DOREL VIȘAN: DE CE NE-AM PIERDUT SENSUL ÎN VIEȚILE NOASTRE ȘI CUM NE PUTEM RECUPERA.

(discuția de la „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!”, la GOLD FM)

ÎN PREZENT SE VORBEȘTE DESPRE EFECTE, ȘI DELOC DESPRE CAUZE.

„IACOB” E UN FILM DE CĂPĂTÂI, ADUCE IDEEA ROMÂNULUI CARE MOARE ÎNCET. PE DE ALTĂ PARTE, OMENIREA ȘI-A PIERDUT GÂNDIREA LOGICĂ.

OAMENII AU DEVENIT NEUROTICI, ÎN PLUS ÎN ROMÂNIA DOMINĂ PROSTIA ȘI HOȚIA.

BARTOLOMEU ANANIA ESTE CA „CENUȘA PE UN DRUM DE ÎNTOARCERE”. AM CREAT O FUNDAȚIE CE SE VA OCUPA DE SĂNĂTATEA SPIRITUALĂ.

EȘECUL REFERENDUMULUI PENTRU FAMILIE A FOST PRIMUL PAS SPRE PIERDEREA CREDINȚEI ÎN ROMÂNIA. ESTE CONSECINȚA LIPSEI DE EDUCAȚIE.

DIN PĂCATE, ROMÂNII NU SE VOR PUTEA OPUNE PROPAGANDEI LGBT, ȘI PENTRU CĂ SUNTEM CONDUȘI DE UNII CARE NU MAI GÂNDESC ROMÂNEȘTE.

DE DOI ANI MĂ BAT PENTRU O STATUIE A LUI DUMITRU FĂRCAȘ LA CLUJ. PE BOC O SĂ-L CRITIC DOAR DACĂ MĂ REFUZĂ DIN NOU.

Cozmin Gușă: Am revenit prieteni în direct, nu știu dacă a fost cea mai reușită interpretare a lui Lady Gaga, dar sper să fie o foarte reușită interpretare a celui care-mi zâmbește acum prin camera de luat vederi a laptop-ului, duiosul Dorel Vișan. Dorel, dragă, îmi pare tare bine că ne reîntâlnim și așa și că am putut să te aduc în fața ascultătorilor și telespectatorilor de la Gold FM. Celor care nu te văd le spun că arăți foarte bine. Și cu acest compliment te și întâmpin și îți mulțumesc încă o dată. 

Dorel Vișan: Iubesc, de-aia arăt așa, măi Cozmine. Iubesc!

Cozmin Gușă: Și ești iubit. Că e biunivocă la tine. Pe lângă faptul că iubești, ești iubit și-atunci te încarci, uite!

ÎN PREZENT SE VORBEȘTE DESPRE EFECTE, ȘI DELOC DESPRE CAUZE.

Dorel Vișan: Așa e, da. Ce să-ți spun? Am urmărit și emisiunea voastră cu Adrian Severin, și urmăresc și alte emisiuni. Avem un obicei care nu e grozav. În primul rând tu ai avantajul de a alege niște oameni absolut minunați, niște oameni informați, care știu să vorbească, nu-și dau cu părerea ci vorbesc ce trebuie. Dar în general, se vorbește foarte mult de efect și foarte puțină lume vorbește de cauză. Ori întotdeauna de la efect la cauză nu poți ajunge. Dar de la cauză, întotdeauna ajungi la efect. Numai așa distrugi efectul, distrugând cauza. Dacă distrugi efectul, cauza rămâne mai departe. E ca o plantă la care nu-i distrugi rădăcina. De-asta am vrut să-ți propun să pornim de la rădăcina omului.

Cozmin Gușă: Mie îmi face plăcere să pornim de la ce-ți dorești tu pentru că știi să gradezi mult mai bine și felul în care, acum sigur că telespectatorii nu au avut privilegiul meu să te asculte și să stea de vorbă de atîtea ori. Felul în care înțelepciunea pentru care ai muncit foarte mult te ajută astăzi să ajungi la cauze, pentru ca să fiu în asentimentul felului în care ai debutat în această emisiune. Este unul unic și, repet, eu sunt privilegiat că am putut să discut de multe ori cu tine în ultimii mulți ani de când ne știm. Alții te-au mai urmărit în diverse emisiuni, au citit niște interviuri. Celor mai multora le-a plăcut, sunt fascinați. Am prieteni care sunt fascinați de ideile tale, nu vorbim aici despre realizările artistice sau actoricești, vorbim despre ideile pe care le exprimi. Fac o paranteză: gândindu-mă la emisiunea de astăzi, stăteam aseară după ora 10 și mi-a venit dintr-o dată să mă mai uit, dar m-am uitat numai la jumate din film, la Cel mai iubit dintre pământeni. Așa mi-a venit. Acum trei săptămâni m-am uitat la Iacob, atunci mi-era dor de tine, mă gândeam ce bine ar fi să fost mai aproape să facem un șpriț. M-am uitat la Iacob, un film senzațional. Era în perioada aia cu minerii și de la mineri, gândindu-mă am ajuns la filmul Iacob, de asemenea o realizare excepțională, închid paranteza. Hai să pornim această discuție exact așa cum ți-ai propus.

