Autor: Cozmin Gușă
Am explicat de multe ori că România are relevanță pentru Factorul Extern doar în măsura în care acesta are control asupra deciziilor guvernamentale, în scopul principal al îndestulării capitalului multinațional din bugetul românesc, iar cam tot ce s-a întâmplat în a doua parte a guvernării Năstase și a mandatelor lui Băsescu și Iohannis demonstrează faptic acest lucru. Resetarea influențelor și dominației externe sub acoperirea pandemiei a generat în ultimii doi ani asalturi subterane asupra țărilor foste comuniste la care au putut rezista cu greu doar țări ca Ungaria și Polonia, ce-au fost bastonate și anatemizate în schimb din plin de propaganda de la Bruxelles pentru această îndrăzneală.
România nici n-a încercat și nici nu putea să reziste, dar în cazul nostru Factorul Extern compozit, reprezentat în principal de Germania/Austria, SUA și Franța, n-a reușit să ajungă la nici o înțelegere comună despre cum se vor organiza treburile legate de spolierea bugetului nostru în continuare, de la achizițiile militare, împrumuturi la dobânzi maximale, ocuparea piețelor comercialo/energetice, etc. Ne putem astfel imagina că Iohannis a putut fi mandatat să ofere satisfacție formală Franței și SUA, mimând că rezolvă criza politică prin nominalizarea fără șanse a „francezului” Cioloș și a „americanului” Ciucă. Pentru ca să-i reușească stratagema KWI trebuia să rămână consecvent formulei de guvern minoritar, de tip PNL-UDMR, ce n-are susținere majoritară în Parlament, iar sasul nostru deghizat mai nou în hainele regelui Klaus I, execută procedura cu precizie nemțească. Decizia luată aseară la Vila Lac de liberali și Iohannis, închide de fapt etapa clară dpdv constituțional a netrecerii prin Parlament a două propuneri de Guvern. Să nu vă închipuiți cumva că-Cîțu a decis singur să-i tragă preșul de sub picioare lui Ciucă, aceasta a fost tot decizia nemților transmisă în mod discret prin Iohannis. De săptămâna viitoare se intră în etapa în care Klaus I rămâne singur la butoane și va lăsa partidele să se agite în interiorul termenului de 60 de zile de la nominalizarea lui Cioloș, după care poate (dar nu va dori!) să declanșeze procedura de alegeri anticipate. Prin 20 noiembrie se va sfârși și interimatul legal de 45 de zile a guvernului Cîțu, dar deja s-a găsit motivarea bazată pe crize prin care acesta va fi prelungit. În acest fel Factorul Extern de sorginte germano-austriacă își securizează temporar interesele în România și le simplifică realizarea tocmai prin păstrarea manetelor doar în mâinile lui Iohannis, ce-a fost sfătuit să nu partajeze puterea cu niciun chip.
PSD ,USR și AUR pot bloca acest plan și se pot revolta teoretic prin declanșarea procedurii de suspendare a lui Iohannis, pentru care au temei legal și o majoritate egală cu aceea ce-a dărâmat guvernul Cîțu. Despre acest lucru se vorbește deschis în interiorul celor trei partide, dar de la planificare la realizare drumul poate fi anevoios. PSD și USR, care s-au oferit (in)formal deja să rezolve condiționat majoritatea, dar au fost refuzate, pot recurge însă și la o etapă intermediară suspendării, prin care să voteze guvernul minoritar Ciucă pe motiv de crize, dându-i șah lui Iohannis, dar această procedură este viabilă politic pentru ei doar dacă este anunțată la pachet cu viitoarea suspendare a președintelui. Altfel activele lor de partid și votanții n-ar pricepe de ce trebuie învestit un guvern care pare a fi #Iohannis3.
