Timp de aproape jumătate de secol, regimul comunist a adus teroarea în rândul populației, iar pentru ținerea acesteia sub control, partidul a înființat Securitatea. Direcția Generală a Securității Poporului a influențat viețile a milioane de români, metodele brutale și cinice utilizate fiind la ordinea zilei. Securitatea a fost implicată în toate acțiunile criminale îndreptate contra celor care se opuneau sau pur și simplu nu corespundeau social și intelectual regimului comunist.
Informatorii au jucat un rol major în acea perioadă. Ei aveau misiunea de a supraveghea alte persoane, inclusiv rude, și de a raporta dacă observă acțiuni care nu erau pe placul sistemului. Presa și-a îndreptat atenția către acest subiect, arătând că în perioada de glorie a comunismului, în România existau aproximativ 500.000 de informatori. Aceștia se foloseau de nume conspirative, cei mai mulți dintre ei primind bani în schimbul serviciilor oferite regimului lui Nicolae Ceaușescu.
România, țară plină de informatorii Securității: „Sincer și cinstit”
În legătură cu activitatea informatorilor, rapoarte – care au rămas în arhive – erau întocmite, multe dintre ele fiind desecretizate și făcute publice de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Dintr-un astfel de document, relatează jurnaliștii de la Adevărul, apar detalii despre activitatea informatorului „Georgescu”, care activa într-o comună transilvăneană. Acest nume produce valuri în România zilelor noastre.
O notă de analiză din data de 30.06.1982 arată că, „după selectarea informatorului «Georgescu» pentru a lucra pe linie de securitate, a furnizat un număr de șapte note informative despre elementele pe lângă care a fost dirijat. S-a prezentat cu regularitate la întâlnirile planificate, cu această ocazie furnizând, pe lângă informațiile pe linie de securitate, și informații pe linie de miliție, care au fost verificate și au valoare operativă. Informatorul este sincer și cinstit, se bucură de stimă și respect din partea cetățenilor cu care vine în contact”.
Alte sarcini pentru „Georgescu”
Informatorului „Georgescu” i-au fost conturate alte sarcini, respectiv să-i contacteze periodic pe foștii legionari pe lângă care a fost „dirijat” și să vină „în timp util” cu vești, în cazul apariției unor probleme, să stea de vorbă cu cetățenii pentru a vedea starea de spirit a populației și să dea informații despre „alte probleme care fac obiectul muncii de securitate și miliție”.
Într-un alt document, realizat în septembrie 1986, s-a susținut că același „Georgescu” va fi ținut în rețea.
El avea obiectivul să fie atent la atitudinea și la starea de spirit a oamenilor, fiind nevoit și să urmărească cetățenii care ascultau Europa Liberă și persoanele care ar fi manifestat interes să sustragă materiale explozive.
Pastorul reformat recompensat
Un alt document, din august 1982, cuprinde un raport prin care se cere recompensarea informatorului „Feneyes”, pastor reformat, cu suma de 300 de lei.
„Solicităm aceasta întrucât informatorul furnizează informații de valoare pe linia problemei – Culte. De asemenea, informatorul a împlinit vârsta de 57 de ani”, se arată în raport, documentul fiind semnat și de către beneficiar
La un an distanță, securiștii au renunțat la serviciile lui. Totuși, un raport era necesar inclusiv pentru această decizie.
„Informațiile furnizate s-au dovedit a fi reale, informatorul dovedind atașament, sinceritate și interes pe parcursul îndelungatei sale colaborări cu organele de anchetă. Ne-a furnizat materiale cu conținut operativ despre elemente lucrate în dosare de urmărire pe baza cărora au fost întreprinse măsuri preventive de Securitate. Începând cu data de 1 aprilie a.c. (n.r. 1983), informatorul s-a pensionat, nemaifiind în contact cu elemente din atenția noastră, iar starea sănătății sale nefiind corespunzătoare, acesta nu-și mai justifică menținerea în rețea”, e o altă parte a raportului
Ziua de naștere aducea „cadouri” din partea Securității
Ziua de naștere reprezenta o ocazie folosită constant de Securitate pentru premierea informatorilor. Spre exemplu, în data de 8 august 1977, informatorul „Lucuță” a fost recompensat cu suma de 300 de lei.
„Recompensarea se va face cu ocazia zilei sale de naștere pentru informațiile bune pe care le-a furnizat, punctualitate în întâlniri, obiectivitate și corectitudine”, a scris un securist într-un raport
În data de 31 martie 1981, același informator s-a ales cu un premiu de 500 de lei. Suma era egală cu circa o pătrime din câștigul salarial lunar al multor români.
În concluzie, Securitatea constituia un instrument prin care teroarea era semănată în rândul cetățenilor. Rolul principal era menținerea la putere a Partidului Comunist (PCR) prin frică și control total asupra societății.
sursă: bugetul.ro
