Într-o hală abandonată din Cluj, un bărbat care a stat trei ani în închisoare în Suedia pentru fraudă bancară în formă agravată îi învață pe tineri, contra a 500 de euro de căciulă, cum să piloteze drone. La final le dă și un certificat, un petic de hârtie fără nicio valoare legală, emis de o firmă care, potrivit chiar Autorității Aeronautice Civile Române, nu are absolut niciun drept să organizeze cursuri de acest fel. Numele lui este Sergiu Bogdan Meseșan, cunoscut publicului drept „Getotac”, liderul autoproclamat al unei grupări paramilitare care s-a dovedit o ficțiune construită pe minciuni și donații de la oameni de bună-credință. Iar cea mai revoltătoare parte din toată povestea asta nu este că un om ca el încearcă să facă bani din credulitatea altora, ci că nimeni nu l-a oprit.
Potrivit unor investigații realizate de Patria Prima, firma prin care Sergiu Meseșan operează la Cluj se numește RBG Tactical SRL, îl are ca administrator chiar pe Meseșan, iar codul CAEN principal sub care este înregistrată este 7020-„Activități de consultanță în afaceri și management”. Nu zboruri de drone. Nu instruire aeronautică. Consultanță de management. Autoritatea Aeronautică Civilă Română a fost tranșantă și a declarat că nici Sergiu Meseșan, nici firma sa, RBG Tactical SRL, nu au autorizație sau aprobare pentru activități de instruire, nu au autorizație operațională și nici documentele de operare necesare unei asemenea activități. Singurul lucru pentru care compania este, într-adevăr, înregistrată este calitatea de operator de drone, adică o simplă înscriere administrativă, valabilă pentru oricine vrea să zboare cu o dronă în scop personal sau comercial limitat, complet diferită de dreptul de a preda cursuri și de a emite certificate recunoscute legal altor persoane.
Fiecare certificat pe care Meseșan îl înmânează, cu un tupeu și o nesimțire imensă, la finalul unui „curs” de câteva zile organizat printr-o hală părăsită, nu are absolut nicio relevanță juridică. Cursanții care plătesc 500 de euro cred, cel mai probabil, că ies de acolo cu o calificare recunoscută, utilă pentru un job sau pentru un permis de operare drone conform legislației europene EASA și pleacă, de fapt, doar cu o bucată de hârtie fără valoare, semnată de un om fără nicio autorizație de a o elibera.
De ce poate un condamnat pentru fraudă bancară să deschidă o firmă în România
Întrebarea pe care și-o pune orice cititor este simplă. Cum e posibil ca un om condamnat definitiv, în altă țară din Uniunea Europeană, la închisoare cu executare pentru fraudă bancară în formă agravată, să vină în România și să deschidă, fără nicio piedică, o firmă prin care încasează bani de la cetățeni? Răspunsul, din păcate, ține de o gaură reală în legislația românească a societăților comerciale.
Legea 31/1990, care reglementează înființarea și funcționarea firmelor din România, interzice unei persoane să fie fondator, administrator sau director al unei societăți doar dacă acea persoană a fost condamnată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru anumite infracțiuni prevăzute expres de lege și, în forma actuală a legii, doar dacă instanța a aplicat, explicit, interdicția de a exercita calitatea de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării. Simplul fapt că cineva a fost condamnat pentru o infracțiune economică gravă, chiar și pentru fraudă bancară, chiar și cu executare, nu îl împiedică automat să deschidă o firmă în România, atât timp cât condamnarea nu conține expres această interdicție suplimentară, sau atât timp cât condamnarea a fost pronunțată într-un alt stat și nu a fost recunoscută formal de instanțele românești printr-o procedură separată.