„IACOB” E UN FILM DE CĂPĂTÂI, ADUCE IDEEA ROMÂNULUI CARE MOARE ÎNCET. PE DE ALTĂ PARTE, OMENIREA ȘI-A PIERDUT GÂNDIREA LOGICĂ.

Dorel Vișan: Da, Iacob – fac un mic adaus – eu sunt subiectiv pentru că am jucat în el dar Iacob este, după părerea mea, filmul de căpătâi a cinematografiei românești. Sau, în orice caz, în primele două. Pentru că demonstrează ce importanță are ca la o operă de artă toate sectoarele să fie extraordinar de bine pregătite. Și aduce exact ideea asta a românului care moare încet. De-aia Daneliuc a fost foarte inteligent cînd a început filmul cu o moarte violentă și l-a terminat cu o moarte lentă.

Dar voiam să intru în ceea ce ți-am propus. Eu, așa din experiența mea de viață și din lecturile mele, am constat că toate necazurile noastre și toate durerile și căderile noastre lăuntrice se datorează faptului că nu înțelegem ordinea Universului. Și am încălcat legile pe care creatorul le-a lăsat pentru armonia acestui Univers. Mă uitam astăzi la o emisiune, nu știu pe ce post, n-are importanță, o apă care avea tone de gunoaie. Nici o pasăre nu-și distruge cuibul, numai omul. Tone de gunoaie într-o apă din care oamenii pe urmă beau. Ei, e o problemă de civilizație. În loc să arunci sticla aia de plastic în Jiu, o arunci la un coș de gunoi și atunci unii o adună și-o duc unde trebuie. De ce spun acest lucru? Pentru că la această oră, condiția umană este într-o mare cădere. Eu cred că este într-o cădere atât de mare, că este ireversibilă. Nu se mai întoarce. Omenirea a pierdut gândirea logică. Eu am vorbit de multe ori de treaba asta, nu m-a ascultat nimeni. Mai zic și alții, tot zic lucruri și nu mă ascultă nimeni. Deci omenirea și-a pierdut gândirea logică. Uitați-vă în jurul vostru și vedeți ce se întâmplă.

De unde vine această treabă, după părerea mea? Marele și genialul doctor psihiatru și psihanalist, Carl Gustav Jung a găsit un termen care este specific pentru dezvoltarea omului care se numește un fel de devenire a omului. Care este un proces mai complicat, sau mai puțin complicat, în care fiecare lucru tinde să devină ceea ce a fost propus de la început. Deci omul este de la început hotărât să devină om. Ca să devină om, el trebuie să treacă prin această individuație, cum o numește Jung. Adică, de la naștere și până la moarte să urmeze un proces. Iar acest proces este un proces biologic, pe care nu-l putem sări. Și el, în credința mea, pornește de la natura care trebuie să-ți asigure hrana și, cum să spun, să te apare de necazuri și de dușmani, să te încadreze într-o familie care e formată din mamă și tată, femeie și bărbat, să intre în comunitate cu ceilalți oameni și comunitatea să-ți asigure limbajul care leagă un neam, miturile, religia, obiceiurile și ritualurile neamului, valorile, valorile, accentuez valorile neamului, poveștile neamului și inițiere. Ei, toate aceste lucruri pe care ți le-am spus, aproape nici unul nu mai funcționează. 

OAMENII AU DEVENIT NEUROTICI, ÎN PLUS ÎN ROMÂNIA DOMINĂ PROSTIA ȘI HOȚIA.

Cozmin Gușă: Asta voiam să și subliniez, pentru că eu am prezentat discuția noastră de dimineață, pentru toți cei interesați ca fiind, în principal, despre pilonii care ne-au mai rămas și pe care să ne bazăm românismul, România, viețile noastre de români și din enumerarea clară și distinctă pe care ai realizat-o, în mod evident cei care ne ascultă au relaționat imediat gândindu-se că toate acestea sau au dispărut deja, sau sunt pe cale de dispariție, sau, oricum, le-a fost minimizată expunerea și folosirea. Pentru că tradițiile nu mai sunt expuse, folosirea obiceiurilor, au fost diminuate mult, personalitățile care mai sunt …

Dorel Vișan: Valorile.

