Autor: Alexandra Roșeanu
Credeați că mă ocup doar cu destrăbălatele? Azi este despre voi … cei mai slabi dintre pământeni: ărbații!
Unde sunt bărbații? În trecut! În prezent au mai rămas câțiva, un număr infim pentru a face ca lumea să meargă mai departe.
Ce fac astăzi feministele și ărbații? Ridică moartea în grad în timp ce Îl retrogradează pe Dumnezeu, se hrănesc cu himera nemuririi fizice, pierzând din vedere mântuirea sufletului.
Trăim timpurile pe care le merităm!
Nu vă mirati că am ajuns să petrecem vremuri de neînchipuit atât timp cât Dumnezeu a fost scos din centrul vieții noastre. De la Renaștere încoace am muncit neîncetat să schimbăm ordinea, să aducem omul în centrul universului, să învățăm să ne iubim pe noi, sub diferite pretexte, să deschidem larg porțile iadului. Iată cum ne-am târât pe toți în haos, unde moartea este cinstită, iar viața este prigonită, unde necinstea are rang, iar cinstea este desuetă, unde minciuna este în avantaj, iar adevărul este ascuns, unde fățărnicia învăluie totul, pentru că franchețea este incomodă (și incorectă politic), unde ne prefacem că vrem adevarul pentru că minciuna este mai confortabilă. Într-o lume în care confortul primează, niciodată nu vom aduce lumina deasupra noastră, ba mai mult, vom căuta umbrela sub care să ne ascundem, ne vom furișa ca lașii, speriați și îmbolnăviți de realitatea înconjurătoare.
Societatea de consum, în care mâncarea este un fetiș erotic și este fotografiată cu lăcomie ca obiect sexual, iar cumpărarea de obiecte umple goluri sufletești, exaltă aspectul feminin și matern al bărbaților și îl condamnă pe cel viril. Aceasta este realitatea zilelor nostre.
Chiar dacă suntem ancorați cu toate pânzele sus în povestea pandemică, lumea este naufragiată în esența ei existențială.
Bărbații slabi ai noilor generații, orfani ai figurii paterne arhetipale a virilității, crescuți de mame supraprotective și inhibatoare de testosteron, plus feminismul care denaturează poziția și menirea bărbatului în societate, au dus la pierderea caracteristicilor masculine care i-au distins mereu funcția socială și spirituală. Societățile organice din trecut, unde principiile lumii Tradiției erau încă vii, au avut în vedere pentru tineri rituri de trecere la maturitate, teste de curaj și forță pentru a depăși durerea și frica.
Comitatus-ul roman și sippe-ul germanic (nucleu social al indivizilor care se recunosc ca descendenți dintr-un strămoș comun, și deci o „familie” în sensul cel mai larg), școlile medievale de cavalerie, breslele de arte și meșteșuguri și academiile militare pregăteau tineri pentru viață.
De la lumea clasică la cea medievală până în prima parte a secolului al XX-lea, cultul forței virile a fost larg răspândit în toate culturile, ca o trăsătură eminentă a masculinității.
Priceperea, rezistența la oboseală, apărarea patriei și a familiei, a femeii, sarcinile bărbătești se bazau pe folosirea forței fizice, mentale și spirituale. Tinerii care aspirau să intre în lumea adulților se lăudau cu puterea lor pe care o expuneau cu mândrie alături de fetele pe care doreau să le cucerească. De altfel, printre primele dovezi ale bărbăției, ale curajulului, ale răspunderii și responsabilității, ale maturizării.
Bărbatul puternic era o garanție a siguranței și protecției, a urmașilor sănătoși și a continuității descendenței și nu ar fi luat niciodată în considerare un pretendent slab sau handicapat. Virilitatea era însoțită inevitabil de forță, la care nici un Bărbat nu ar renunța vreodată.
În vremuri încă recente, în sate, departe de frenezia nebună a megalopolisurilor, bărbatul reprezentat în figura lui de forță a rămas vie în folclor și tradiții populare, ultima moștenire a unei lumi sărace și demne, necoruptă încă de consumul compulsiv.
În orașele contemporane, habitatul natural al capitalismului sălbatic, puterea este o beteală a trecutului, o caracteristică inutilă și demonizată, o calitate învechită, de bărbați aspri și insuficient de civilizați, rămășițe patetice ale unor vremuri de șters pentru a face loc unei noi tipologii umane: bărbații feminini.
Consumatori perfecti ai oricărui obiect stupid și scump produs de marele capital cosmopolit, pacienți ideali pentru terapii farmacologice experimentale, cei mai buni clienți pentru traficanții de droguri și de plăceri imediate, pacienți ai noului val de psihologi, clienți fideli ai pornografiei.
