Autor: Cozmin Gușă
Am observat, încă de aseară, din timpul conferinței, că există o preferință în rândul comentatorilor, jurnaliștilor, analiștilor sau politicienilor: aceea de a râde copios de Nicușor Dan sau de a-l înjura în urma evoluției sale din conferința de presă. Oricine poate face asta. Bineînțeles că pot și eu, v-ați obișnuit. Însă, chiar dacă o să vă surprind, nu o să fac asta, astăzi, cel puțin nu o să-l critic neapărat. Eu cred că rolul unuia ca mine este cu totul altul în aceste momente foarte complicate, cum este cel sugerat de conferința de presă. Anume, cei ca mine suntem datori să explicăm funcționarea țării și a lumii, în ceea ce mă privește, atât cât mă pricep, pentru ca, în acest fel, să fim de folos societății.
N-am știut, am fost foarte ocupat, ieri, și nu știam de conferința de presă, dar, ascultând radioul în mașină, am nimerit peste emisiunea Cătălinei Porumbel, de la Antena 3. Sunt fan al acestei emisiuni. Sunt multe subiecte în exclusivitate, iar cei prezenți în studio, câțiva dintre ei jurnaliști cu pretenții, consolidați, valoroși chiar, aveau prognoze generoase despre ceea ce s-ar putea întâmpla în conferința de presă. Emisiunea era înainte de ora 19.00. Desigur că nu m-am putut abține să nu mă înveselesc la intervențiile celebrului Radu Tudor, omul bun la toate și al tuturor. N-am avut așteptările celor din studio că s-ar putea întâmpla ceva epocal în această conferință, care, fiind anunțată în acest mod, mi s-a părut ciudată. Adică nu vedeam vreo urgență pe care Nicușor Dan să fie în stare să o rezolve într-o conferință de presă de seară, din prime time, organizată în mod intempestiv. Dar, totuși, din păcate, am avut dreptate.
O să comentez, începând cu o mare greșeală pe care a făcut-o Nicușor Dan. A stabilit patru întrebări la care să și răspundă, cum ar veni, întrebările fiind cele pregătite de către el. Niciodată, dar niciodată, nu poți să faci așa ceva, decât dacă vrei să te faultezi în calitate de președinte sau de lider politic important. Întrebările la care răspunzi, chiar dacă sunt prestabilite, chiar autoasumate, trebuie să fie cele generate de dezbaterea publică. Doar atunci când ai de dat socoteală pentru acte cu caracter personal, fiind pus la zid, poți să-ți pregătești un set de întrebări proprii. Dacă nu simțea singur pulsul public, avea la dispoziție multitudinea de sondaje de opinie pe care serviciile secrete le realizează cu o frecvență săptămânală sau lunară în România. Și de acolo putea să aleagă patru, cinci, șapte, zece sau douăzeci de întrebări care să reprezinte preocupările majorității românilor din această perioadă. Dintre cele patru întrebări, una singură a avut rost: cea referitoare la starea economică reală a României. Însă răspunsul lui Nicușor Dan a fost total nemulțumitor și o să revin la asta. Un răspuns de președinte trebuia să specifice în mod obligatoriu care sunt soluțiile. După ce se pune diagnosticul, ca la doctor, trebuie să vină și tratamentul. Dacă diagnosticul este bun, și diagnosticul, chiar dacă este înspăimântător, este bun, atunci trebuie prezentate și soluțiile. Starea economiei românești este praf. Trebuie să înțelegem că România cheltuiește cu circa 20% mai mult decât încasează, iar un procent enorm din acea sumă, adică o treime, reprezintă dobânzile. Doar dobânzile, nu și ratele la credite, pe care trebuie să le plătim. Acum, ca să aveți dimensiunea dezastrului, analizați-vă situația familială sau personală. Gândiți-vă că, lună de lună, cheltuiți cu 20% mai mult decât încasați, că sunteți obligați să vă împrumutați la bancă, iar din ceea ce împrumutați, o treime sau mai mult reprezintă doar dobânzile pe care le plătiți. Faliment personal!
Hai să ne gândim ce scopuri prezumate ar fi avut, totuși, Nicușor Dan prin această conferință de presă ciudată. A vrut să arate transparență după zece ani de opacitate cu Iohannis și după încă zece ani în care Traian Băsescu și-a bătut joc de presă și de public. Asta este ceva legitim și folositor. Să vii în fața unei prese, incomode, după cum s-a văzut, fără întrebări și răspunsuri pregătite (așa cum a beneficiat Ursula von der Leyen, spre rușinea ei) este un gest salutar. Și chiar salut această intenție de transparență. Ar fi bine să continue, dacă este în stare, cel puțin o dată pe lună, cu asemenea conferințe. Ce cred eu că a mai intenționat? A intenționat să ne pună la curent cu starea economică extrem de gravisimă a țării și, în plus, fiind cu musca pe căciulă din punctul lui de vedere, Nicușor Dan a dorit să explice și potențialele derapaje de la democrație, potențiale motive de suspendare în viitor, cu care s-a cadorisit singur.
