Mereu vacanțele de iarnă ale liderilor politici în an preelectoral sunt agitate, cei din plan local organizând mici conclavuri în care își aleg favoriții și-i așează pe liste provizorii, iar liderii naționali, după ce-și stabilesc un loc eligibil din partea unei organizații județene, creionează strategiile secrete de campanie, respectiv aleg candidatul la prezidențiale.
În acest an însă treburile sunt mai cețoase și mai agitate decât oricând, nu doar pentru că vom avea patru rânduri de alegeri (de fapt cinci, dacă un tur de prezidențiale sau parlamentarele nu se cuplează cu localele), dar mai ales pentru că actualele conduceri ale partidelor sunt fie neautonome (PNL/Iohannis), fie măcinate de grave conflicte interne (PSD), fie neformatate (Alianța USR/PMP/FD, respectiv chiar AUR). Cea mai mare dificultate în a decide ceva concret și stabil referitor la candidații și strategiile din 2024 vine însă din subordonarea partidelor noastre la deciziile forțelor Factorului Extern, care încă sunt neexprimate (deci nedecise!), iar anul viitor se vor diversifica mult față de clasicul triunghi de constrângere de tip euroatlantic (SUA-Franța-Germania), ce-a acționat asupra alegerilor românești ]n ultimele două decenii, sunt semne clare de viitoare intervenție electorală a britanicilor, rușilor, chinezilor, ba chiar și a israelienilor. N-am uitat Ungaria, a cărei intrare în jocul alegerilor românești deja a devenit obișnuință, dar de la Orban și-ai săi ne putem aștepta ca anul viitor să-și sofisticheze și diversifice mult strategiile de pe teren românesc, putând acționa ca un vector multiproxy al rușilor și chinezilor, ba chiar și al republicanilor americani.
Cu alte cuvinte, trebuie să vă imaginați România electorală ca pe o hartă pe care o studiază cu multă atenție reprezentanții forțelor externe care, după ce se vor spiona reciproc referitor la intenții, vor simula diversele partide de șah politic rezultate din analize, apoi vor negocia funcție de afinități și interese concrete de tip geoeconomic și militar, apoi își vor activa vectorii interni și-i vor așeza în poziții de influență, iar abia la finalul acestui proces îi vor informa pe combatanții politici din România care e partitura pe care trebuie s-o interpreteze, impunând și candidații principali ai acestora. Un joc extern asupra României de o asemenea complexitate nu s-a mai făcut niciodată după 1989, au intervenit electoral rușii în primul nostru deceniu de democrație, apoi au intrat la butoane americanii/nemții/francezii, dar conform unor scenarii românești. În condițiile acestui război instalat între lumea euroatlantică și restul, cu România așezată pe falia conflictului, având statut de dublă frontieră NATO-UE, e limpede că ingerințele externe în alegerile noastre vor fi cvasitotale.
Concluzia e că politicienii și partidele noastre se agită excesiv, dar degeaba deocamdată, ei cunosc chiar mai mult din ce am sintetizat eu aici, deci cei mai inteligenți dintre ei fac doar mișcări de încălzire, dar pe marginea terenului (ca să fie totuși remarcați), e previzibil că foile de parcurs electoral vor sosi doar după alegerile europarlamentare din iunie, ce vor avea rolul examenelor de simulare din școli. Adică noi vom alege, dar doar din pachetul pe care-l decid alții.
Cozmin Gușă
P.S. Voi scrie în zilele următoare câteva analize grupate sub titlul ”Ce se poate previziona despre alegerile din 2024 pornind de la fraudele/manipulările din 2019 și 2020”.