Practic, un cazier judiciar suedez, oricât de grav, nu apare automat în verificările de rutină pe care Registrul Comerțului le face atunci când cineva depune actele pentru înființarea unei firme în România. Rezultatul e simplu. Un om condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru fraudă în formă agravată, expulzat din Suedia, cu interdicție de a reveni acolo, poate reveni liniștit acasă, în România, și poate deveni administrator al unei firme fără ca vreo instituție să clipească măcar. Este exact acest vid legislativ pe care Meseșan pare să-l fi exploatat, cu sânge rece, pentru a-și construi noua identitate publică, de data asta nu de fraudator de carduri, ci de „instructor” și „patriot”.
Trecutul pe care Meseșan speră că oamenii nu-l vor căuta pe internet
Pentru a înțelege cu cine au de-a face tinerii care plătesc 500 de euro pentru cursurile de la Cluj, merită reamintit, în detaliu, ce a făcut Sergiu Bogdan Meseșan în Suedia, cu aproape două decenii în urmă. Meseșan cumpăra de pe internet cititoare de carduri, camere video miniaturale și carduri de plastic albe cu bandă magnetică, pe care le monta pe bancomate pentru a fura datele cardurilor și codurile PIN ale clienților nevinovați. Cu informațiile furate, producea carduri clonate, ba chiar a ajuns să fabrice 300 de asemenea carduri, și completa schema cu atacuri de tip phishing, prin multe e-mailuri false trimise către posesorii de conturi bancare.
Amploarea fraudei a fost una serioasă. Pe 25 septembrie 2005, Meseșan a scos 55.480 de euro din conturi fraudate, iar două zile mai târziu, pe 27 septembrie 2005, alți 444.529 de euro. A fost prins pe 28 septembrie 2005. Justiția suedeză l-a condamnat la trei ani de închisoare cu executare, pentru fraudă în formă agravată și tentativă de fraudă în formă agravată, cu expulzare din Suedia și interdicție de a reveni, fiind obligat, în plus, la despăgubiri către băncile și instituțiile financiare afectate. Astfel, „patriotul” Meseșan datora 238.768 de coroane suedeze către SEB Kort AB, 108.762 de coroane către Svenska Handelsbanken, 65.587 de coroane către American Express, 797.376 de coroane către ForeningsSparbanken și 228.021 de coroane către Nordea Bank. Un total de peste 1,4 milioane de coroane suedeze, doar în despăgubiri, pentru un singur om.
După executarea pedepsei, Meseșan nu a dispărut din spațiul public, dimpotrivă. S-a reinventat drept „expert cibernetic”, a participat la conferințe în Spania, s-a mutat la Santa Cruz de Tenerife și a construit, treptat, o nouă identitate publică, complet ruptă de trecutul lui penal. O identitate pe care mulți români au ajuns s-o creadă, fără să verifice nimic.
Legiunea Getica sau minciuna cu Kalașnikov care a strâns un milion de euro
Reinventarea lui Meseșan a atins apogeul odată cu războiul din Ucraina, când a devenit purtătorul de cuvânt și „comandantul operațional” al așa-zisei Legiuni Române Getica, cunoscută și ca „Romanian Battlegroup Getica”, promovată alături de Marius Bostan, Radu Hossu și Costin Andrieș drept o unitate de voluntari români și moldoveni care ar fi luptat pe front alături de armata ucraineană, folosind tactici moderne, inclusiv drone. Meseșan susținea public că e pe front încă din toamna anului 2023, prezentându-se drept un veteran cu experiență de luptă directă.
Numai că, potrivit unei confirmări oficiale din partea Forțelor Terestre ale Ucrainei, „Romanian Battlegroup Getica” nu a existat niciodată ca unitate reală în structura armatei ucrainene. Meseșan apare în evidențele oficiale abia din 2024, nu din 2023, cum pretindea, iar timpul lui real petrecut acolo pare să fi fost de doar câteva luni, nu de doi ani, cum lăsa impresia public. Cu toate acestea, alături de finanțatorul Radu Hossu, Meseșan a reușit să strângă, exclusiv din donații, aproximativ un milion de euro, bani colectați direct pe contul Revolut personal al lui Hossu, de la oameni convinși că susțin o cauză reală, o unitate militară adevărată, un război real dus de „eroi” români.
