Summitul Francofoniei, desfășurat de azi pînă luni la Phnom Penh, în Cambodgia, se anunță mult mai agitat decît ar sugera agenda oficială, dedicată limbii franceze, cooperării și dezvoltării. Alegerea noului secretar general a devenit o confruntare geopolitică în care se amestecă interesele Franței, rivalitatea militară dintre Rwanda și Congo și ambiția lui Emmanuel Macron de a recupera o parte din influența pierdută rușinos de Paris în Africa. Pentru asta, România, care nici azi nu e clar ce caută în francofonie, asta a presupus inclusiv cheltuieli consistente într-un moment cînd guvernul Bolojan ar fi trebuit să drămuiască fiecare bănuț.
Personajul în jurul căruia se învîrte această complicată operațiune diplomatică este fostul premier român Dacian Cioloș, pe care amicul Macron îl dorește în fruntea organizației. Iar povestea capătă o ironie aproape neverosimilă atunci cînd îl introducem în ecuație și pe Horațiu Potra, românul care a lucrat pentru guvernul congolez în conflictul cu rebelii M23, susținuți de Rwanda. Un român a contribuit la efortul de securitate al statului african, în timp ce altul beneficiază acum de sprijinul său diplomatic. Numai că primul riscă pușcăria în țara natală, iar al doilea ar putea ajunge într-o funcție internațională de prim rang, cu sprijinul Congo.
Pentru mandatul 2027-2030 au fost înscriși patru candidați: Louise Mushikiwabo, actuala secretară generală, din Rwanda, Juliana Amato Lumumba, fost ministru al Culturii din Congo, mauritanianca Coumba Bâ și Dacian Cioloș. Alegerea este programată pentru 16 noiembrie.
Potrivit informațiilor apărute în presa francofonă, Emmanuel Macron i-ar fi transmis președintelui rwandez Paul Kagame, în noaptea de 12 spre 13 noiembrie, că ar trebui să-și retragă candidata. Propunerea franceză era ca Rwanda să renunțe la Louise Mushikiwabo, Congo și Mauritania să-și retragă, la rîndul lor, candidatele, iar Cioloș să devină soluția de compromis. Numai că regimul de la Kigali a refuzat. Ministrul de Externe rwandez a confirmat că solicitarea franceză nu va fi acceptată, iar Mushikiwabo a anunțat că va rămîne în cursă pînă la capăt.
De ce este atît de interesat Macron de instalarea unui om al său de casă în fruntea unei organizații care reunește 90 de state și guverne, dintre care 53 au drepturi depline de vot?
Francofonia nu este doar un club cultural al celor care vorbesc franceza. Este o rețea diplomatică, politică și economică în care Parisul a avut multă vreme un cuvînt greu de spus. Trecuta epocă a colonialismului. Franța este principalul finanțator al organizației, dar influența sa africană se află într-un declin evident. Mali, Burkina Faso și Niger au părăsit Francofonia în 2025, pe fondul rupturii politice cu Parisul, iar competiția pentru influență pe continent s-a intensificat.
În aceste condiții, un secretar general apropiat de Macron ar putea reprezenta un instrument important pentru păstrarea influenței franceze și, implicit, a prestigiului. În plus, o nouă victorie a Rwandei, prin obținerea unui al treilea mandat de către Mushikiwabo, ar consolida poziția lui Paul Kagame, nu tocmai iubitor de Hexagon, într-o organizație în care Franța dorește să rămînă un actor determinant.
Cioloș are, din această perspectivă, cîteva avantaje. A fost premier al României și comisar european pentru Agricultură, are experiență instituțională și nu este implicat în rivalitățile istorice africane. Poate fi prezentat drept un candidat tehnocrat, capabil să construiască un compromis.
Există însă și o vulnerabilitate: nu este african, iar în Francofonie există o cutumă politică potrivit căreia conducerea organizației ar trebui să revină Sudului, în special continentului african, care reprezintă centrul demografic al comunității francofone. Nu mai amintim că vorbim de un politician șters, niciodată ales în vreo funcție, ci doar promovat – adesea ocult – de alții, și care după doar un an ca premier a adus opoziției pesediste cea mai zdrobitoare victorie din ultimii 30 de ani. Ulterior, s-a dovedit incapabil să susțină un partid serios, PLUS, ori să coabiteze cu aliatul USR. Subțire rău!
