(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Și ajungem astfel la summitul APEC. Ați văzut că au apărut foarte multe știri, foarte multe semne de întrebare, au încercat să se inventeze scandaluri. Cel mai des am văzut în că s-a relatat faptul că Xi s-a întâlnit cu Trump la aeroport și nu cu Putin. Și toți cei de la Bruxelles sau de la Kiev au celebrat acest lucru, spunând: „Vedeți că, de fapt, China este mai apropiată de americani, nu de inamicii noștri ruși?”. Asta este o prostie, pentru că niciodată nu așteaptă președintele la aeroport. Așa este codul de conduită în China. Dar există și un principiu de reciprocitate în diplomația chineză. Și, pentru că Trump a încălcat protocolul Statelor Unite, așteptându-l pe Xi Jinping la avion acum câteva luni, la fel a trebuit să facă și Xi Jinping. Nu are nicio legătură cu Rusia. Apoi au mai venit mulți să spună că, vai, ați văzut că în prima poză de grup Trump a stat la dreapta lui Xi Jinping, iar Putin a stat în stânga, fiind separat de Xi Jinping de soția acestuia? Este mai puțin important deci. Din nou, este o prostie. Da, într-adevăr, oaspetele de onoare stă la dreapta. Dar, dacă ne uităm la imaginile de la întâlnirea trilaterală de astăzi, Vladimir Putin stă apoi în dreapta lui Xi Jinping. Deci, pur și simplu, au făcut cu rândul. Xi Jinping știa că este o situație dificilă, ca aceștia să se întâlnească, și că toată lumea va analiza și răsanaliza orice mic detaliu ca acesta. Nu aș trage niciun fel de concluzie din astfel de detalii, unde vedem că, de fapt, totul a fost foarte echilibrat. Și Trump a fost atent în ambele întâlniri bilaterale pe care le-a avut, și cu Putin, și cu Xi. A fost foarte atent să îi numească prieteni, prietenii lui, în fața presei. Că a obosit după și aproape a adormit la sesiunea generală este de înțeles. Este complicat la 80 de ani cu călătoritul. Dar acestea au fost principalele „știri”.
Haideți să discutăm despre partea substanțială acum. APEC, adică Cooperarea Economică Asia-Pacific, este un forum creat în 1989 pentru comerț, investiții și creștere economică. Reunește 21 de economii și nu spun state pentru că și Hong Kongul, și Taiwanul participă separat. Printre aceste economii se numără SUA, China, Rusia, Japonia, Coreea de Sud, state din Asia de Sud-Est, Canada, Mexic, Chile și Peru. Spre deosebire de ASEAN, APEC cuprinde state de pe ambele părți ale Pacificului. Angajamentele de la APEC se iau prin consens și sunt, în general, voluntare, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Aceste economii care sunt reunite la APEC reprezintă aproximativ 62% din PIB-ul mondial și aproape jumătate din comerțul mondial, deci este importantă această organizație, mai ales din punct de vedere economic. Dacă ne uităm la cei care au fost acolo, vă spun foarte repede, în afară de cei trei mari lideri, avem lideri din Japonia, Coreea de Sud, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Singapore, Malaysia, Indonezia, foarte important, Filipine, Vietnam, Thailanda, Brunei, Papua Noua Guinee, Mexic, Chile, Peru, Hong Kong și Taiwan, toate reprezentate la cel mai înalt nivel. Participă și șefa Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva. Astăzi au avut loc întâlnirea Trump–Putin, întâlnirea Trump–Xi și apoi trilaterala Trump–Xi–Putin. Ieri au avut loc discursurile economice ale lui Xi și Putin, întâlnirea Xi–Putin, banchetul de bun venit și sosirea lui Trump. Foarte interesantă această ordine, faptul că Putin și Xi au ținut neapărat să aibă o întâlnire înainte să discute separat cu Trump. Eu așa văd ordinea acestor întâlniri, ca pe o demonstrație a faptului că sunt totuși mai apropiați.
Să începem totuși cu trilaterala Trump–Xi–Putin. Pentru că este cel mai important eveniment pentru toată lumea, v-am spus încă de când s-a vehiculat posibilitatea acestei întâlniri, acum aproape două luni, că nu o să rezulte un acord semnat foarte clar. Este vorba mai mult despre faptul că se întâlnesc cele trei puteri, despre faptul că pot ajunge la un oarecare acord și despre faptul că se pot întâlni fără „să se certe”, ca să zicem așa. Deci ceea ce este cel mai important este faptul că s-au întâlnit. Ce își dorește fiecare? În primul rând, este importantă vizibilitatea diplomatică și cred că chiar ei au introdus în discuție această comparație cu Ialta, pentru că este foarte important pentru Donald Trump să se arate în continuare într-o poziție de forță, în contextul slăbiciunii interne a țării sale. Pentru Putin este foarte important să arate că este totuși inclus și foarte important în sistemul internațional, în ciuda prostiilor de tipul sancțiunilor sau al declarării lui drept paria diplomatic. Și pentru Xi Jinping este foarte important să arate că a reușit să înlocuiască Europa la masa marilor puteri, pentru că la prima Ialta China nu a fost prezentă. Acestea sunt cele mai importante scopuri ale fiecăruia. Pentru Trump ar mai fi fost bine să se discute ceva pe partea de riscuri nucleare, ceva mai concret, dar nu a avut nimeni prea mari speranțe în acest sens.