Cozmin Gușă: Valorile, personalitățile care exprimă valorile și care sunt valori în sine nu mai sunt încurajate înspre dialog și, bineînțeles, că toate astea au dus așa, la un soi de depresie colectivă. Acuma, eu știu că tu ești o fire foarte tonică și cei care te admiră și te-au studiat în ultimele zeci de ani știu asta despre tine, că ești o fire tonică. Aș spune mult mai tonică decât marele tău prieten, și al meu dar eu mai micuț acolo, mai tânăr decât voi, Dumitru Fărcaș, alături de care ai fost atâtea zeci de ani. Ultima dată când am plecat de la o întâlnire cu tine – spun asta ca o paranteză – mi-ai adus niște vin de casă, din vinul foarte bun pe care Dorel Vișan, să știți prieteni, îl are. Mi-e dor de vinul ăla, n-am mai băut de-atunci. Și mi-ai adus într-o plasă , într-o plăsucă care era o reclamă veche de la Prod Vinalco unde apăreau pe acea plasă Dorel Vișan și Dumitru Fărcaș, amândoi. Să știi că am păstrat acea plasă. Deci am pus-o efectiv într-o casetă, să nu cumva s-o pierd. Probabil că tu ai mai multe, dar eu am doar una, aia de la tine.

Dorel Vișan: Foarte bine. 

Cozmin Gușă: Și asta voiam să spun, că Dumitru Fărcaș, ca să-l evoc în această conversație a noastră, el vorbea în felul în care vorbești și tu, dar era extrem de dominat de tristețe. Tu ți-ai păstrat un tonus excepțional când vorbești despre aceste mari dureri pe care și tu le ai, și noi le avem cu toții, diferența este că o faci într-un mod – n-aș spune optimist – pozitiv, pentru că optimist eu nu cred că ești, dar pozitiv cred că ești.

Dorel Vișan: Pozitiv, da. Sunt dezamăgit, dar hai să nu intrăm în amănunte.

Cozmin Gușă: Nici n-am vrut, am făcut numai o distincție, și tocmai distincția era legată de altceva. A, să mi-aduc aminte să le spun celor care ne ascultă că atât Iacob, cât și Cel mai iubit dintre pământeni sunt la liber pe YouTube, adică nu trebuie să caute prea mult, le pot accesa foarte ușor aceste filme, excepționale. Eu în ultimele trei săptămâni, repet, le-am văzut pe ambele, le-am revăzut pe ambele. Că nu știu de câte ori le-am văzut pe Iacob și Cel mai iubit dintre pământeni și Senatorul melcilor, că din când în când.

Dorel Vișan: Creangă. Creangă.

Cozmin Gușă: M-am uitat la Un bulgăre de humă acum două săptămâni, să știi. 

Dorel Vișan: Vezi ce important este, mă rog, ce-am lansat eu, vorba mea, că actorul nu trebuie să facă roluri ci să reconstituie destine. Toate rolurile astea pe care le-ai amintit sunt niște destine și asta impresionează pe om. Și vreau să mai adaug ceva, înainte de a trece, că știu la ce vrei să te referi, cu Mitru Fărcaș, vreau să mai adaug că dacă acest program biologic pe care l-am spus, omul din diferite motive nu-l execută, atunci omenirea intră într-o zonă de haos. Iar oamenii intră într-o zonă nevrotică. Nu se mai pot înțelege între ei și nu mai au încredere unul în celălalt. Să ne uităm în jur și să vedem cum se manifestă această treabă. Am devenit, încet, încet, devenim niște neurotici. Și dovadă este ceea ce se întâmplă în lume. Nu numai la noi, că nu e vorba numai de România, dar de România mă doare mai tare sufletul, pentru că… uite, citeam într-o zi ce-a spus primul vicepreședinte al Consiliului Europei despre România: ne-a comparat cu o țară africană, plină de bogății dar săracă din cauza prostiei și a hoției. Și avea mare dreptate. Aici este problema.  Cel care ne-a construit, ne-a construit ca și un constructor care face o casă. La care îi pune stâlpi de rezistență pentru cutremur de șapte grade. Ei, dacă vine unul de 10, casa se dărâmă. Exact așa este construit și omul. Numai că el are în plus, sufletul și conștiința, care e același lucru.

Cozmin Gușă: Eu am mai evocat telespectatorilor sau ascultătorilor, vreau să dau greutate spuselor tale, fără să intrăm astăzi în acest subiect dar eu le-am evocat, faptul că ești un cunoscător excepțional cel puțin al propriului organism și, de aici, sigur poți să discuți și despre alții, pentru că sub ochii mei, în timp, tu te-ai autovindecat de-o maladie pe care medicina tradițională nu a putut să-ți dea ajutor în tratamentul…

Dorel Vișan: Singură. Că le-am combinat, le-am combinat. Dar ai dreptate, așa este, așa este. Spune la un moment dat Apostolul Pavel că noi gândim fragmentar, atunci când vom gândi întreg, „față-n față” cum zice el – nu cred că se gândea la on-line – ci față-n față cu adevărul, atunci a cunoaște și a fi cunoscut este una, este același lucru. Deci aici am încercat eu să ajung și într-o oarecare măsură am ajuns prin acest program, pe care aș vrea să-l propovăduiesc, prin Fundația pe care am făcut-o, dacă cineva vrea să-l urmeze, dacă nu, asta e.

BARTOLOMEU ANANIA ESTE CA „CENUȘA PE UN DRUM DE ÎNTOARCERE”. AM CREAT O FUNDAȚIE CE SE VA OCUPA DE SĂNĂTATEA SPIRITUALĂ.

Cozmin Gușă: Despre acea Fundație aș vrea să facem un eveniment la Cluj.

Dorel Vișan: Separat.

Cozmin Gușă: Da, separat, o lansare la care să invităm totuși personalități pentru că în spatele acelei Fundații pot să fie acțiuni extrem de benefice pentru sănătatea fizică, dar și pentru sănătatea spirituală. Și vreau să te aduc la discuția cu sănătatea spirituală, l-ai pomenit pe Apostolul Pavel și eu l-a începutul emisiunii de astă l-am evocat, prietenilor care ne ascultă, că astăzi l-am fi putut aniversa pe Bartolomeu Anania la suta de ani. Astăzi pe 18 martie ar fi făcut suta de ani Bartolomeu Anania. Un om pe care, de asemenea, l-ai cunoscut la modul profund. Dar aș vrea, prin Bartolomeu Anania și ceva a spune despre el astăzi la suta de ani, aș vrea să ne îndreptăm înspre ceva ce n-ai pomenit la început ca fiind încă dărâmat, respectiv la Biserica Ortodoxă Română și rolul pe care în asemenea vremuri grele și ciudate l-ar putea avea. Dacă și-l îndeplinește pe deplin sau dacă mai poate să și-l îndeplinească pe deplin sau nu. Asta ar fi provocarea pentru următoarele minute.

Dorel Vișan: De biserică vorbești. Vreau să spun înainte câteva cuvinte despre Înalt Preasfințitul. L-am cunoscut foarte bine, am citat de multe ori împreună la discuții lungi și cu alte ocazii. Am scris acuma despre Înalt Sfinția Sa un articol care s-a intitulat Cenușă de drum de întoarcere. Deci eu l-am considerat pe Înalt Preasfințitul ca o cenușă de drum de întoarcere pentru cei care vor să se întoarcă pe calea pe care am pierdut-o. 

Cozmin Gușă: Dar cu pilda celui care lasă urme de cenușă pentru ca să știe pe unde să se întoarcă. 

Dorel Vișan: Adică ceea ce a scris, ceea ce a propovăduit, ceea ce a făcut efectiv ca și călugăr, ca și ierarh mare al bisericii, astăzi sunt prea puțini care pot să facă așa ceva. Mare personalitate. Dar să revenim la biserică…

 Eu am credința că atâta timp cât cunoașterea a mers mână în mână cu credința, cunoașterea a avut un fel de filtru moral și descoperirile științei se controlau, dacă sunt benefice lui Dumnezeu sau oamenilor. Dacă nu, nu se aplicau. Dar în același timp, credința a făcut greșeli enorme. Așa cum a fost Inchiziția, cum a fost secolul III și IV când s-a instalat Creștinismul la Roma și în celelalte țări și orașe, când au făcut niște greșeli fundamentale. Este o carte care se intitulează Secolul negru, da. Dar despărțindu-se de cunoaștere, într-un fel Biserica s-a osificat, și-a pierdut puțin calea pe care o are prin formare. Calea lui Isus, dacă considerăm Biserica ca și trupul viu a lui Iisus. Ei, și-a pierdut din această cale pentru că Biserica este formată din două părți mari: este principiul divin – care este perfect – și este partea umană – care este formată din credincioși și din cei care slujesc biserica, care nu este desăvârșită. Deci rolul bisericii și a slujitorilor bisericii este să micșoreze această diferență de perfecțiune dintre divinitate și umanitate. Ăsta e rolul bisericii. Să-l îndrepte pe om spre calea Îndumnezeirii. De-asta a venit Isus. Biserica nu-și mai urmează în toate locurile acest lucru și prin toți oamenii. Are oameni absolut extraordinari, mai ales călugări sau asceți care trăiesc prin diferite locuri și vorbesc nemaipomenit. Îl avem pe Preafericitul care este foarte interesat și cu care iar am avut întâlniri și am înțeles care este poziția Prefericirii sale în ce privește sufletul neamului românesc și contribuția la această biserică extraordinară care s-a făcut și care o compar așa cum Sfântul Petru ca să zic așa, pentru noi, pentru români. Pentru că este foarte important ca omul să înțeleagă un lucru în legătură cu Biserica. Eu cred că nu este atât de importat drumul spre Biserică, cât drumul de întoarcere de la Biserică. Omul care merge la Biserică și nu se întoarce schimbat a mers degeaba, și-a pierdut vremea, poate face altceva în perioada aia. Deci ăsta e rostul mersului la Biserică: să asculți ce se spune acolo și să încerci să te autoverifici și să vezi în ce măsură, tu, personal, urmezi acest lucru. Pentru că noi nu explicăm întotdeauna ce este credința. Avem impresia că credința e așa, o vorbă, Domne eu sunt credincios, sunt ortodox, sau sunt catolic, sau sunt musulman. Nu e suficient. Credința fără acțiune nu are nici o valoare pentru că credința este un act de smerenie care-l face pe om să-și depășească propriile lui limite și propriile lui slăbiciuni și să se deschidă spre revelația divină. Aicea este clenciu: deschiderea spre revelația divină. Adică spuneam o dată că gândirea trebuie să devină percepție. Noi suntem numai apți să fim credincioși și nepăcătoși, dar ca să fim cu adevărat credincioși și nepăcătoși trebuie să trecem de la cuvânt la faptă. Și de aici spun că e mai important drumul de întoarcere de la Biserică decât drumul de plecare. Pentru că dacă preotul… chiar o dată am vorbit cu niște preoți și le-am spus părerea mea în ce privește cuvântul de învățătură. Le-am spus cuvântul de învățătură la biserică, respectiv predica trebuie să urmeze o singură pildă biblică și nu mai multe, că atunci omul se încurcă. De exemplu, Duminica Orbului, sau știu și eu Vindecarea Orbului, sau o pildă a lui Isus, Pilda Semănătorului, și aceea dezvoltată și adusă în contemporaneitate. Deci trebuie coborât Dumnezeu pe pământ că altfel n-are nici o valoare dacă el nu coboară aici să fie cu noi. Isus este un ideal, nu este un idol. În momentul în care devine idol, povestea lui nu ne mai schimbă cu nimic. El trebuie să fie ideal, să ajungem. Ăsta e rostul bisericii, să ajungem. Dacă preotul spune așa o predică clară despre o poveste. 

O să spună unii da de ce spun treaba asta? Vorbesc mai mult decât tine, acum trebuie să mă suporți. Omul când vine de la Biserică cu nevasta, mergând spre casă zice: „Măi femeie să știi c-a avut dreptate popa cu chestia aia”. Uite vezi, noi n-o urmăm, cu creșterea copiilor, lucruri din astea care le-am scăpat de sub control. Noi vrem să creștem un copil cu o tabletă și cu WC-ul în casă. E foarte bun WC-ul în casă și tableta, dar un copil, noi am avut zeci de mii de români care n-au avut nici closet în curte, se duceau în păpușoi, și au ajuns celebri pentru c-au fost educați. Nu poți face educație cu tableta. Vezi că sar de la idee la alta, dar tot în zona aia funcționez. 

Ce poate nepoata mea de zece ani, ce școală poate să facă ea de pe un telefon? Nimic, zero, mai tare o încurci. Ea trebuie să-l vadă pe învățător la față, învățătorul ăla, care spunea Goga, „Că-i sfânt coborât dintr-o icoană”. Unde-i? Când noi mergem și-l batem pe învățător?!

EȘECUL REFERENDUMULUI PENTRU FAMILIE A FOST PRIMUL PAS SPRE PIERDEREA CREDINȚEI ÎN ROMÂNIA. ESTE CONSECINȚA LIPSEI DE EDUCAȚIE.

