În timp ce organizatorii festivalului Untold se laudă an de an cu sute de mii de participanți, bugete de zeci de milioane de euro și un impact economic uriaș pentru Cluj-Napoca, în culisele administrative și juridice se derulează o altă poveste. Una despre refuzul constant de a achita taxele prevăzute de lege pentru patrimoniul cultural și despre o strategie deliberată de tergiversare a plății prin instanțe, întinsă pe aproape un deceniu.
Cea mai recentă decizie a instanței demonstrează că nota de plată crește vertiginos odată cu trecerea anilor. În procesul privind ediția din 2024, magistrații au admis cererea formulată de Institutul Național al Patrimoniului (INP) împotriva Untold Production SRL. Organizatorul festivalului a fost obligat la plata unui debit principal de 769.228,33 lei, sumă la care se adaugă 26.922,99 lei actualizare cu indicele de inflație, 75.398,22 lei dobândă legală penalizatoare și penalități de întârziere de 0,2% pe zi calculate până la 30.05.2025 în cuantum de 379.998,80 lei. În total, o sumă ce depășește 1,25 milioane de lei, cu penalitățile curgând în continuare până la lichidarea completă a datoriei.
Decizia nu este însă un caz izolat, ci doar cel mai recent capitol dintr-un șir nesfârșit de procese care sufocă rolul instanțelor clujene și blochează fondurile destinate monumentelor istorice din România.
Un deceniu de gherilă juridică în loc de conformare legală
Potrivit Legii 422/2001, Timbrul Monumentelor Istorice (TMI) este o taxă de 2% aplicată valorii biletelor vândute pentru manifestările culturale, artistice sau de divertisment care au loc în zone de protecție sau pe amplasamente ale unor monumente istorice – cum este cazul Parcului Central „Simion Bărnuțiu” din Cluj-Napoca. Banii colectați alimentează direct fondul pentru salvarea și restaurarea clădirilor de patrimoniu aflate în colaps.
În loc să vireze cota legală la încheierea fiecărei ediții, organizatorii au transformat neplata într-un model de lucru, forțând INP și Ministerul Culturii să deschidă proces după proces.
Rădăcinile conflictului datează încă din 2017, când au debutat primele litigii și somații de plată. Pentru edițiile din 2017 și 2018, INP a cerut peste 1,18 milioane de lei. Procesul a fost plimbat prin toate etapele judiciare timp de mai bine de șase ani până când instanțele au confirmat definitiv obligația de plată. Timp de peste o jumătate de deceniu, statul nu a putut folosi niciun leu din aceste sume pentru intervenții urgente asupra monumentelor.
Deși practica judiciară devenise clară în favoarea Institutului Național al Patrimoniului, festivalul a continuat să conteste datoriile pentru edițiile din 2021, 2022 și 2023. Procesele deschise la Tribunalul Cluj au demonstrat din nou că fiecare leu cuvenit patrimoniului național a trebuit smuls prin hotărâri judecătorești obținute după ani de expertize contabile, obiecțiuni procedurale și termene amânate succesiv.
În prezent, circuitul litigiilor continuă nestingherit. În paralel cu hotărârile prin care organizatorii sunt obligați la plata unor penalități uriașe pentru ediția din 2024, instanțele continuă să înregistreze noi acțiuni privind executarea silită și validarea debitelor, arătând că mecanismul recuperării rămâne blocat într-o buclă continuă de contestare.
Banii din profit rămân în buzunar, patrimoniul așteaptă la ușa instanțelor
Paradoxul acestei situații este izbitor. Festivalul ocupă anual domeniul public și zona istorică a Parcului Central, închizând spațiul verde pentru clujeni și generând venituri masive din vânzarea de abonamente, parteneriate comerciale și spații de expunere. Cu toate acestea, contribuția obligatorie de 2% destinată protejării memoriei arhitecturale a țării este tratată ca o povară opțională.
Efectul acestei strategii este dublu nociv:
- Erodarea valorii banilor prin timp – Un leu datorat în 2017 sau 2021 nu mai are aceeași putere de cumpărare în prezent. Deși instanțele acordă actualizarea cu inflația și penalitățile de întârziere, proiectele de restaurare a monumentelor istorice nu pot demara retroactiv. Clădirile istorice care aveau nevoie urgentă de consolidare s-au degradat în timp ce juriștii se duelau prin sălile de judecată.
- Costul administrativ suportat de stat – Institutul Național al Patrimoniului este forțat să angajeze resurse umane, timp și costuri judiciare pentru a recupera sume care ar fi trebuit declarate și virate din oficiu.
Obligarea Untold Production SRL la plata a peste 480.000 de lei exclusiv sub formă de penalități, dobânzi și inflație pentru ediția din 2024 confirmă costul scump al tragerii de timp. Cu toate acestea, atâta timp cât mecanismele de constrângere nu blochează autorizarea viitoarelor ediții până la stingerea datoriilor istorice, procesele vor continua să se adune an de an, iar monumentele istorice vor rămâne doar un pretext ignorat în goana după profit privat.
Sursă: gazetadecluj.ro
