Autor: Adrian Severin
Asistăm în aceste zile la spectacolul unui globalism muribund care își prelungește agonia în luptă cu un suveranism confuz ce nu reușește să se nască, pus în scenă la Davos, în Elveția, sub egida așa numitului Forum Economic Mondial.
Acolo, în ceea ce de câțiva ani buni a devenit templul globalismului soroșist / neobolșevic, unde, din întunericul „sfintei sfintelor” erau dictate lumii noile „table ale legii”, toți vorbitorii au adoptat acum vocabularul suveranist; dar fie gramatica rămâne globalistă fie nu există nici o regulă gramaticală.
„Globaliștii neo-suveraniști” (sic!) în derută se autovictimizează reclamând agresiunea „suveraniștilor cripto-globaliști” în ofensivă, cărora le mai reproșează lipsa de valori și de bune maniere.
În acest context lamentabil ni se atrage atenția că este mai bine să fim niște „vasali veseli” decât niște „sclavi mizerabili”. Adică mai bine iobag globalist decât sclav suveranist. „Trăiască feudalismul, viitorul de aur al omenirii!” (sic!)
Dacă aceasta este unica alternativă „suveranistă” atunci singurul drept suveran este alegerea stăpânului. Ori un cowboy bădăran care si-a păstrat instinctele strămoșilor proprietari de sclavi, ori niște aristocrați cu sânge albastru, maniere elegante și gusturi fine, …cu creiere fierbinți și inimi reci.
Așa se întâmplă când suveranismul nu are program propriu care să îi exprime identitatea și se definește numai prin contrast cu globalismul, ca fiind alternativa bună la acesta. Ori, poate, cine știe, globaliștii neo-bolșevici caută să se salveze compromițând suveranismul prin preluarea discursului său ca o formă fără fond sau ca o liturghie fără credință, asemenea lupilor care se îmbracă în blana oilor pentru a vâna mai bine.
Oricum, la Davos, inamicul public și demonul universal nu a mai fost Putin, ci Trump; nu Rusia pravoslavnică, ci naționalismul imperial al SUA. Iar „progresiștii”, ai căror antecesori și-au descoperit pe timpuri identitatea europeană în și prin cruciadele purtate împotriva necredincioșilor musulmani, se descoperă acum „ieuropeni” în lupta sfântă dusă împotriva ordinii internaționale fictive bazată pe regulile monstrului de la Mar-a-Lago.
Regele e gol! O știam de mult. Dacă și regele sau curtenii lui o recunosc, faptul nu ține locul hainelor. Iar în „oraș” ne lipsesc croitorii. Cei vechi au fost împinși în faliment.
În această haotică ciorbă globală plutește fără busola vreunui interes național, suavul Ariel, micul etern absent, pe nume Nicușor Dan, împreună cu gașca lui de tefeliști decerebrați și cu sensibilități asimptomatice, cu banana în gură și blugii în fund.