Ai văzut cum s-a dereglat lumea? Cum am ajuns niște psihopați? Dacă un copil mi-a împins puțin fata, că nu știu ce, s-au jucat acolo, eu mă duc și-l bat și pe copil și pe directorul școlii. Păi ce-i asta, domnule? Asta-i lipsă de educație, de cultură și de bun simț. Ei, aici este rostul Bisericii. Numai că slujitorii Bisericii, pe care-i cunosc foarte mulți și sunt în relații foarte bune cu câțiva și ne vizităm, și povestim, de exemplu, cu părintele stareț de la Piatra Neamț, cu Biserica Mihai Vodă, de aici, de lângă Cluj și cu mulți, și cu Înalt Preasfințitul, Mitropolitul Nostru, Andrei Andreicuț și cu mulți, nu numai cu dânșii. Că nu pot acum să-i spun pe toți, care sunt niște oameni minunați dar pe de altă parte, sunt și slujitori ai bisericii care încalcă dogma, care fac niște prostii și se pune o pată pe toată biserica. Așa cum sunt și în politică, și așa cum sunt în toate sectoarele. Deci biserica face eforturi. Eu sunt convins, că sunt în relații cu mulți slujitori ai Bisericii, dar a rămas singură. Asta trebuie să refacă toate instituțiile statului începând de la Familie, școala, organizațiile de tineret, partidul, guvernul și Biserica. Ei, care din ăștia se mai ocupă de educație? Nici școala nu se mai ocupă de educație, aici e necazul.

Cozmin Gușă: Aici când ai zis că biserica a rămas singură, hai să analizăm eșecul referendumului pentru familia tradițională. 

Dorel Vișan: E bine că ai deschis, pentru că, să știi că mă gândeam la treaba asta în timp ce vorbeam. Credința mea că acel eșec a fost primul pas spre pierderea credinței în România. Spre despiritualizare. Și nu este atât vina bisericii, că eu știu că preoții au făcut foarte multă propagandă atunci. Este vina ignoranței fraților noștri. Și ignoranța o consider așa cum o consideră orientalii: nu că nu știi, ci că știi greșit și aplici greșit. Pentru că s-au făcut niște confuzii acolo cu voturile, cu partidele, cu politica. Dar, credincioșii care au mers la vot ajunseseră la vot, ajunseseră la un moment dat – trebuia cinci milioane de votanți, au votat numai trei milioane. Aceste trei milioane au avut un procent de 90 și ceva la sută, să știi. Dacă celelalte două milioane mergeau și votau împotrivă, reușea Referendumul cu 50 și ceva la sută. Deci am spus atunci că dacă oamenii ar fi mers și ar fi votat împotrivă, și eu am vorbit cu prieteni „Mă, de ce n-ai mers să votezi”. „Nu, zice”: „Trebuia să mergi împotrivă”. „Dar nu sunt împotrivă”. „Atunci trebuia să mergi să votezi cum îți cere conștiința ta”. Deci aici este tot o problemă de educație. Îmi pare rău că spun acest lucru, dar e tot o problemă de educație. Și-am făcut o mare greșeală, care acum va avea urmări. Pentru că acum cineva din afară, străin, va spune: „Ce vreți domnule, voi care n-ați fost în stare și n-ați votat înseamnă că sunteți de acord cu altfel de familie, nu”. Și noi nu putem zice nu.

Cozmin Gușă: Apropo de ce se dezbate în zilele astea, că mi-ai trimis și tu niște link-rui din astea că nu mai avem voie să zicem: mamă, tată, trebuie să zicem părinți.

Dorel Vișan: Nu părinți, părintele unu și părintele doi.

DIN PĂCATE, ROMÂNII NU SE VOR PUTEA OPUNE PROPAGANDEI LGBT, ȘI PENTRU CĂ SUNTEM CONDUȘI DE UNII CARE NU MAI GÂNDESC ROMÂNEȘTE.

Cozmin Gușă: Părintele unul și părintele doi dar auzi, apropo de asta, ca să facem haz de necaz, tu crezi că tot ce moșmondesc ăștia în Parlamentul European cu codul ăsta de limbaj, de comportament, chiar ar putea să fie implementat în România? Adică îi vezi pe români să respecte felul ăsta de adresare? Să nu mai spună mamă, tată, să nu mai spună homosexual sau lesbiană, sau, mă rog, pârțar, cum am glumit eu acum câteva zile. Îi vezi pe români că vor fi disciplinați. Că în alte lucruri sunt disciplinați, dar aici, pe acest subiect al exprimării publice crezi că vor fi disciplinați? 

Dorel Vișan: Da, din păcate da, mă doare sufletul că spun treaba asta, dar din păcate, da. Pentru că ne-am pierdut programul ăla de care ți-am spus. Uită-te acum… Domne îi văd în stare pentru că e valabilă teoria lui Șigaliov.

Cozmin Gușă: N-o știu.