Revenind la întrebarea, privind starea economică, trebuia să vină, pe lângă diagnostic, și cu niște soluții. Dar în niciun caz nu așteptăm aceste soluții de la Luca Niculescu. Ele trebuie să vină de la președinte. Aici a fost o eroare gravă: să nu vii cu soluții. Adică ce facem? Stăm și ne uităm la drobul de sare, cum o să ne cadă în cap, de la capul președintelui până la capul ultimului amărât dintr-un cătun din România, eventual vizat de reforma administrativă, care nu o să rezolve situația economică a țării? La întrebarea numărul doi, despre AUR și despre motivul pentru care partidul nu a fost invitat la guvernare, nu comentez ce a spus Nicușor Dan, pentru că nu are rost și ne lungim prea mult. Am văzut, însă, că marea majoritate a analiștilor consideră că, vezi Doamne, Nicușor Dan, prin această poziționare, i-a făcut un mare serviciu lui George Simion și AUR, pentru că i-a arătat ca adversari. Asta este o exagerare care se apropie de prostie. Nu sunt alegeri. N-are AUR cum să beneficieze de acest lucru, iar alegeri nu vor fi prea curând, ci doar la termen. Eu am înțeles altceva: Nicușor Dan a dat semnalul public, intern și extern, că partidul AUR, din punctul lui de vedere, a fost, este și va rămâne nefrecventabil. Iar asta este o lovitură, din multe puncte de vedere, pentru AUR. Cred că mult mai interesant ar fi să vedem, în afară de batjocură, modul agregat în care este în stare AUR să răspundă, după ce se vor fi răcorit membrii săi, prin înjurături, în cursul serii de ieri. Nu-i simplu să fii prezentat de către președintele țării într-o asemenea postură. Omul politic George Simion, broasca râioasă pe stomacul gol o mănâncă și merge mai departe. Nu i se face rău.
La întrebarea numărul trei, despre alegerile anticipate, aici are dreptate. Niște alegeri anticipate ne-ar fi pus la pământ, într-adevăr. Nu că nu s-ar putea organiza alegeri anticipate în România, dar starea economică a țării, dependența căpătată în guvernările Iohannis de Marea Finanță Mondială, care stă cu agențiile de rating și ne pândește ca să ne taie capul, să ne cumpere pe gratis activele, ar fi făcut din anticipate un motiv suficient pentru ca să ajungem în categoria junk. Singura problemă la întrebarea numărul trei și la răspunsul aferent a fost, din punctul meu de vedere, prezența prea multor râsete, chiar dacă ar fi fost nervoase, din partea unui președinte care prezintă o situație atât de gravă a țării pe care o conduce.
La întrebarea numărul patru, despre PNL și USR, nu zic nimic. Întrebare ciudată, gratuită, proastă, deci n-am ce comenta nici la categoria răspunsului.
Au fost multe lucruri care se pot comenta. Îi las pe alții să fie mai vrednici decât mine. Am văzut că s-a pus foarte mult accentul, prin întrebările jurnaliștilor, pe justiție, dar nu pe starea reală a justiției, care este praf, a fost praf și pulbere și va fi în continuare, așa cum a fost și înainte, în mandatele altor președinți. Au fost atât de multe întrebări pentru că este notoriu, nu-i așa?, că deja, în mod parțial, dar destul de consistent, Nicușor Dan a reușit, la rândul lui, ceea ce reușiseră și foștii președinți ai României: să-și numească fideli la conducerea parchetelor și să poată să fidelizeze o anumită masă critică de la nivelul magistraților, al judecătorilor. Eu judecătorilor le spun magistrați, procurorilor nu.
A driblat toate posibilele răspunsuri infamante care l-ar fi autoacuzat. A driblat bine, adică suficient pentru atmosfera din SECURISTAN, unde a devenit o normalitate ca justiția să nu fie independentă, ci să fie săvârșită în mod partizan. Ba chiar aici îi găsesc un punct important la capitolul întrebării despre Laura Codruța Kovesi, care este adversara lui Nicușor Dan în ceea ce privește influența în justiție, a avut un răspuns inspirat. Dacă ar fi dus-o toată conferința de presă în stilul acesta, ar fi câștigat mai multe puncte.
Au fost derapaje? Au fost. În cele peste 150 de minute au fost destule derapaje. Eu le-am resimțit și în încărcătura lor emoțională, mai ales la capitolul Călin Georgescu. Nu poate fi tranșat în acest fel răspunsul legat de Călin Georgescu. El a devenit un martir politic în urma operațiunii defectuoase a justiției, a serviciilor secrete și a oricui vreți voi, coordonate, bineînțeles, de sus, de la Palatul Cotroceni. Iar Călin Georgescu nu este doar Călin Georgescu. Este și un răspuns legat de anularea alegerilor din decembrie 2024, la care nu se oferă un răspuns pentru că nu există unul. Nu se vor găsi dovezi că Georgescu este omul rușilor, pentru că nu este omul rușilor. Dacă ar fi fost omul rușilor sau omul lui Putin, am mai spus, Călin Georgescu ar fi fost președinte, iar alegerile nu s-ar fi anulat în decembrie 2024. Ăsta a fost un derapaj.
