(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Volodimir Zelenski este personalitatea internațională a săptămânii, pentru că, în sfârșit, pare să fi înțeles că timpul său la conducerea Ucrainei se apropie de sfârșit. Într-un interviu cu Piers Morgan, și-a schimbat radical poziția, contrazicând toate declarațiile anterioare și afirmând că este dispus să discute despre posibilitatea unei păci cu Rusia. A adăugat că negocierile ar trebui să implice și SUA și Europa, ceea ce este logic, având în vedere că aceste puteri au avut un interes mai mare decât ucrainenii în menținerea războiului. În același timp, Keith Kellog, trimisul special al lui Trump pentru Ucraina, a confirmat că ucrainenii sunt pregătiți să facă concesii teritoriale.
Este clar că sfârșitul mandatului lui Zelenski este aproape. A acumulat suficienți bani în doar câțiva ani cât alții în decenii de conducere, iar cel mai probabil se va retrage într-o țară departe de Ucraina. De aceea nu se mai fac sondaje de opinie în Ucraina și alegerile sunt amânate pe termen nedefinit. Trebuie să amintesc de faptul că și în timpul războaielor mondiale s-au organizat alegeri în țările cu adevărat democratice. Rușii au refuzat să negocieze cu el tocmai pentru că îl consideră un lider ilegitim, iar acum pare evident că americanii se pregătesc să-l înlocuiască.
O declarație esențială a lui Zelenski a fost și cea referitoare la ajutorul financiar primit din SUA. Conform acestuia, din cele 200 de miliarde de dolari trimise de americani, doar 75 de miliarde au ajuns efectiv la ucraineni. Asta înseamnă că mai mult de jumătate din fonduri s-au „pierdut” pe drum, foarte probabil în țările prin care acest ajutor a fost canalizat, inclusiv România. Nu este clar unde au ajuns acești bani, dar putem presupune că în buzunarele liderilor din țările vecine, inclusiv în România, unde președintele și guvernul au fost printre cei mai vocali susținători ai sprijinului financiar pentru Ucraina.
Americanii se grăbesc să încheie războiul nu doar pentru că au nevoie de armele trimise acolo pentru Gaza, ci și pentru că vor să înceapă reconstrucția Ucrainei, un proiect de pe urma căruia investitorii americani speră să câștige sume uriașe. Dar problema este că resursele naturale ale Ucrainei, estimate la 15 trilioane de dolari, sunt în mare parte situate în regiunile controlate de Rusia, mai ales în Donbas. Cel mai important element este litiul, resursa-cheie pentru bateriile de ultimă generație, care se află acum în proporție de 90% sub control rusesc. Dacă pacea va fi negociată astfel încât Rusia să păstreze teritoriile ocupate, Moscova va deține resurse naturale în valoare de aproximativ 8 trilioane de dolari, în timp ce Ucraina va rămâne cu doar 6 trilioane, controlate în mare parte de fondurile de investiții occidentale.
Trump pare să fie ghidat în negocierile cu Rusia de informații greșite. A declarat că de opt ori mai mulți ruși decât ucraineni au murit în conflict, ceea ce este o afirmație absurdă, fără nicio bază reală. A mai spus că va forța scăderea prețului la gaze pentru a distruge economia rusă, dar asta ar afecta mai degrabă economia americană a petrolului decât pe cea a Rusiei, care poate supraviețui și cu prețuri mult mai mici.
Planul de pace al lui Trump va fi prezentat săptămâna viitoare la o conferință în München, ceea ce sugerează că administrația sa dorește să încheie conflictul cât mai rapid. Este tot mai clar că Zelenski va fi schimbat curând, iar un nou lider va prelua negocierile de pace. Chiar dacă americanii speră să pună mâna pe cât mai multe resurse ucrainene, este puțin probabil să obțină tot ce și-au propus. Oricum, Europa va fi cea care va plăti reconstrucția Ucrainei, iar fondurile de investiții americane vor obține câștigurile.
Între timp, SUA pare să se pregătească și pentru o înțelegere cu China. După ce administrația Biden a încercat să susțină Taiwanul mai agresiv, acum, pe site-ul Departamentului de Stat al SUA, se menționează clar că Washingtonul sprijină politica „o singură Chină”. Aceasta arată că Trump este pregătit să negocieze direct cu Beijingul, cel mai probabil pentru a salva economia americană de la colapsul financiar care ar urma dacă SUA continuă în aceeași direcție. Așa se pot explica și noile tarife comerciale impuse de Trump, pe care nici măcar el nu și le dorește, dar pe care le folosește ca pârghie de negociere în discuțiile internaționale.
Urmărește emisiunea integrală aici:
