Am fost în Triaj, alături de oamenii care locuiesc aici, și este greu de înțeles că o asemenea situație poate exista în Ploiești, în anul 2026.
Triajul este parte din municipiul Ploiești, dar nu are o legătură rutieră directă și practicabilă cu restul orașului.
Ca să ajungi cu mașina în cartier din Ploiești, trebuie să ocolești și să intri prin zona centurii. În același timp, există un drum neasfaltat care ar permite legătura cu orașul pe o distanță de aproximativ 2 kilometri. Astăzi, oamenii îl pot parcurge practic doar pe jos sau cu bicicleta.
Nu am mai întâlnit situația în care un cartier al unui municipiu să fie, practic, fără drum rutier direct către propriul oraș.
Și mai grav este că aici locuiesc zeci de familii de ploieșteni.
Oameni care plătesc taxe și impozite, care au făcut în repetate rânduri sesizări și solicitări către Primăria Ploiești și care cer un lucru elementar: să poată ajunge normal în orașul în care locuiesc.
Drumul este într-o stare deplorabilă. Este plin de gropi și pietriș, iar copacii uscați și degradați de pe margine reprezintă un pericol pentru oameni și autoturisme. Localnicii ne-au spus că, în anumite situații, accesul unei ambulanțe pe acest drum este extrem de dificil.
Nu există nici măcar un magazin în cartier.
Iar explicația administrației este că drumul aparține infrastructurii CFR și nu a fost preluat de municipalitate.
Este o situație juridică. Nu poate deveni o scuză administrativă.
Dacă drumul trebuie preluat, să fie demarate procedurile. Dacă este nevoie de un acord cu CFR, să fie negociat. Dacă este nevoie de un proiect, să fie făcut.
Dar administrația locală trebuie să rezolve problema, nu să le explice oamenilor de ce problema lor nu poate fi rezolvată.
Pentru că oamenii din Triaj nu locuiesc într-un dosar al Primăriei. Locuiesc acolo, zi de zi.
Și este imposibil să nu remarci contrastul.
Oamenii din Triaj ne povestesc că îl văd pe primarul Ploieștiului jucând tenis pe Bulevardul Castanilor, în timp ce ei trăiesc în condiții pe care cu greu le-ai putea imagina într-un cartier al unui municipiu important din România.
Nu este nimic în neregulă cu faptul că primarul face sport.
Problema este că, în timp ce în unele zone ale orașului există condiții normale de acces și infrastructură, în Triaj oamenii nu au nici măcar un drum rutier direct către restul municipiului.
Asta nu mai ține de politică.
Ține de responsabilitatea elementară a administrației locale.
Triajul nu este în afara Ploieștiului.
Oamenii din Triaj sunt ploieșteni.
Și nu cer privilegii. Nu cer monumente. Nu cer proiecte megalomane.
Cer un drum practicabil, acces pentru ambulanță, siguranță și dreptul de a nu fi tratați ca și cum ar locui în afara orașului.
Primăria Ploiești trebuie să spună public, concret și cu termene: ce soluție are pentru Triaj și când va exista o legătură rutieră normală între acest cartier și restul municipiului.
Un oraș nu poate fi administrat doar acolo unde infrastructura este deja făcută.
Administrația trebuie să ajungă și acolo unde oamenii au fost uitați.
