România asistă, încă o dată, la un spectacol de ipocrizie politică și simulare a opoziției, marca AUR–SOS. De această dată, scena este Curtea Constituțională a României, iar protagonistul principal: Mihai Busuioc, fost șef al Curții de Conturi, propulsat în fotoliul de judecător constituțional fără a îndeplini criteriile minime de eligibilitate. Un personaj care, în orice stat cu minimă decență juridică, nu ar fi trecut de primul filtru.
Și totuși, a trecut. Cu largul concurs al unei clase politice complice și, mai grav, cu tăcerea asurzitoare a celor care pretind că fac opoziție: AUR și SOS.
SOS a simulat o contestație – de formă, fără fond
Senatoarea Nadia Cerva (SOS) a depus o contestație la CCR privind nelegalitatea numirii lui Mihai Busuioc. Doar că nu a respectat procedura minimă: era nevoie de 25 de senatori sau 50 de deputați. A depus-o singură, iar CCR a respins sesizarea fără a analiza fondul.
Ce înseamnă asta? Că a fost o simulare de opoziție, o tentativă de a păcăli opinia publică și alegătorii: „Uitați, noi am făcut ceva!”. În realitate, nu au făcut nimic. Au livrat o păcăleală juridică, probabil cu bună știință. Ori sunt incompetenți, ori sunt complici.
AUR tace mâlc: unde sunt parlamentarii tăi, George Simion?
AUR nu a semnat contestația. Nu a cerut public respingerea lui Busuioc. Nu a inițiat o sesizare proprie, deși are suficienți parlamentari. Nu a făcut niciun demers real.
Ba mai mult, a păstrat tăcerea, într-un moment-cheie pentru statul de drept. În fața unei numiri ilegale, AUR a tăcut. De ce?
Pentru că, dincolo de zgomotul de fond și naționalismul de paradă, AUR face parte, de facto, din același sistem pe care pretinde că-l combate. A jucat teatru și a refuzat, voit sau la ordin, să blocheze o rușine națională.
Busuioc, fără vechime juridică. Și totuși, „judecător” la CCR
Adevărul e simplu și scandalos: Mihai Busuioc nu are cei 18 ani de vechime juridică ceruți de lege. A fost notar stagiar, apoi funcționar, apoi protejat politic.
Numirea sa este un abuz și o încălcare flagrantă a Constituției. Dar nu va mai fi analizată. De ce? Pentru că cei care trebuiau să conteste legal această numire nu au făcut-o cum trebuie.
Blatul e clar. Complicitatea – evidentă. Rușinea – națională.
AUR și SOS au oferit o simulare de opoziție, dar au permis – prin inacțiune sau incompetență – ca un personaj politic controversat să ocupe una dintre cele mai importante funcții din arhitectura democratică a României.
Această mascaradă trebuie denunțată. Iar electoratul are dreptul să știe: nu există opoziție reală, ci doar jocuri de culise.
AUR și SOS nu mai au voie să vorbească despre „lupta cu sistemul”
Pentru că, atunci când sistemul avea cea mai mare nevoie să fie confruntat, ei s-au dat la o parte.
Rușine, “suveraniștilor”!
Aurel Badea