În realitate, Legiunea Getica ar fi funcționat ca un grup complet ilegal și înarmat, format din mercenari recrutați chiar de Meseșan, care a admis public într-o discuție live pe platforma X, că deține arme de foc inclusiv pe teritoriul României, printre care un Kalașnikov. Cum este posibil ca un bărbat cu antecedente penale grave pentru fraudă financiară, să ajungă să recruteze și să înarmeze oameni sub pretextul unei cauze patriotice inventate, fără ca autoritățile române să fi intervenit până acum? Până unde poate să meargă incompetența statului român când vine vorba despre astfel de ilegalități grave care au loc chiar sub nasul autorităților române?
Și cum „minciuna are picioare scurte”, nici măcar poveștile despre trecutul lui personal nu par să fi rămas constante. Meseșan a susținut, la un moment dat, că a fost agent secret. O afirmație pe care a folosit-o, cel mai probabil, pentru a-și acoperi orice întrebare incomodă despre unde a fost și ce a făcut cu adevărat în anii premergători apariției sale publice ca „erou” al frontului din Ucraina.
Poate cel mai frustrant aspect din tot acest tablou este felul în care presa a contribuit, fără să vrea sau fără să-i pese, la construirea acestei imagini false. O publicație din România, care ar trebui să prezinte încredere, i-a dedicat lui Meseșan un material în care era prezentat drept „omul care învață Armata Română cum să lupte cu dronele Rusiei”. A fost o poveste eroică, ușor de vândut publicului, dar complet lipsită de verificarea elementară a trecutului personajului central. Nimeni, se pare, nu s-a obosit să caute dacă acest „expert” în tactici militare moderne avea, de fapt, un dosar penal greu pentru fraudă bancară în Suedia, sau dacă unitatea pe care pretindea că o conduce exista, în realitate, în structurile oficiale ale armatei ucrainene.
Această legitimare mediatică involuntară i-a permis lui Meseșan să treacă de la statutul de fraudator anonim revenit în țară după executarea pedepsei, la cel de „instructor” căruia tinerii îi plătesc 500 de euro pentru un certificat pe care nicio autoritate aeronautică nu-l recunoaște.
RBG Tactical SRL, o firmă fără transparență, fără consecință
RBG Tactical SRL nu are, la acest moment, publicate date de bilanț privind cifra de afaceri sau profitul. Ceea ce știm cu certitudine, însă, este structura ei de conducere, adică Sergiu Bogdan Meseșan administrator unic, și obiectul oficial de activitate, complet nepotrivit cu ceea ce firma face, de fapt, pe teren, consultanță de management, nu instruire aeronautică, nu operare de drone la nivel profesionist, nu nimic din ceea ce le este vândut cursanților care se prezintă la o hală abandonată de lângă Cluj.
Discrepanța între ce scrie pe hârtie, la Registrul Comerțului, și ce se întâmplă efectiv pe teren ar trebui sesizată de instituțiile statului care ar trebui să oprească rapid orice activitate, mai ales atunci când în spatele companiei se află penalul Meseșan, cu o rețea de minciuni publice deja documentată. Câți tineri clujeni mai trebuie să plătească 500 de euro pentru un certificat fără nicio valoare legală, câte donații mai trebuie să ajungă pe contul personal al unui „finanțator” pentru o unitate militară inventată, și câte arme ilegale mai trebuie să circule în jurul unui grup autointitulat „legiune”, înainte ca autoritățile, Poliția, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Registrul Comerțului, oricare dintre ele, să decidă, în sfârșit, că e momentul să intervină?
Sergiu Bogdan Meseșan nu s-a ascuns niciodată cu adevărat. A postat pe rețelele sociale, a dat interviuri, a apărut la televiziune, a deschis o firmă cu numele lui pe actele oficiale. Singurul lucru care a lipsit, până acum, a fost cineva din partea statului dispus să se uite, cu adevărat, la ceea ce arată toate aceste semnale și să acționeze în consecință.
sursă: gazetadecluj.ro
