Autor: Cozmin Gușă
Deși se discută de ceva vreme despre iminența demiterii lui Vasile Dîncu de la Apărare, n-am luat în serios ipoteza decât alaltăieri, când am văzut postarea Danei Budeanu care anunța că acesta e pe făraș (treabă serioasă, ținând cont de sursele ei din ”pădure”). Ieri am analizat situația, dar nu l-am sunat nici măcar pe Vasile Dîncu să-l întreb, în asemenea cazuri absconse riști să capeți doar informații false chiar și de la un prieten. Tot ieri, întrebat fiind Ciucă despre demiterea lui Dîncu, acesta n-a negat-o, preferând să comunice țării că vor discuta problema în doi la întoarcerea ministrului, de fapt confirmând astfel că se pune serios problema plecării din funcție a clujeanului.
Dacă asta e clar, motivul pentru care ar trebui să plece Dîncu e învăluit în ceață deasă. Treaba că trebuie să fie demis pentru declarația lui că șansa păcii este negocierea cu Rusia nu ține, a spus ceva firesc și normal, expus în ultimele zile de oficiali din SUA, Franța, Turcia și alte țări NATO. Treaba că s-ar fi supărat Zelenskiy pe noi din cauza declarației lui Dîncu e și mai gogonată, îi doare în șpiț pe ai noștri de supărările liderului de la Kiev, mai ales atunci când acesta nu e susținut declarativ de la Washington.
Analizând detaliile situației per ansamblu am priceput că doar detectarea unei reapropieri a lui Dîncu de Coldea ar putea fi motivul serios pentru demiterea acestuia, așadar să explic. USR, Reper și alți vectori publici ce sunt în siajul de coordonare al fostului prim-adjunct SRI desfășoară de câteva săptămâni o campanie anti-Iohannis pe față, cel mai vizibil demers fiind cel al devoalării scandalului BMW și al plângerilor către Bruxelles (Kovesi) pe care oamenii lui Coldea le-au făcut. Iohannis și prietenul său Schmidt cunosc bine felul în care Coldea le coordonează dușmanii actuali, Iohannis din 2016 când a instalat guvernul Cioloș (guvernul Coldea de fapt, că mai era și susținut de amicul său Dragnea, cu Dîncu viceprim-ministru), iar Schmidt tot de-atunci, când a devenit principalul sponsor al USR, chiar la cererea lui Coldea. Deasemenea, Iohannis&Company cunosc interesele pentru achizițiile militare ale fostului prim-adjunct, devenit reprezentant de afaceri al câtorva companii de profil (legătura cu olandezii de la Damen tocmai a fost dezvăluită în ultimele zile). Așadar, detectarea unei colaborări între Dîncu și Coldea (chiar și indirectă, prin intermediul unor clujeni parteneri de afaceri cu fostul prim-adjunct), ar fi ceva ce ar justifica presiunea curentă pentru demiterea ministrului apărării, ce-ar apărea în tabăra dușmanilor actuali ai lui Iohannis. Aseară, în mod precipitat și amatoristic, USR-iștii lui Coldea au limpezit și mai bine situația, cerând public demisia lui Dîncu, cu aceeași motivație subțire a declarației despre război a acestuia. Au folosit metoda patentată în cazul lui Popescu-Energie, când moțiunea lor simplă împotriva acestuia i-a făcut pe liberali să-și schimbe decizia demiterii lui Popescu (plănuită de către trio-ul Bogdan, Motreanu, Dumitrescu), doar ca să nu facă ce le-ar impune useriștii. Popescu este protejat de comuniunea de interese OMV-Coldea&rezerviști, și trebuia salvat. La fel acum, sub pretextul că l-ar ataca pe Dîncu, useriștii doresc să obțină exact efectul invers, operațiune ce le-a reușit în cazul lui Popescu.
Desigur că jocul e sofisticat și ar putea fi și o situație pe dos, în care chiar Coldea să dorească eliminarea lui Dîncu pentru că nu i-ar fi livrat prin pixul ministerial ceea ce dorește, și-atunci a generat o zvonistică ce să expună o relație apropiată a lui cu ministrul apărării, șmecheria proastă cu atacul useriștilor de aseară fiind la pachetul manipulării. Această ipoteză poate fi însă rapid confirmată sau infirmată de către rapoartele serviciilor secrete, pașii actorilor implicați, de la Coldea în jos, fiind monitorizați și fișați 24/7.
În ambele situații, la baza deciziei de demitere a lui Dîncu apare ca fiind Coldea, dar ca să fiu mai precis și corect, apare ghemul de personaje și interese interne/externe, implicat în lupta pentru acapararea nu doar a contractelor bănoase cu statul, dar și a puterii în perspectiva lui 2024. Pentru Iohannis și Ciucă va fi important și ceea ce le va spune atotputernicul Lucian Pahonțu, șeful SPP, de care Coldea s-a apropiat vizibil și fructuos mai ales în ultimul an. Și tot acum se va vedea dacă fostul șef operativ al SRI (ce și-a atribuit porecla de origine rothschildiană ”Opus One”) a lucrat eficient sau a fost lucrat eficient și operativ.
Concluzia de azi e că jocul de putere din aceste zile are doar ca miză secundară demiterea lui Dîncu, tranșarea situației vizează treburi mult mai mari și puturoase din subteranele conducerii României.