Victime neputincioase ale invadatorilor râvnitori care îi vor elimina și care se vor bucura de roadele muncii părinților lor, care vor coloniza pământul cu culturi străine și violente.
Pentru a se ajunge la înlocuirea rapidă a bărbaților nu trebuie să existe rezistență la cucerire, ci o lipsă a oamenilor puternici, mândri de tradițiile lor și aparținând descendenței lor.
Bărbații slabi din vremea noastră sunt lăudați pentru fragilitatea lor, sunt actori indeciși și speriați, inconștienții unei tragedii care îi va copleși fără îndoială și fără scăpare.
Victime ale slăbiciunii lor, împinse până la victimizare de o propagandă „înțeleaptă” care îi dorește neputincioși, plângăcioși, veșnic prunci dornici doar de protecție și înțelegere, găsind permanent scuze și niciodată soluții, iresponsabili și ordinari.
Chemarea victoriei în urma unei competiții cu sine ori cu alții, curajului și eroismului sunt înlocuite de practica plânsului de milă, cete de victime fals persecutate, victime sacrificate fără a face nici un sacrificiu, se plâng că nu sunt înțeleși și sprijiniți. Și tabloul este incomplet, realitatea este mult mai urâtă decât pare.
Generații răsfățate de permisivitate și bunăvoință (care este dușmanul oricărei reguli și educații), care i-a convins că totul li se cuvine, că trebuie să obții ceea ce vrei fără obligații, fără responsabilități și dacă se poate, gratuit. Narcisiști frustrați, trăiesc pentru a apărea și a nu pentru a fi, nici măcar pentru a avea pentru că posesia presupune o cucerire, deci … un efort.
Subiecți speriați de realitate, ignoranți și superficiali în toate aspectele vieții lor, care nu se confruntă niciodată cu nimeni, invocând protecția celor pe care îi disprețuiesc și îi consideră violenți și brutali: bărbații adevărați.
Instigatori pacifisti ai războaielor făcute de alții atâta timp cât nu îi implică, feministe îngrozite inconștient de femeile care le cer să fie Bărbați, ecologiști care cumpără și răspândesc deșeuri tehnologice de la dispozitivele de care sunt dependenți.
Nevertebrați care găsesc permament vina în ceilalți, evită confruntarea, pentru că s-au predat înainte de a lupta.
Răul lor subtil este lipsa de disciplină, fără puterea și capacitatea de a suferi eforturile și caracteristicile Eroului.
Neînțărcații pentru viață, ei se opresc la arhetipul Puer aeternus (eternul copil) fără a evolua vreodată în cel de Războinic – care își construiește forța și hotărârea pentru a decide Soarta. Încercările la care este supus Eroul sunt pasaje inițiatice care duc la eliberarea „materiei grele” din care este frământată natura umană pentru a o scoate la iveală pe cea divină.
Cei slabi, fragili, victimele sunt sortite să cedeze pentru că Natura este crudă și nu dă reduceri sau oferte speciale, doar Forța poate salva popoarele vechii Europe de la sfârșitul anunțat.
Capitalismul terminal dorește ca Bărbații să fie înlocuiți cu indivizi care să fie exploatați ca forță de muncă ieftină, o populație de subiecți indistincți și acceptați fără identitate.
Doar educați întru pericol și curaj, de mame bune și credincioase și tați puternici, înțelepți și responsabili, vom asista la refacerea acestei lumi în derivă, condamnându-i pe cei de astăzi la dispariție. Altfel, nu există echilibru și nici scăpare.
De aceea atât femeia, cât și bărbatul NU trebuie să devieze de la calea lor dreaptă și de la menirile lor scrise în propriul ADN.
…De la o vârstă fragedă te învață să-ți fie frică de lup, apoi când vei fi mare descoperi că adevăratul pericol vine de la oi. Iată timpurile….
Noi încercăm și tratăm efectul fără a căuta cauza. Așa am făcut mereu. Aceasta este cu adevărat o problemă și o capcană pe care ne încăpățânăm să o ducem mai departe.
Fără Bărbați și fără Femei lumea se prăbușește într-un abis moral, spiritual, fără nici un viitor.
Găsisem recent un text scurt care suna cam așa: Ferească Dumnezeu să-i trimiți pe bărbati la război…Jumatate din ei vor muri în timp ce își fac selfie-uri cu kalashnikov-ul! Iar asta nici măcar nu este o glumă, este o realitate!
sursă: activenews.ro