Un alt derapaj a fost cel legat de jurnalistul considerat nesimțit. Sunt de acord: Ovidiu Vanghele n-ar trebui să poarte numele de jurnalist. N-am înțeles acel incident. N-am înțeles cum a ajuns acolo, de unde a apărut mila celor care îl asistau pe Nicușor Dan. Dar cred că o fi vrut să facă un exercițiu de maximă transparență și i-a ieșit prost. S-o fi gândit, probabil, că Vanghele se duce la microfon și își cere scuze. Însă acela a fost momentul în care Nicușor Dan și-a ieșit din pepeni într-un mod extrem de riscant pentru un președinte în funcție. Și asta, sigur, se înscrie la capitolul derapaje. Tot derapaje, repet, sunt și aceste râsete, poate nervoase, dar, oricum, total inadecvate situației în care ne aflăm. Mai puteți să adăugați și voi pe listă.
Este Nicușor Dan, prin evoluția și derapajele sale, congruent cu starea României de astăzi? Este. Așa este și România. Am spus-o de mai multe ori și, oricât v-ați agita (nu chiar voi, cei care îmi ascultați editorialele sau le citiți, ci românii în general), uitați-vă în oglindă, analizați-vă gesturile din ultima perioadă și vedeți dacă meritați ceva mai mult decât Nicușor Dan. Părerea mea este că nu.
Ce a fost cel mai grav în această conferință de presă a fost lipsa referirilor la negocierile globale de la Abu Dhabi sau la cele care vor avea loc săptămâna viitoare la Shenzhen, fără Uniunea Europeană la masă, dar cu România pe masa acestei împărțiri. M-așteptam să existe o asemenea referire, mai ales că ieri a fost prima zi de negocieri de pace în Ucraina, la Abu Dhabi, cu rușii, americanii și ucrainenii la masă, iar astăzi este a doua zi. Această lipsă spune multe despre neprofesionalismul celor de la Cotroceni. În rest, am priceput că Nicușor Dan a avut o stare puternic emoțională, din dorința lui de a face ceva.
Concluzia? E limpede că avem un președinte asistat extrem de prost. În mod intenționat sau neintenționat, este la fel de grav. Conferința de presă, până în acest moment și de acum înainte, stârnește și va stârni reacții fulminante, dar și concluzii similare cu cele pe care vi le-am prezentat acum. Poate că unele dintre aceste concluzii vor fi chiar mai grave decât ceea ce v-am spus eu. Gândiți-vă, însă, doar la faptul că cei care monitorizează România cu scopuri ucigașe (da, da, și mă refer la asasinii economici internaționali) sau cei care ne negociază exact în această perioadă, nu mă refer doar la cei de la Bruxelles, ci și la cei care împart sferele de influență de la Abu Dhabi până la Shenzhen, peste o săptămână, ei bine, toți aceștia au propriile concluziile lor legate de evoluția lui Nicușor Dan. Iar asta probabil că le va înlesni demersurile împotriva României. Probabil că vă iau transpirațiile reci, mai ales pe cei care puteți pricepe ce s-a întâmplat.
Am, în final, și un apel, probabil cvasi-inutil, la confrații din presă mai experimentați. Nu rezolvați nimic dacă vă răcoriți înjurându-l sau batjocorindu-l pe Nicușor Dan. Situația cu el președinte nu se poate modifica, în sensul suspendării. Treaba cu suspendarea este doar o iluzie întreținută în mod politicianist de către cei interesați să o facă. Nu există potențial politic intern pentru asta și niciun sprijin extern pentru suspendarea lui Nicușor Dan. Cine vă spune altceva vă minte. Să țineți minte, așadar, că rămânem cu Nicușor Dan, cel puțin până în momentul în care vreun viitor suzeran extern al României, vreun viitor șef dintre cei mari, posibil negociat în urma reîmpărțirii sferelor de influență, va deveni interesat de starea României și va acționa ca atare, probabil promovând și susținând o suspendare. Până atunci, nu. Or, în aceste condiții, este limpede pentru oricine are scaunul la cap că atitudinea potrivită, pentru cei din presă, rămâne doar critica constructivă, cu speranța vagă că astfel am putea obține niște efecte de responsabilizare din partea Cotroceniului. Și repet din nou: isterizarea și batjocorirea celui pe care unii îl numiți deja „pacient” apar ca gesturi iresponsabile în condițiile în care România se află astăzi în stare de targă. Iar cei care nu v-ați pierdut luciditatea știți, de bună seamă, că am dreptate.
Am zis: Nicușor Dan, președintele unei țări pe care o prezintă ca fiind praf, peste 150 de minute de conferință-maraton. Ce a intenționat și ce nu a reușit? Părerea mea, la final, este că n-a reușit nimic din ceea ce probabil a intenționat. Și da, cred, sunt convins că Nicușor Dan este prizonierul unei conjurații antiraționale, antiromânești. O conjurație formată din oameni iresponsabili, idioți sau ticăloși.
