(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Daria Gușă
Cum arată România de la Washington, de la Londra sau de la Bruxelles, dacă punem cap la cap știrile din ultimele zile?
În urmă cu aproape doi ani, un candidat independent câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale din România. Alegerile au fost anulate înaintea turului al doilea, iar motivația folosită a fost una care, până astăzi, nu a fost demonstrată, ci doar infirmată, mai ales din punct de vedere internațional. Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru, sau când s-au pus în discuție mai agresiv consecințele acestui eveniment, a fost chiar duminică, când Giles Portman, ambasadorul Marii Britanii la București, a revenit tocmai la întrebarea pe care autoritățile române ar fi vrut, probabil, să o lase în 2024, cerând să se explice public motivele anulării și să prezinte dovezile care au dus la anularea turului 2.
Marți, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru 30 de zile. Prima instanță îl plasase doar sub control judiciar. La contestația procurorilor, măsura a devenit arest preventiv. Faptele cercetate ar fi început în 2021 și nu au o legătură cu anularea alegerilor din 2024, dar fotografia cu Georgescu în cătușe, care a făcut turul mapamondului, a fost văzută inevitabil din acea perspectivă. Iar toată această notorietate a lui Georgescu în ultimii doi ani nu putem spune că l-a ajutat prea mult nici pe el direct, și nici România. JD Vance a dat România drept exemplu, în discursul său de la Conferința de Securitate de la München, atunci când vorbea despre regresul democratic din Europa și a reluat apoi critica în Statele Unite; și Elon Musk s-a pronunțat pe această temă, dar a făcut-o fără să-l menționeze pe Georgescu sau fără să menționeze vreun partid din România. Sunt detașați de alegerile din România și arată că, în opinia lor, putem fi de-acum sub jurisdicția Bruxelles-ului.
În paralel cu arestarea lui Georgescu, avem votul de încredere în guvernul Mureșan, un guvern care este evident că este impus din afară, că este impus de Factorul Extern în România. Că unii acuză Bruxellesul sau alții Berlinul, nu este important. Până la urmă, clară este evidența internațională a faptului că Mureșan nu este dorit de români. Asta le poate spune orice sondaj sau chiar verificarea presei.
Faptul că România stă fără proteste sau revolte majore, în lipsa unui guvern de aproape 5 luni, asta după ce la începutul anului a stat 5 luni fără un buget, spune multe și despre poporul român. În plus, faptul că președintele spune deschis că nu se vor organiza alegeri anticipate, în ciuda incapacității vreunui nominalizat să treacă de votul Parlamentului și în ciuda discrepanței între reprezentarea din Parlament și sondajele actuale, arată, din nou, lipsa de grijă a Factorului Extern pentru funcționarea statului român.
Ce semnalează această arestare concomitent cu această șaradă de vot? Că România nu este doar sub papucul puterilor străine, dar și că populația nu simte nevoia să reacționeze ferm la astfel de nedreptăți. Și dacă ne uităm la cazul anulării alegerilor, de acum 2 ani, deși s-au făcut multe postări pe Facebook, nu au fost nici măcar cereri clare de explicații din partea populației, ca o petiție online care să strângă imediat milioane de semnături. Deși este o situație șocantă, arestarea lui Călin Georgescu, nu este prima dată când se întâmplă acest lucru în spațiul euroatlantic. Când s-a mai văzut o astfel de arestare a liderului opoziției? În Uniunea Europeană avem un caz care nu este chiar identic, dar ne-am putea gândi să spunem că este similar, al lui Oriol Junqueras, care era liderul partidului separatist catalan, Esquerra Republicana de Catalunya, și care a fost ținut în arest preventiv în noiembrie 2017, apoi condamnat în 2019 pentru rolul său în tentativa de secesiune a Cataloniei. A ispășit o parte mică din pedeapsă, dar totuși doi ani. Contextul juridic este complet diferit față de cel din România, pentru că dosarul lui privea tentativa de desprindere a unei regiuni din stat, nu doar niște alegeri.
Atunci să ne uităm la NATO, nu doar la Uniunea Europeană, și avem două cazuri similare cu cel al lui Georgescu. În Turcia, unde știe toată lumea că nu este democrație, oricât încearcă să pară, primarul Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, a fost arestat, în martie 2025, chiar înainte să devină candidatul prezidențial al principalului partid de opoziție. Universitatea i-a anulat și diploma necesară pentru a candida. İmamoğlu este încă în închisoare, la mai bine de un an și jumătate de atunci. Al doilea caz este din SUA, unde, tot așa, a existat imaginea unui lider al opoziției arestat. Chiar Donald Trump, care s-a prezentat la închisoarea din Georgia, în august 2023, a fost înregistrat, fotografiat și eliberat aproximativ 20 de minute mai târziu. Din nou, se vorbea despre un caz care nu avea legătură directă cu alegerile prezidențiale, dar se știe că acest eveniment l-a ajutat foarte mult pe Trump atunci când vorbim despre popularitatea lui în alegeri.
Astfel, întrebarea care rămâne în restul lumii referitor la România și la situația de săptămâna aceasta nu este dacă România este controlată extern sau batjocorită, ci este dacă Factorul Extern își dorește să demonstreze că România este o țară atât de controlată, încât nici nu mai trebuie să dea impresia de democrație, similar cazului din Turcia, sau dacă Georgescu este constituit ca un simbol spre deranjarea unor alegeri viitoare, un simbol suveranist care, în lipsa unui partid sau în lipsa unei susțineri pentru un partid, mai mult va deranja atunci când ne vom aștepta la o majoritate suveranistă în Parlament.
