Autor: Cozmin Gușă
Ieri, în cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” de la Gold FM, am discutat despre întâlnirea celor trei granzi de peste o lună, din Shenzhen. Mă refer la Putin, Trump și Xi. Și am abordat, ca studiu de caz al eficienței parteneriatelor strategice cu unul dintre cei trei granzi, anume China, cazul Bulgariei, pe care o să-l discutăm și astăzi, pe larg. De ce? Pentru că tot ieri, cu ocazia vizitei celebrului ministru de externe al Chinei la Sofia, Wang Yi, a fost parafat un parteneriat strategic între China și Bulgaria, pe scurt, prin care Bulgaria devine un hub regional pentru desfacerea mărfurilor chinezești către interiorul Europei, al Uniunii Europene. Iar, la schimb, China s-a angajat să facă investiții uriașe în diverse domenii strategice astăzi în lume: de la uzine de mașini electrice, de la automobile până la mașini industriale, de la investiții mari în agricultura Bulgariei, până la cele în tehnologie înaltă sau Inteligență Artificială. Vă dați seama ce se va întâmpla cu Bulgaria, în sensul bun al cuvântului, atunci când toate acestea vor fi fost finalizate sau chiar din momentul în care ele vor începe să fie construite.
Bulgarii ne dau lecții și la geoeconomie. Deschid ușa Chinei și vor beneficia de investiții masive!
De ce a preferat China Bulgaria? Pentru că Bulgaria are două porturi la Marea Neagră, Burgas și Varna, are cam tot atâta Dunăre cât are și România și, bineînțeles, asta este o cale de a aduce mărfurile chinezești de peste oceane, prin Marea Neagră, și apoi de a le transporta pe Dunăre până în centrul Europei. Da, Bulgaria are acest potențial pe care îl are și România, dar, atenție, fără infrastructura României. Există niște diferențe specifice uriașe.
Potențialul Portului Constanța este de circa cinci ori mai mare decât cel însumat al porturilor de la Marea Neagră, Burgas și Varna. Dacă, spre exemplu, mărfurile vin la Burgas și Varna și trebuie să meargă în Europa, viitoarele mărfuri chinezești vor trebui să intre fie pe canalul Dunăre-Marea Neagră, dacă navele sunt mai mari, deci să vină prin România, fie să ocolească, dacă navele sunt mai mici, pe la Sulina. Altfel, ca să-și ducă mărfurile în Europa de la Varna sau de la Burgas, bulgarii mai au doar varianta cu trenul sau pe șosea, 200 de kilometri până la portul dunărean Ruse. Aveți, așadar, concluzia de la sine. România trebuia să fie, de fapt, partenerul Chinei în regiune, pentru ca să se folosească acest potențial geo-economic excepțional al zonei. Poate și Bulgaria, dar în mod secundar. Însă noi le-am dat cu flit, că așa ne-a spus nouă Bruxelles-ul. Mă refer că le-am dat cu flit chinezilor. Aveți o explicație pe scurt. O să mai revin la asta, pentru că este o mișcare strategică excepțional de importantă.
Tot ieri, coincidența face să se fi instalat guvernul legitim al lui Luca Niculescu în locul celui ilegitim și de tristă amintire al lui Bolojan. Am văzut un Luca Niculescu extrem de politicos, un Luca Niculescu, fost jurnalist cu experiență, care învârte foarte bine cuvintele și este foarte acomodat cu presa. Știe să se adreseze și românilor. Ăsta este plusul în ceea ce îl privește. Și am mai văzut doi învingători de etapă: Sorin Grindeanu și Nicușor Dan: Sorin Grindeanu, pentru că a reușit, în ciuda prognozelor și a vicisitudinilor, să își readucă partidul la guvernare; și Nicușor Dan, pentru că, făcând acest guvern împreună cu PSD-ul, „Guvernul PSDan” (ăsta este guvernul Niculescu), în mod evident scapă de spectrul suspendării cu care AUR, dar nu numai AUR, chiar și USR-ul, l-au amenințat în ultima vreme, spunându-i că i s-ar putea întâmpla asta. O guvernare pe care o ține în mână, cu PSD alături de el și cu mulți alți parlamentari care vor fi alături de această guvernare din interes, spectrul suspendării lui Nicușor Dan este mult dincolo de linia orizontului.
Revin la Luca Niculescu, care a avut o situație complicată seara, în momentul în care a trebuit să răspundă întrebărilor directe ale jurnaliștilor legate de posibilitatea de a face rost de bani. De unde face rost de bani ca să-și îndeplinească promisiunile din programul de guvernare? Recte, ceea ce este interesant pentru români, în mod direct: cum mărește salariile și pensiile și cum reduce costurile? Despre ambele, el a răspuns la pachet, având scuza că încă nu este pregătit, cum ar fi răspuns orice om bine informat, dar nu profesionist al guvernării, că energia va deveni mai ieftină în România rapid, prin investițiile care s-au făcut, și că, în baza aderării statului nostru la OECD, vor veni foarte multe investiții majore.
În mod amical, deocamdată, îi transmit lui Luca Niculescu că astea sunt doar poezii, de adormit naivii. Cu energia, o să vadă el începând de astăzi că, în cel mai fericit caz, ne putem crește potențialul energetic, dar nu neapărat scădea prețurile, undeva la finalul anului viitor. Deci, deocamdată, în 2027 vom fi pe gol, în aceleași condiții energetice ca și astăzi, când suntem la avarie, inclusiv cu centrala de la Cernavodă. În ceea ce privește investițiile și aderarea la OECD, nicio șansă. De ce ar veni pe piața românească un investitor major, având în vedere costurile ridicate ale forței de muncă, costurile exorbitante ale energiei și mediul legislativ, unul care, sigur că se poate modifica, dar deocamdată este extrem de dușmănos? A, poate o să vină investitori majori în cazul unor privatizări frauduloase. Da, asta pot să cred.