Putin a subliniat foarte clar faptul că China, SUA și Rusia sunt câștigătoarele celui de-Al Doilea Război Mondial și că ele sunt țările care trebuie să se ocupe de pacea lumii, subliniind astfel excluderea Europei. Apoi Trump le-a spus celorlalți doi lideri că o greșeală din trecut a fost aceea că alți lideri evitau să discute cu statele cu care aveau neînțelegeri, dar că americanii gândesc invers. Deci până și Trump a demonstrat că este un mai bun diplomat decât europenii. Eu așa citesc această propoziție spusă de Trump. Europenii, desigur, s-au supărat pentru că au fost făcuți de rușine. Putin nu doar că nu este izolat, este chiar mai integrat decât europenii în sistemul internațional. Radosław Sikorski, ministrul de externe al Poloniei, fiind întrebat despre această întâlnire, a spus că nu are cum să fie un fel de Ialta, pentru că Rusia este un pitic din punct de vedere economic, că economia Rusiei este de mărimea economiei Italiei și că Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie acolo. În primul rând, dacă luăm în considerare paritatea puterii de cumpărare, Rusia are a patra economie din lume. Dar, în al doilea rând, da, Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie acolo, însă, din cauza propriilor greșeli de politică externă, economică, militară etc., nu suntem acolo. Vă dați seama câte laude a primit Alexander Stubb, președintele finlandez, săptămâna aceasta, doar pentru faptul că a sugerat că liderii europeni ar trebui să discute direct cu Putin. Aceasta este o declarație absolut elementară. Oricine putea face declarația aceasta oricând și am ajuns la un nivel în Europa în care trebuie să-l aplaudăm pe Stubb pentru că spune ceva ce nu doar că este logic, este evident, doar din cauza faptului că celelalte state din Uniunea Europeană neagă această evidență.
L-au mai lăsat, în cadrul întâlnirii, pe Trump să justifice războiul din Iran, să-l ajute în acest fel, pentru că a spus Trump, citez: „Este de importanță vitală să cooperăm pentru a lupta împotriva pericolului de război nuclear și de proliferare nucleară în alte țări din lume. Asta facem în Iran”. Deci l-au lăsat cumva să-și spele păcatele, nu au spus nimic, nu l-au contrazis. Și Xi Jinping a venit apoi să spună că armele nucleare trebuie să fie total interzise și distruse. Deci exact ce are el nevoie, pentru că nu mai are cum să recupereze avansul nuclear pe care îl au Rusia și SUA, care au cam de opt ori mai multe focoase nucleare decât are China. Individual au de opt ori mai multe, împreună au de 16 ori cât are China. Deci a fost o întâlnire bună, nu s-au contrazis absolut deloc. Trump a fost primul care a plecat de la întâlnire, iar Xi Jinping a rămas cu Putin, a mai discutat câteva minute și l-a condus pe Putin la mașină. Și Putin a spus în fața presei: „Mulțumesc foarte mult pentru că ai organizat asta, a fost excelent, nimeni nu se aștepta să decurgă atât de bine”. Deci o concluzie mai pozitivă nu avea cum să fie.
Și s-a adoptat o declarație în urma acestei reuniuni trilaterale, o declarație în patru puncte. Primul punct este favorabil Rusiei și Chinei și acestui concept de multipolaritate pe care îl promovează prin intermediul BRICS. Se spune că își exprimă angajamentul toți cei trei lideri de a reforma ONU, astfel încât aceasta să poată răspunde mai eficient provocărilor globale etc. Cel mai probabil, asta va însemna o putere mai scăzută pentru statele europene și o putere mai mare pentru alte state din Asia, Africa sau America Latină, pentru a exprima mai echitabil raportul de putere din ziua de astăzi. Punctul doi este unul favorabil americanilor, dar și chinezilor, în principal lui Trump, pentru că spune că cele trei state intenționează să sporească producția și aprovizionarea cu produse petroliere rafinate. Deci exact ce are nevoie Trump în ziua de astăzi. Punctul trei este tot unul favorabil SUA, dar este favorabil și Rusiei, pentru că scrie că liderii celor trei state subliniază că principiul consimțământului statului și respectarea imunităților oficialilor de stat sunt de o importanță fundamentală și convin că, atât Curtea Penală Internațională, cât și alte organisme similare, nu trebuie să abuzeze de prerogativele lor. Aici știm că Putin are dosar, Xi Jinping momentan nu are dosar, dar și el ar putea avea probleme cu uigurii, iar Donald Trump este într-un conflict cu Curtea Penală Internațională în numele israelienilor. Iar punctul patru din acest document este unul favorabil tuturor, dar în principal Chinei. Au reafirmat că un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată. Cele trei țări vor purta un dialog privind reducerea riscurilor nucleare și prevenirea proliferării. Deci exact ce vă spuneam mai devreme. Au reușit totuși să se pună de acord asupra acestor patru puncte. Nu este nimic prea concret, dar este totuși o concluzie importantă.