Dorel Vișan: Șigaliov este personajul lui Dostoievski, am mai vorbit despre el, care se considera un geniu așa, avea un fel de clarviziune politică. Și el spunea așa: „Domnule, după părerea mea, să mă tai, să mă spânzuri, vei ajunge la ideea mea: lumea trebuie să se împartă în două părți inegale. O zecime care să-i conducă pe toți ceilalți și 9 zecimi care să se transforme într-o turmă fără personalitate și încet, încet, printr-o educație aleasă să li se introducă ideea Raiului infantil”. La această oră în lume deja s-a introdus ideea Raiului infantil. Uită-te la oameni. Știi ce spunea Einstein? „În ziua când tehnica va depăși interacțiunea dintre oameni vor apărea primele generații de idioți”. Uită-te la șase tineri care sunt într-o cafenea, nu vorbește nici unul cu celălalt, toți șase se joacă pe telefon. Uită-te la soție și soț care pleacă la restaurant și mănâncă. Soțul bea, dacă nu se joacă amândoi pe telefon, soțul bea și se joacă doamna. Am fost o dată într-un aeroport, la Iași, dimineață la ora cinci jumate așteptam avionul și-am numărat oamenii din sala de așteptare. Erau 42 de oameni, 39 se jucau pe telefon. Ăsta e deja primul pas al Raiului infantil. De ce spun acest lucru, că mă întorc la treaba dacă românii vor accepta. Românii nu vor accepta, românii adevărați, nu vor putea spune, vor muri cu această credință că trebuie mamă și tată, cred în asta, cred în mulți români. Dar, așa cum spunea și domnul Severin, tare mult s-au înmulțit cozile de topor și nu mai cred în românii care nu mai gândesc românește. Ei bine, sunt români, dar nu gândesc românește. Dacă noi am avea la conducerea acestei țări români care gândesc românește aici ar fi Raiul, așa cum a fost o dată Grădina Maicii Domnului, dar, din păcate, s-a degenerat foarte mult felul de-a gândi al oamenilor, s-a degenerat extraordinar de mult sentimentul patriotic, simțul patriotic. Mă uitam la televizor ce filme s-au făcut pe vremea comuniștilor despre Istoria noastră, despre Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare. Mă uitam acum e la televizor Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, ce figurații, ce eroisme, ce povești formidabile pentru tineri, ei dacă n-ar fi aceste filme și ne-am baza numai pe cinematografia zilelor noastre noi am uita că suntem români. De fapt am și uitat!

Cozmin Gușă: Eu nici nu pot să mă uit – fac o mărturisire – că vorbeam cu copiii mei, mă mai întrebau la ce filme mă uit, sunt plecați în străinătate, unul s-a întors, și ăștia de la Netflix și HBO au pus niște filme românești în circuit. Nu pot să mă uit la nici unul. Adică sunt filme contemporane. Nu pot să mă uit. Eu le-am spus că nu mă regăsesc, adică prostiile astea care le reprezintă ei în filme, eu le văd la colț de stradă, la cârciumă, văd câte doi proști care se iau de cap sau care se înjură. Nu mă interesează asta, eu fug de asemenea viziuni. 

DE DOI ANI MĂ BAT PENTRU O STATUIE A LUI DUMITRU FĂRCAȘ LA CLUJ. PE BOC O SĂ-L CRITIC DOAR DACĂ MĂ REFUZĂ DIN NOU.

Vreau pe final, pentru că altfel o să fiu certat de către cei care te iubesc și sunt mulți, să ne spui, eu mai știu câte ceva dar să ne spui acum, în această emisiune, proiectele culturale, proiectele profesionale în care te vezi implicat anul ăsta. Sigur, pandemia a stricat foarte mult. Ultimul proiect cultural pe care l-am făcut împreună, și am fost bucuros, a fost cel cu Recitalul Eminescu, extraordinară prestație și chiar mă întreb, și mă întreb și în numele ascultătorilor și telespectatorilor, ce ți-ai dori și ce poți să faci din punct de vedere artistic și cultural?

Dorel Vișan: Domne eu mi-aș dori ca ministrul Culturii și ministrul Educației să înțeleagă că nu poate fi format un om fără educație și fără cultură. Și să se gândească la povești care îl formau pe om și în special pe băiat. Pentru că noi suntem legați de mamă. N-am timp acum să dezvolt această idee, fetele sunt mai ușor de educat pentru că ele rămân în zona mamei și intră la un moment dat, într-un fel de zonă sacră în momentul când sunt apte pentru a crea viață. Intră în zona sacră. Băieții, nu. Băieții trebuie să-i maturizeze comunitatea, să treacă prin diferite stadii de instruire, așa cum treceau odată. De ce în triburi nu există homosexualitate? În viața tribală? Nu există în viața tribală. Pentru că acolo copiii nu se pot identifica cu mamele. Deci băiatul care se identifică cu mama, lui funcțiile sexuale îi întârzie și nu sunt realizate. Și atunci el nu le mai caută la sexul opus, ci le caută la același sex. Ei se ajută între ei ca să-și găsească ceea ce nu au. Asta este, neexersând acest program despre care am vorbit, atunci această cădere a omului s-a dezvoltat foarte mult. Pentru că homosexualitatea, dacă tot veni vorba, nu-i de acum, e de când e lumea. Și ea a funcționat, și oamenii au înțeles și nu a fost nici o problemă. Problema e acum când devine fundamentală. Și cei cu familia nu pot fi angajați, îmi spunea, adică am citit ce spunea colegul meu Șerban Andrei, „Domnule dac-ai copii și ai familie nu te putem angaja. Noi trebuie să angajăm pe unul care n-are copii și n-are familie”. Deci vedeți cum s-a întors, cum a zis Eminescu, s-a întors mașina lumii, s-a întors pe dos. Aici este problema, deci. Problemele sunt mai complicate și mai sensibile și nu le putem rezolva într-o oră de emisiune…

