodată pe Putin după discuția telefonică din această primăvară, când liderul rus i-a relatat detaliat despre operațiunile ilegale ale lui Hunter prin Ucraina, la pachet cu banii necuveniți familiei Biden care-au venit din România și Moldova pe filiera Gitenstein – Fondul Proprietatea – Fabrica de Alcool AROMA.
Acest gen de informații nu sunt colportate public, dar oferă celor informați posibilitatea de a evalua corect și realist gesturile politice ale momentului. Acum, pe acest fond, analizați efectul acuzelor premierului României, numitul Cîțu, care-l face agent rus pe un fost ministru de finanțe, numitul Teodorovici. Când lumea este condusă formal de agenți conspirați cu greu, se trezește Cîțu și explodează un adevăr scandalos, în a cărui plasă este chiar și el prins, într-un fel grobian ce depășește zicerea sibilinică a lui Mircea Geoană cu „nici noi nu mai știm câți suntem”. Că Eugen Teodorovici o fi acționat în baza unor interese rusești ca ministru de finanțe, pot să cred, numai că după acuzația lui Cîțu aștept și dovezile. Cât despre Cîțu și felul pițifelnic de manifestare, cei care-l credeau mare agent CIA (în baza finanțării studiilor din USA, plus munca la două entități apropiate de CIA, Banca Națională din Noua Zeelandă și BEI din Frankfurt), ar trebui să-l degradeze acum la statutul de sub-agent sau altceva oricum inferior.
Întâmplarea cu Cîțu, în oglindă cu informațiile știute și nemediatizate despre liderii lumii, arată inadecvarea actorilor politici români distribuiți în „coproducția” internațională ce rulează pe scenele lumii, dar mai indică precis și slăbiciunea și statutul real de „operator de servicii” al intelligence-ului românesc, ce n-a reușit să-și trimită niciun jucător în teren, cei care participă la joc din partea României fiind cel mult cu statutul de arbitri de tușă sau de rezervă.
Când am scris acum 11 ani „UN OSPICIU NUMIT ROMÂNIA. CRONICA UNUI EȘEC PREMEDITAT.”, am desenat și involuția în timp a țării dictată de starea de boală instalată, însă nivelul de decădere preconizat era mult peste ceea ce avem azi deja. Accidentul Cîțu din istoria politică a României nu e deloc banal, el ne zice că am ajuns pe un drum abrupt în jos, dar și fără întoarcere!
