Declarația politică a deputatului AUR Andrei Gușă: Bugetul Ploieștiului 2026 – orașul studiilor și strategiilor, dar fără priorități reale pentru copiii bolnavi

Autor: Andrei Gușă

Bugetul Municipiului Ploiești pentru anul 2026 ridică serioase semne de întrebare din punct de vedere tehnic, administrativ și social. Dincolo de prezentările optimiste și limbajul modern despre „regenerare urbană”, „mobilitate inteligentă” sau „smart city”, documentele oficiale indică o problemă mult mai profundă: lipsa unei prioritizări reale a investițiilor și transformarea administrației într-o veritabilă fabrică de studii, expertize și documentații.

În anexele bugetare apar sute de poziții investiționale, multe dintre ele finanțate simbolic, cu sume insuficiente pentru demararea efectivă a lucrărilor. Practic, administrația încearcă să mențină simultan „în viață” un număr uriaș de proiecte, fără să existe o ierarhizare clară, bazată pe impact, maturitate și capacitate reală de implementare.

Mai grav, bugetul abundă în studii de fezabilitate, DALI-uri, proiecte tehnice, actualizări de documentații, consultanță, strategii, GIS-uri și expertize, în timp ce execuția efectivă a investițiilor rămâne mult în urmă. Orașul riscă astfel să devină captiv într-un cerc permanent al documentațiilor, fără ca cetățeanul să vadă în teren rezultatele promise.

În plus, dependența aproape structurală de fondurile europene și de împrumuturi creează o vulnerabilitate majoră pentru dezvoltarea municipiului. Orice blocaj administrativ, întârziere sau problemă de eligibilitate poate afecta întregul program investițional. Ploieștiul are nevoie de o administrație care să prioritizeze, să finalizeze și să livreze proiecte reale, nu doar să producă permanent noi documentații.

Poate cea mai sensibilă problemă este însă cea legată de categoriile vulnerabile. În documentele analizate apar extrem de puține investiții cu impact social direct asupra persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, familiilor vulnerabile, comunităților marginalizate și infrastructurii sociale dedicate incluziunii.

Există anumite referiri punctuale — precum înființarea unui centru de zi pentru persoane adulte cu dizabilități — însă dimensiunea financiară și administrativă a acestor proiecte este redusă comparativ cu amploarea investițiilor orientate către infrastructura urbană generală. Din perspectiva politicilor publice, aceasta indică un model de dezvoltare urbană concentrat predominant pe componenta fizică și tehnică a orașului, în detrimentul infrastructurii sociale și umane.

Dezvoltarea urbană modernă nu se măsoară doar în pasaje, coridoare de mobilitate, proiecte GIS, regenerări urbane sau infrastructură smart, ci și în capacitatea administrației de a reduce vulnerabilitatea socială și de a investi prioritar în sănătate, copii și servicii sociale.

Una dintre cele mai serioase vulnerabilități ale proiectului de buget este reprezentată de absența unei viziuni consistente privind infrastructura medicală pediatrică și programele dedicate copiilor cu afecțiuni grave, cronice sau cu nevoi speciale. Deși în anexele bugetare apar anumite investiții punctuale privind infrastructura medicală și unele intervenții la Spitalul de Pediatrie Ploiești, analiza tehnică a documentelor indică faptul că accentul principal al construcției bugetare rămâne orientat către proiecte urbane de mobilitate, regenerare și infrastructură generală, în timp ce componenta medicală pediatrică pare tratată periferic.

În administrația modernă, investițiile în sănătatea copiilor — mai ales a celor cu boli cronice, afecțiuni neurologice, tulburări de dezvoltare, autism, boli rare, afecțiuni oncologice sau dizabilități — nu reprezintă simple cheltuieli sociale, ci investiții strategice, cu impact pe termen lung asupra întregii comunități.

În documentele analizate nu se conturează existența unui program integrat local privind recuperarea pediatrică, centre multidisciplinare pentru copii cu nevoi speciale, servicii de sprijin pentru familii, infrastructură de terapie și recuperare, programe de intervenție timpurie sau dezvoltarea capacității medicale specializate pentru copiii vulnerabili.

Mai mult, numeroase resurse sunt orientate către documentații, studii, consultanță, regenerare urbană, mobilitate și infrastructură administrativă, în timp ce proiectele cu impact direct asupra copiilor cu afecțiuni speciale nu beneficiază de aceeași consistență financiară și strategică. Aceasta transmite impresia unui model administrativ în care infrastructura urbană vizibilă primează în fața infrastructurii sociale invizibile, deși tocmai aceasta din urmă definește gradul real de civilizație al unei comunități.

În acest context, consider important să subliniez faptul că, în calitatea mea de deputat și președinte AUR Ploiești, am reușit să atrag suma de 150.000 de lei din bugetul central pentru obiectivul „Reabilitare Maternitate” din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești. Această alocare demonstrează că există soluții concrete atunci când sănătatea copiilor și infrastructura medicală sunt tratate ca priorități reale, nu doar ca teme secundare în discursurile administrative.

Ploieștiul are nevoie de o schimbare de paradigmă administrativă. Orașul nu poate fi construit exclusiv pe strategii, consultanță și proiecte de imagine. Dezvoltarea reală începe acolo unde administrația investește prioritar în sănătate, copii, spitale și infrastructura socială fundamentală. Pentru că adevărata modernizare a unui oraș nu se măsoară doar în kilometri de asfalt, coridoare de mobilitate sau aplicații smart, ci și în modul în care comunitatea își protejează cei mai vulnerabili copii.