Revenind, Macron încearcă să obțină printr-un candidat european ceea ce nu mai poate obține atît de ușor printr-o candidatură franceză. Numai că între Rwanda și Congo nu este vorba despre o simplă rivalitate diplomatică, ci de un conflict cu implicații militare serioase. În estul Congo, gruparea M23 a cucerit teritorii importante. Kinshasa acuză Rwanda că sprijină militar rebelii, inclusiv prin furnizarea de armament și implicarea unor efective militare. Kigali respinge acuzațiile, deși rapoartele experților ONU au documentat implicarea sa în conflict. În joc sunt teritorii, resurse minerale, interese strategice și influență regională. Pentru guvernul congolez, Louise Mushikiwabo nu este doar reprezentanta unui stat vecin, ci o figură asociată regimului Kagame, pe care îl consideră responsabil pentru destabilizarea estului țării.
Kinshasa a mers pînă acolo încît a amenințat că ar putea părăsi Francofonia dacă reprezentanta Rwandei obține un al treilea mandat. Ar fi o lovitură serioasă pentru organizație, în condițiile în care Congo are aproximativ 57,3 milioane de vorbitori de franceză. Azi, Congo a anunțat că este dispusă să ia în considerare retragerea candidatei sale pentru a facilita un consens, evident pro-Cioloș.
Congo are un obiectiv concret: împiedicarea obținerii unui nou mandat de către candidata Rwandei.
Rwanda vede însă lucrurile exact invers. Retragerea lui Mushikiwabo ar putea fi interpretată drept o înfrîngere politică a lui Kagame, mai ales dacă rezultatul ar fi obținut printr-o înțelegere între Franța și Congo. Refuzul său e, prin urmare, mai mult decît o chestiune de orgoliu, este și o demonstrație că Parisul nu mai poate dicta atît de ușor regulile jocului în Africa.
Și o vorbuliță despre Horațiu Potra, personajul care adaugă poveștii o notă de absurd românesc.
Mercenar de calibru, Potra și oamenii săi au desfășurat activități în Congo în baza unor contracte cu entități congoleze, iar activitatea sa s-a înscris în efortul guvernului de la Kinshasa de a face față ofensivei rebelilor susținuți de Rwanda.
Ironia politică e spectaculoasă: un român a luptat pentru guvernul congolez împotriva unei rebeliuni susținute de Rwanda, iar acum un alt român beneficiază de susținerea diplomatică a aceluiași stat pentru a conduce Francofonia. Judecat alături de Călin Georgescu și alte persoane într-un dosar privind așa zisă tentativa de acțiuni împotriva ordinii constituționale, Potra riscă pușcăria, în timp ce Cioloș e la un pas de onoruri înalte.
Alegerile din 16 noiembrie vor arăta dacă Macron mai poate construi măcar în Africa consensuri, că la el în țară a zburat puiul cu ața. O victorie a lui Cioloș ar fi un succes diplomatic pentru președintele francez și, admitem, o oportunitate pentru România. O victorie a rwandezei ar însemna o înfrîngere urîtă pentru Macron și ar putea împinge Congo spre retragerea din organizație. Dacă nu se ajunge la consens, regulile OIF permit alegerea prin vot secret, cu majoritate simplă. Rămîne și varianta unei soluții de compromis în jurul mauritaniancei Coumba Bâ, dar ar fi un dezastru de imagine pentru trioul Nicușor-Cioloș-Bolojan, mai ales că primul merge în Cambodgia cu avion de lux ca să-i facă galerie candidatului.
Pînă la urmă, există o contradicție aproape comică în toată această poveste. Francofonia vorbește despre pace, cooperare și dialog, dar alegerea conducerii sale riscă să fie decisă de o confruntare între două state implicate într-un conflict militar. Congo vrea să blocheze un nou mandat al Rwandei, Kigali refuză să cedeze, iar Macron încearcă să-și impună soluția Cioloș.
Iar România contribuie involuntar la acest spectacol cu două personaje aflate la capete opuse ale aceleiași povești africane: Horațiu Potra, luptătorul pro-Congo în prag de pușcărie și Dacian Cioloș, susținut de Congo pentru o funcție internațională. Geopolitica are uneori un simț al umorului pe care nici cei mai inventivi scenariști nu reușesc să-l egaleze. Rămîne de văzut dacă, pe 16 noiembrie, Macron va obține victoria pe care o dorește sau dacă Rwanda îi va demonstra că influența franceză în Africa a rămas doar o amintire. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Foto: AI
sursă: inpolitics.ro