Dacă luăm cele trei bilaterale, la bilaterala Xi–Putin s-au discutat, din nou, lucruri foarte pozitive, s-a lăudat colaborarea dintre cele două țări, s-a discutat despre securitate, stabilitate etc. Și, cel mai interesant, Putin a ținut să spună că nivelul de trai din țările UE este în scădere, ceea ce este umilitor pentru zona euro, că, în loc să se adapteze la noile oportunități, fostele puteri hegemonice încearcă să frâneze dezvoltarea țărilor care înregistrează în prezent progrese și că țările asiatice au făcut un salt uriaș, regiunea Asia-Pacific devenind centrul economiei globale. Și Xi Jinping a spus apoi că susține reforma Organizației Mondiale a Comerțului și a cerut să se mențină comerțul și investițiile libere și deschise. Xi încearcă să poziționeze China ca un fel de lider pe partea aceasta de comerț liber, cum și este. Dacă ne uităm doar la statistici, deja are o pondere mai mare în importurile și exporturile mondiale decât chiar SUA.
Apoi a avut loc întâlnirea dintre Trump și Putin, întâlnire care a durat între 35 și 40 de minute. Nu știm nimic din ce s-a discutat. Știm doar că Trump l-a numit pe Putin prieten și că erau foarte zâmbitori și destinși. Ni s-a spus că subiectul principal ar fi fost Ucraina, dar nu știm nicio concluzie. Iar apoi a urmat întâlnirea Trump–Xi, care, din nou, a fost una pozitivă. Trump a vorbit public despre Ucraina și Ormuz ca teme de discuții. Xi nu a confirmat public aceleași teme de discuții. Deci cam asta a fost cu întâlnirile bilaterale ale celor 3. Putin a mai ținut să spună, în discursul din plen, că este gata să împărtășească orice fel de expertiză și să îi ajute pe ceilalți parteneri din Asia-Pacific pe partea aceasta de inteligență artificială și de soluții digitale și că rușii sunt gata să facă acest lucru garantând suveranitatea și securitatea datelor. Mi se pare important că a făcut această declarație, pentru că această declarație nu a venit nici de la american, nici de la chinez și nici nu știu dacă ar putea să vină o astfel de declarație de la ei. Nu cred că mai pot declara clar că oferă tehnologie și respectă suveranitatea nici chinezii, nici americanii. Deci mi s-a părut foarte interesantă această distincție pe care a făcut-o Vladimir Putin.
Alte întâlniri bilaterale: Xi s-a întâlnit cu Mark Carney, cu Claudia Sheinbaum, cu Tô Lâm din Vietnam. Vietnamul va prelua în curând președinția APEC pentru anul viitor. Uitați, o organizație fondată de americani pentru integrare în propria lor ordine a fost condusă și anul acesta și va fi condusă și anul viitor de o țară comunistă. Interesant, nu? La ce se ajunge, cum decurge istoria. S-a întâlnit și cu Keiko Fujimori din Peru, cu José Antonio Kast din Chile și cu James Marape din Papua Noua Guinee. Cel mai concret rezultat a fost la întâlnirea Canada–China, unde Canada a anunțat facilități tarifare suplimentare pentru aproximativ 400 de milioane de dolari canadieni în exporturi, inclusiv pentru carne de porc, de care au nevoie chinezii.
