Webinar cu Adrian Severin și Daria Gușă: Semnificația BRICS și Noua Ordine Mondială. Posibila militarizare a BRICS și extinderea sa către Europa

Într-un webinar moderat de Daria Gușă pentru Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, Adrian Severin a explicat contextul istoric din spatele formării BRICS și provocările actuale pentru Occident. Descriind Noua Ordine Mondială ca fiind una dincolo de dezbaterile ideologice, dr. Severin a prezentat teze interesante despre importanța pragmatismului în relațiile internaționale. Acest eveniment a fost organizat de Grupul Roosevelt, St Andrews Defence-Tech și Școala de Relații Internaționale. Dr. Adrian Severin este fost Ministru de Externe al României şi a deținut numeroase funcții în domeniul diplomației.

BRICS este semnul și manifestarea vie a schimbării Ordinii Mondiale, de la o paradigmă unipolară, centrată pe puterea Europei (în special a celei Occidentale) și a Statelor Unite ale Americii, către una multipolară, ce cuprinde emergența puterilor asiatice, în special a Rusiei și a Chinei ca principali actori geopolitici. După războaiele mondiale, lumea era, practic, guvernată de o singură ordine mondială, ce se sprijinea în doi poli de putere: cel american și cel rusesc. În această cursă continuă dintre Rusia și SUA, Rusia s-a sufocat pe parcurs, iar SUA și-au consolidat astfel, după Războiul Rece, poziția de hegemon. În timp, capacitatea SUA de a-și menține rolul de lider politic al lumii s-a diminuat considerabil, ceea ce a condus la fenomenul geopolitic la care asistăm astăzi: statele asiatice, construite din foste mari imperii, s-au eliberat de sub povara respectării unei singure ordini mondiale, gândite și structurate în baza mentalității și valorilor euroatlantice, și și-au consolidat postura de super-puteri mondiale în primul rând în baza performanțelor economice înregistrate. BRICS a luat naștere din dorința acestor state de a fi parte din mecanismul schimbării ordinii mondiale și de a avea un loc la masa negocierilor. BRICS este, așadar, o asociere de state, deschisă la a primi noi membri cu drepturi depline, care își propune să-și dezvolte statutul și relațiile economice în interiorul alianței, dar și la nivel global, să adopte propria valută, îngropând dolarul și piața dominată de acesta, și să joace un rol important pe marea scenă geopolitică.

BRICS-ul a fost înființat în urmă cu 16 ani, însă doar în ultimii ani a căpătat mai multă popularitate și avânt. O posibilă explicație, oferită de profesorul Adrian Severin, rezidă în faptul că Occidentul Colectiv a încercat, în mod eronat, să suprime puterea civilizațiilor estice/asiatice și să se împotrivească evoluției lor de nestăvilit. Mai mult decât atât, sub iluzia că Războiul Rece nu s-a încheiat și că Vestul este în conflict cu Estul, în special în termeni de regim de conducere, Occidentul încearcă să „exporte” democrația și să o impună statelor estice, care s-au construit și dezvoltat cu o mentalitate și un stil de viață total diferite de cele euroatlantice. Democrația nu poate fi exportată, spune Adrian Severin, motivând acest lucru prin diferențele de ordin cultural, demografic, istoric și chiar geografic dintre cele două emisfere. Statele membre BRICS s-au unit și și-au fortificat parteneriatele ca răspuns la politicile opresive și restrictive la care Occidentul Colectiv a încercat să le supună, fără ca euroatlanticii să realizeze că nu au suficiente resurse și mijloace prin care să apere la nesfârșit Pax Americana. E interesant și statutul țărilor asociate cu BRICS, unele fiind membre depline, în timp ce altele sunt doar partenere. Acesta din urmă este și cazul Arabiei Saudite, pe care SUA a constrâns-o să refuze „invitația” de aderare la BRICS. Arabia Saudită face un joc foarte interesant, pentru că nu a acceptat la nivel oficial invitația de aderare la BRICS+, dar participă, ca partener, la toate întâlnirile și deciziile acestei alianțe.

Daria Gușă a mai adus în prim plan o temă interesantă, anume interesul unora dintre țările europene de a se apropia de BRICS+. În această situație se află Serbia, Ungaria și Austria, despre care există zvonuri conform cărora aceste state iau în considerare un posibil parteneriat cu BRICS+, dacă nu chiar aderarea deplină. De ce ar fi BRICS+ o alternativă viabilă pentru state care fac parte deja din Europa și din sistemul vestic? Profesorul Adrian Severin a explicat că este o problemă de pragmatism, ce poate fi înțeleasă printr-o comparație între ce are de oferit sistemul vestic versus cel estic. Spre exemplu, UE se confruntă cu o criză majoră de creștere și de competitivitate economică. Pe de altă parte, SUA are o gravă problemă cu sectorul industrial, iar strategia unui război al taxelor nu îmbunătățește deloc situația, nici local, nici în UE. Europenii observă în mod clar că UE nu mai răspunde nevoii de dezvoltare (economică și pe alte paliere) și asistă, în același timp, la distrugerea parteneriatelor și lanțurilor de aprovizionare dintre statele europene și Rusia sau China. Drept consecință, nu e de mirare că lumea euroatlantică capătă imaginea părții pierzătoare, iar unele țări europene privesc cu mai multă speranță înspre est și înspre alianțe emergente precum BRICS+. Un alt posibil motiv este izolarea resimțită de anumite state europene, cum este Serbia, care își îndreaptă atenția către BRICS+ ca alternativă la UE. Într-o situație specială se află și Turcia, la granița dintre două culturi: cea europeană și cea asiatică. De multă vreme, Turcia, a doua cea mai mare putere militară din NATO, încearcă să adere la UE, dar a fost primită, într-un final, în BRICS+, momentan cu statut de partener. Practic, Turcia a adoptat o strategie similară celei folosite de Arabia Saudită. Din punct de vedere geopolitic, înclinația Turciei către est ar fi o lovitură puternică dată blocului vestic. Totuși, Turcia este prudentă și înțeleaptă, nevrând să-și închidă definitiv legăturile cu vestul, să părăsească NATO sau să nu lase loc de negocieri cu UE.

În legătură cu posibila militarizare a BRICS, Adrian Severin a explicat că această organizație și-a demonstrat coeziunea prin răspunsul unitar oferit în legătură, spre exemplu, cu criza din Fâșia Gaza. Totodată, din punct de vedere geopolitic, BRICS a reușit o normalizare a relațiilor dintre Iran și țările din zona Golfului. Totuși, Adrian Severin consideră că BRICS nu își dorește, cel puțin pentru moment, să devină un actor militar important, ci mai degrabă să-și păstreze sinergia cu Organizația de Cooperare de la Shanghai și să-și bazeze politicile pe parteneriatele economice interstatale. Pentru a preveni sau măcar pentru a diminua efectele negative ale diviziunii globale, în primul rând euroatlanticii ar trebui să-și schimbe abordarea și să-și regândească politicile în așa fel încât să includă China și Rusia, dar și alte state membre BRICS, în construcția unei Noi Ordini și nu să îndepărteze aceste state până în punctul de a le împinge spre o autoizolare ce va dăuna Occidentului. Un prim pas ar fi reconcilierea cu Rusia, care aspira să devină parte a UE, dar a fost marginalizată și restricționată în repetate rânduri.