„Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!
Pentru mine, 2025 este anul Kafka.
Astăzi, după Liturghie, am mers la Poliție, unde am fost citat pentru a mi se aduce la cunoștință că – tot în dosarul cu incedierea/explozia/distrugerea mașinii! – am dobândit calitatea de suspect pentru alte fapte deosebit de grave, după cum urmează:
– o postare pe care am făcut-o aici, luna trecută. Chiar n-am altceva de comentat, decât că sunt onorat dacă am ajuns să fiu luat la rost pentru cuvintele mele.
– instigare la fals intelectual și uz de fals.
Când am auzit, aproape să-mi stea inima! Niciodată, în niciun context, n-am copiat pe nimeni – poate chiar și dintr-un soi de orgoliu, până la o vârstă.
Acum, țineți-vă bine!
“Fapta – instigare la fals intelectual și uz de fals” se referă la un concediu medical, obținut la începutul lunii ianuarie, de la un medic din București. Este vorba despre un concediu medical pentru care medicul respectiv fusese reclamat de Episcopia Oradiei la CNAS și la Colegiul Medicilor.
Cu toate reclamațiile lor, prin care i-au creat doar neplăceri doctorului – neșansa dumnealui să mă aibă pacient. Of! -, documentul este valabil.
Și chiar mi-a fost eliberat pe bune, întrucât am suferit o entorsă la picior, în acele zile. Ca fapt divers, până în 2025, n-am avut niciodată concediu medical.
Dar ce legătură poate fi între incidentul cu mașina, petrecut în februarie, și un concediu medical, de care am beneficiat la începutul lunii ianuarie?
Vorba poetului:
“Dă-te jos din corcoduș,
Să te plimb cu bicicleta.”
Lucrurile se explică așa: în ianuarie, în timp ce mă aflam în concediu medical, Sofronie a dispus – ilegal, necanonic, nestatutar! Dar, în primul rând, ilegal! – începerea unei cercetări disciplinare de urgență, schimbarea din funcția de paroh și “oprirea” de la slujire.
Dacă tot a comis-o, cine să-l ajute să iasă din încurcătură, dacă nu tot organele statului?
Și, dacă tot este deschis un dosar de urmărire penală, în care, nevinovat fiind, sunt în continuare hărțuit, de ce să nu “cerceteze” toate aberațiile același polițist, în același cadru?
Când am plecat de la IPJ, mi-am permis să-l întreb pe polițist cum de nu mă reține. Doar, în primăvară, m-a reținut fără niciun motiv!
Acum ar avea, măcar, suspiciunea că, observându-mi mersul și constatând rezonabil că încă mă țin pe picioare, ar exista probabilitatea ca entorsa să nu fi fost atât de gravă, încât să merit concediu medical.
În felul acesta, deși nu am avut acces la declarația secretarului de stat pentru Culte, încep să intuiesc de ce l-au chemat la declarații pentru un eveniment de care habar n-avea. Aflând organul că m-am întâlnit cu dumnealui în ianuarie, probabil a vrut să-l întrebe dacă șchiopătam. Dilemă demnă de organizarea unei comisii rogatorii, pe banii statului.
De bine, de rău, eu fac față acestor situații, nu doar pentru că toate acuzațiile și tot contextul sunt absurde, în perspectiva oricărui om inteligent. Pe de o parte, am un avocat bun. Pe de altă parte, din firea mea, nu mă las intimidat. Dimpotrivă, oricâte neplăceri mi-ar crea, știu să găsesc provocarea în fiecare context, să mă întreb ce vrea Dumnezeu de la mine în momentul care s-a ivit și, până la urmă, ce măsură trebuie să dau unei asemenea întâmplări.
Desigur, hărțuirea aceasta este greu de dus, mai ales când îi implică pe cei din jur. Dar, având conștiința nevinovăției, știu că, dacă Dumnezeu îmi îngăduie zile, eu voi avea ultimul cuvânt. Ultimul “raport” îl voi scrie eu. Și voi ști să prezint povestea.
Dar!
Ce face un om mai slab din fire, fără suportul prietenilor, fără avocați, fără a avea, cât de cât, o voce în cetate? Dacă a supărat, în orice fel, sistemul, malaxorul acesta, dacă l-a înghițit, îl distruge!
Am făcut un film despre durerile din justiție și din Biserică. Nu pot decât să mă bucur că n-am vorbit despre sistemul medical și despre administrația cimitirelor.
După cum arată România azi, aș fi murit cu zile. Și aș fi rămas neîngropat”.
sursă: gazetadecluj.ro