Cozmin Gușă: Dar mai facem data viitoare, pentru c-am înțeles că ți-a rămas niște vin în pivniță, am înțeles că ți-a mai rămas niște vin în pivniță.

Dorel Vișan: Mai țin pentru tine.

Cozmin Gușă: Data viitoare facem față în față, punem microfonul între noi și facem de la tine de-acasă.

Dorel Vișan: Ei, e altceva, și atunci putem, lucrurile, putem discuta lucruri mai pe îndelete și putem vorbi și de faptul care l-ai deschis și nu l-am continuat, facerea unui semn pentru Dumitru Fărcaș la Cluj. O statuie a lui, pentru asta mă bat de doi ani de zile cu morile de vânt.

Cozmin Gușă: Acum am vrut să discutăm, la final, și asta chiar vreau să facem acum, pentru că eu știam, am zis că știu parte din ceea ce faci și unul din lucrurile culturale pe care le faci, dar nu pentru tine, și pentru sufletul tău, și pentru al meu, și pentru a celor care l-au iubit pe Mitruț Fărcaș. Este pentru această amintire a lui Mitruț Fărcaș, să fie marcată în Clujul pe care l-a străbătut și pe jos, și-n broscuța lui de culoare deschisă, și ăsta aș vrea să-l prezinți un pic. Despre ce este vorba: statuie, bust?

Dorel Vișan: Da. Dumitru Fărcaș a fost un artist al lumii, dar noi avem acest obicei, așa am făcut și cu Brâncuși, și cu alții, să nu-i ținem lângă noi și să fie ai noștri, să-i lăsăm la alții. Este un sculptor care a lucrat deja și a făcut o lucrare foarte frumoasă, fostul arhitect șef de la Cluj, domnul Ionel Vitoc, a făcut un proiect de amplasare a statuii. În principiu, am vorbit cu domnul primar Boc, a fost foarte entuziasmat la început, dar pe urmă a spus c-o să-mi dea un semn și nu mi-a mai dat. Dar nu pot să-l critic acum pentru că probabil c-a avut probleme care l-au oprit de la acest lucru, o să iau iar legătura cu dânsul și abia atunci o să pot să-l critic, dacă n-o să ne înțelegem. Dar eu cred c-o să ne înțelegem pentru că domnul Boc ține la acest oraș și a ținut foarte  mult la Dumitru, au fost în relații amicale foarte bune și l-a apreciat și eu cred că va face tot ce poate.

Cozmin Gușă: Dorel care ar fi locul din Cluj?

Dorel Vișan: Lângă Casa Studenților. Cum stai cu fața la Casa Studenților, în stânga, acolo unde e rondoul acela, este un rondou cu trandafiri și acolo în mijlocul lui se poate face. Și acum sculptorul a făcut două variante: a făcut una cântând, deci cântând.

Cozmin Gușă: Cu taragotul?

Dorel Vișan: Da.

Cozmin Gușă: Extraordinar.

Dorel Vișan: A fost propunerea domnului Vitoc, să vedem, încă n-am văzut-o pe-asta, el zice că-i foarte reușită. Și cred c-ar fi mai bună așa și ar fi un semn extraordinar pentru Dumitru Fărcaș, sufletul acestui neam. Nu mai vorbește nimeni despre el…

Cozmin Gușă: Fărcaș, unul din sufletele acestui neam, altul este Dorel Vișan și cred că sunt în asentimentul tuturor, cu promisiunea că în următoarele două săptămâni o să trec pe la tine. La tine e vin. O să vin și eu cu ceva în plasă, cum se face la noi. Îți mulțumesc foarte mult, și le spun tuturor și ție că această emisiune deja este pe YouTube, este înregistrată și-o pot viziona și-n reluare.