Revin, așadar, la Bulgaria, ca să ajungem la o concluzie, o Bulgarie care a preluat relația cu China în zonă, uzufructând potențialul geo-economic al regiunii noastre, unde ar fi trebuit să fim noi, România, lideri, un potențial reprezentat simbolic de Marea Neagră și de Dunăre. Ce au priceput Bulgaria și Rumen Radev, noul prim-ministru? A priceput că, pentru Occident, țara lor este doar o piață de desfacere a mărfurilor occidentale, o piață furajată cu împrumuturi la dobânzi exorbitante, împrumuturi din care se plătesc salarii și pensii, pentru ca cetățenii bulgari, în cazul lor, să cumpere mărfurile occidentale din super- și hipermarketurile tot occidentale. Exact ca și în cazul României. Numai că Rumen Radev a avut forța să zică „Nu!”, n-a ținut cont de Bruxelles și a hotărât să-și dezvolte țara exact cu investițiile directe profitabile și care vin rapid, la care făcea referire Luca Niculescu, dar doar cele din China sunt disponibile în acest mod, în condițiile în care nici Bulgaria, care stă mai bine decât România, nu mai are timp de așteptat.
În fine, așa cum v-am povestit și expus ieri, exact peste o lună, la Shenzhen, cei trei lideri vectorizanți ai momentului se vor întâlni. Eu, referindu-mă la această tripletă, Putin–Trump–Xi, am numit-o triumvirat, după modelul din Roma antică, pentru că și ei, pentru o perioadă, vor conduce lumea împreună. Vor fi, dacă vreți, mutatis mutandis, Cezar, Pompei și Crassus ai momentului din secolul XXI. Acesta a fost primul triumvirat care a condus Roma. La Shenzhen, Putin zice că vor discuta despre războiul ucrainean și încheierea acestuia. Trump, pe de altă parte, spune că se va discuta despre potențialul nuclear al lumii. E limpede, însă, că cei trei vor discuta despre absolut tot ce este relevant în conducerea lumii astăzi. Tot la fel de clar îmi este că vor aborda cu siguranță și subiectul spinos al autorității militare și al dominației economice la Marea Neagră. Motive? O sumedenie. Le știți de la mine sau de la alți geopoliticieni, apropo de importanța Mării Negre din punct de vedere economic și geomilitar. Însă avem o întrebare din aceste ambele unghiuri, militar sau economic: România va fi pe agenda discuțiilor? E o întrebare extrem de importantă, în condițiile în care regiunea cu siguranță va fi. Și Bulgaria, având în vedere ce a făcut China începând de ieri, va fi și ea.
O întrebare de final. Ca să sperăm la ceva similar cu Bulgaria, ar trebui oare să semnalizăm în următoarele patru săptămâni că suntem doritori să intrăm într-un parteneriat geo-economic cu acest triumvirat al rușilor, chinezilor și americanilor? Bineînțeles că da. Însă cu Rusia nu mai putem vorbi, că nu suntem lăsați de către Uniunea Europeană și de către NATO. Cu China nu mai avem porți deschise, pentru că ni le-am închis singuri. Și știți cum anume. Mai rămâne să abordăm partenerul strategic: America. Altă întrebare. Cine poate merge rapid la Trump din partea României, ca să-i expună nevoile noastre iminente de investiții și disponibilitatea de a intra într-un parteneriat cu triumviratul, odată cu întâlnirea de la Shenzhen? Prietenii politicienilor români, Kimberly Guilfoyle, fost ambasador în Grecia, sau Paolo Zampolli, nu mai sunt disponibili, că au fost dați afară. Din câte știu, alte legături strategice, politicienii români de la vârf astăzi nu mai au.
Iar cu această ocazie spun următorul lucru: chiar ăsta, pe care l-am expus astăzi, este un subiect pentru CSAT-ul de mâine al lui Nicușor Dan, și nu prostiile cu dronele rusești pe care noi să le atacăm cu avioanele supersonice pe care le avem în dotare, prostii pe care Mark Rutte de la NATO ni le tot bagă pe gât.
Ce ar trebui să le spună Nicușor Dan mâine mai vechilor și mai noilor săi colegi din CSAT? Simplu: „Fraților, dacă vrem să reușim ceva cu guvernul ăsta nou, să salvăm România, după cum ne-am angajat, trebuie să ne punem urgent pe agenda discuțiilor de la Shenzhen, de peste patru săptămâni?”. N-are cum să primească alt răspuns decât „da”, că nu sunt idioți pe acolo. Următoarea întrebare a lui Nicușor Dan trebuie să fie: „Bun. Și dacă trebuie să fim acolo, cum facem? Cum fentăm Bruxelles-ul fără să pățim nimic, așa cum au făcut-o deja bulgarii, ca să avem și noi un parteneriat geo-economic în interiorul triumviratului SUA–Rusia–China?”. Pentru că altfel nu scoatem la liman. Cam așa ar trebui să decurgă dialogul dintre Nicușor Dan și colegii lui în CSAT. Va rosti oare Nicușor Dan aceste fraze mâine sau altele similare? Eu cred că nu. Și, pentru că nu, voi reveni la subiect în curând.