Dacă ne uităm la întâlnirile lui Putin, s-a întâlnit cu Takaichi, cu lidera Japoniei, cu Lee din Coreea de Sud, cu Tô Lâm din Vietnam, cu Anutin din Thailanda și cu Prabowo din Indonezia. Tot așa, foarte important, Trump s-a întâlnit și el cu Carney și cu liderul din Coreea de Sud, cu Lee. Și apoi au mai fost alte întâlniri bilaterale între restul puterilor. Nu o să comentez toate discursurile din plen, pentru că au fost, în principal, discursuri la care ne așteptam. Chinezii au vorbit despre cooperare economică, Putin despre sancțiuni, despre energie. Albanese, premierul Australiei, a fost singurul care a cerut clar în plen ca Putin să încheie războiul cât mai repede. Deci a fost cât de cât curajos. Pe tema Taiwanului nu s-a întâmplat mare lucru, deși unii se așteptau, poate, să existe niște concluzii pe acest dosar al Taiwanului. Nu, taiwanezii au fost umiliți, au avut câteva întâlniri, dar au participat doar în limitele impuse de China.
Din punct de vedere financiar, cel mai mare pachet anunțat de cooperare a fost între China și Indonezia. S-au reafirmat angajamente evaluate la aproximativ 70 de miliarde de dolari. S-au concretizat și angajamente de investiții în Guangdong, în China, de cam patru miliarde de dolari. Directorul Visa a spus că dorește să investească mai mult în China și să aprofundeze cooperarea cu China UnionPay. Ar fi foarte interesantă o astfel de cooperare. Să vedem dacă va avea loc. Companiile chineze au anunțat tot felul de colaborări cu companii din alte state. Nu o să le iau individual, dar este de ținut minte că Musk a fost singurul dintre reprezentanții mediului de afaceri american care a fost invitatul lui Trump. Toți ceilalți care au venit din SUA, de la Google, de la Boeing, de la Visa, de la Mastercard, de la PwC, de la Deloitte, au venit ca invitați ai Chinei. În total, se pare că au fost cam 2.000 de participanți la CEO Summit și reprezentanți ai 115 companii din Fortune 500.
Ca să facem un bilanț, singurul stat care a ieșit chiar rău din această întâlnire a fost Japonia, pentru că a avut cea mai vizibilă nereușită diplomatică. Pe fondul disputei despre Taiwan, vedem că Takaichi nu a obținut o întâlnire cu Xi Jinping, nu a fost primită corespunzător sau cum se aștepta la aeroport. S-a salutat așa, în treacăt, cu Xi Jinping de două ori. Dar aici vorbim despre o problemă foarte mare, pentru că, dacă Lee din Coreea de Sud a reușit să se întâlnească cu toți cei trei mari lideri, cu Putin, Trump și Xi, săptămâna aceasta, și este într-o situație similară cu Japonia, Takaichi a fost nevoită să se vadă doar cu Putin, cu care ar trebui să fie într-un conflict, apropo de Insulele Kurile. Dar nu a avut ce face, a trebuit să accepte reapropierea față de Rusia și nu a reușit să obțină nimic de la China, niciun rezultat concret din punct de vedere economic, acestea în condițiile în care, totuși, China rămâne principalul partener comercial al Japoniei și, pe lângă problema cu Taiwanul, trebuie să discute dosare precum cel al produselor marine, al mineralelor critice și al turismului.
Dacă Japonia a ieșit cel mai rău din acest summit, cel mai bine a ieșit Canada, spun eu, pentru că premierul Carney a reușit, tot așa, să se vadă cu liderii celor trei mari puteri, dar și să obțină rezultate clare din punct de vedere economic, exact ca și Coreea de Sud și Indonezia. Cam aceștia ar fi ceilalți câștigători, în afară de cei trei mari lideri, care și-au atins cu toții scopurile prin această întâlnire. Pentru China, cel mai important scop a fost să se consolideze drept nu doar una dintre cele mai mari puteri din lume sau chiar cea mai mare putere din lume, având în vedere că este gazdă, dar și să exprime clar faptul că a înlocuit deja Europa în infrastructura de putere mondială, fapt care nu ar fi fost posibil la Ialta, de exemplu. Pentru Rusia a fost foarte, foarte important să își arate statutul și să demonstreze că, totuși, toată lumea încerca să se întâlnească cu Putin și să ajungă la acorduri cu Rusia. Extrem de important pentru un stat care ar trebui să fie izolat în mediul internațional. Și pentru Trump, deși nu a obținut un succes apropo de politica nucleară și de un nou cadru nuclear, având în vedere expirarea tratatului START, totuși a reușit să se întâlnească cu destul de mulți oameni, să fie privit pozitiv, să nu ajungă la niciun conflict cu puterile de acolo. Vedem că, spre deosebire de summit-urile din Occident, unde toată lumea bate apropouri la politica comercială a SUA, toată lumea a avut discursuri destul de pozitive la adresa Americii de data aceasta. Și Trump a reușit să demonstreze că stă la „masa băieților mari”, ca să spunem așa, în ciuda problemelor interne, și că, pentru următorii doi ani, tot el se va ocupa de politica externă a SUA.
Urmărește emisiunea integrală aici:









