(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem la războiul din Etiopia, unde avem mai multe de discutat. Am început săptămâna trecută să vă explic ce s-a întâmplat. Pe scurt, acordul de pace semnat la Pretoria în 2022 între forțele premierului Abiy Ahmed și mai multe grupări rebele este pus la încercare, pentru că războiul pare că a început din nou. Conflictul de azi este unul foarte vechi. Implică deja, în mod direct, și un stat vecin, Eritrea. Cel puțin asta spune presa locală.
Ca să explic foarte pe scurt, Frontul Popular de Liberare a Tigreiului este o organizație militară care se află în statul regional Tigrei, în interiorul Etiopiei, în nord, la granița cu Eritrea. În anii ’90, a ajuns la putere în Etiopia. Deci, chiar dacă este o organizație regională, a condus întreaga țară timp de două decenii. În același timp, la începutul anilor ’90, vorbim și despre Frontul Popular de Liberare a Eritreei, care a reușit să ducă la secesiunea Eritreei. Eritrea a devenit astfel stat independent. Până în acest punct, cele două organizații erau aliate. Apoi, spre finalul anilor ’90, a început un nou război între cei doi foști aliați. Motivele au fost multiple, dar, în principal, despărțirea economică și politică a Eritreei de Etiopia a avut consecințe majore pentru ambele state. Existau atunci foarte multe dispute de natură ideologică, care ascundeau, de fapt, motivații economice.
Din 2018, Eritrea a susținut forțele actualului președinte, Abiy Ahmed, împotriva Frontului din Tigrei, Frontul Popular de Liberare a Tigreiului, iar acesta a ajuns astfel la putere. Astăzi însă, vedem că aliații președintelui din ultimul război, inclusiv Eritrea, sunt acum de partea acestui Front de Liberare a Tigreiului, care a ocupat până acum mai multe aeroporturi și orașe din acest stat din nord, Tigrei. Forțele Frontului s-au unit și cu alte grupuri militare din restul țării, care se luptă, la rândul lor, cu forțele guvernului, și au reușit să câștige teren în mai multe provincii din Etiopia. Sunt foarte multe detalii în acest conflict; nu are sens să vă obosesc cu toate.
Ce trebuie să știm este că deja apar informații potrivit cărora Eritrea a trimis luptători să susțină direct aceste forțe rebele. În același timp, se raportează sute, dacă nu mii de răniți în Etiopia și se estimează că aproximativ 200.000 de oameni au fost strămutați doar în ultima săptămână. Deci, un număr enorm. Dar ceea ce probabil vă interesează mai mult este să vă explic cine sprijină fiecare parte din acest conflict: cine sprijină Etiopia, cine sprijină grupurile rebele sau cine sprijină direct Eritrea. Avem Emiratele Arabe Unite și Israelul, care sunt cei mai mari susținători ai Etiopiei.
Este logic, într-un fel, pentru că israelienii încearcă să aibă acces la Marea Roșie. Un obiectiv al Etiopiei este să ajungă la o înțelegere cu Eritrea, preferabil fără un conflict armat, prin care să primească acces la Marea Roșie. Dacă vă uitați la hartă, Eritrea practic a furat tot accesul la Marea Roșie pe care Etiopia îl avea înainte de secesiunea Eritreei.
Un detaliu interesant pe care l-am observat când mă uitam, săptămâna trecută, la discursul lui Netanyahu de la ONU: atunci când lumea a plecat din sală, la începutul discursului, cei care au rămas, inclusiv americanii, au stat pe scaune, s-au uitat puțin stânjeniți în jur și au aplaudat puțin, dacă era cazul. Singurii care s-au ridicat în picioare și au aplaudat cu foarte mare entuziasm, alături de delegația israeliană, au fost cei din delegația Etiopiei. Faptul că au făcut acest gest atât de public spune multe despre susținerea pe care Israelul o oferă Etiopiei.
Dacă ne uităm, de cealaltă parte, la cei care nu ar susține neapărat Etiopia, ci i-ar susține pe rebeli, avem Egiptul și Sudanul. Egiptul are un conflict propriu cu Etiopia privind apele Nilului și Marele Baraj al Renașterii, pe care Etiopia îl construiește. Am scris un articol detaliat despre acest conflict, cred că acum doi ani deja, dacă nu mă înșel. Sigur îl găsiți pe Solid News, dacă vă interesează. Sudanul este prins în propriul război civil și acuză Etiopia că susține, alături de Israel și de Emiratele Arabe Unite, Forțele de Sprijin Rapid. De aceea, susține și el rebelii din Etiopia.
Ce este interesant este că Washingtonul a lăsat să expire regimul de sancțiuni instituit asupra Eritreei chiar cu câteva zile înainte ca acest conflict să înceapă, dând astfel impresia că susține Eritrea în acest conflict. Normal, dacă principalele sancțiuni și presiuni economice sunt reduse de americani, atunci, de fapt, aceștia vor să ajute Eritrea în activitățile ei.
Cum conciliem această poziție a SUA cu cea opusă a Israelului? Și americanii au nevoie de acces la coasta Mării Roșii. Și ei au fost în conflict cu rebelii houthi și au nevoie să poată controla situația din Bab el-Mandeb, dar nu au vreo bază militară sau acces militar în Eritrea. Un astfel de gest poate însă ajuta mult în viitorul apropiat.
Să înțelegem că, pe lângă importanța majoră a strâmtorii Bab el-Mandeb pentru comerțul internațional și pentru absolut orice țară care încearcă să se impună — deci, până la urmă, importanța Eritreei —, pentru Etiopia este vorba despre un acces existențial la mare. Majoritatea comerțului se desfășoară pe cale maritimă, în mod evident, inclusiv comerțul Etiopiei cu faimoasele boabe de cafea etiopiene. Peste 95% din comerțul exterior etiopian trece, până la urmă, prin Marea Roșie. Etiopia are mare nevoie de stabilitate și de relații bune cu Eritrea.
Americanii, prin acest ajutor indirect pe care îl oferă Eritreei și prin delimitarea lor față de Etiopia, își garantează astfel accesul la Marea Roșie și în cazul în care Etiopia nu va reuși să obțină ceea ce își dorește, anume o deschidere la mare.
Putem înțelege că israelienii sunt cumva izolați de americani în acest plan de a pune mâna pe un port eritrean la Marea Roșie, pentru că eu așa îl văd. Nu sunt acceptați în această combinație, în acest plan pe care americanii vor să îl pună în aplicare. Nu știm dacă americanii sunt cei care blochează direct acest demers al israelienilor. Ar putea fi și chinezii, de exemplu, care au parteneriate strategice cu Eritrea și investiții foarte mari acolo. Ar putea fi și rușii, pentru că, în 2023, Lavrov a discutat la Asmara, cu reprezentanții Eritreei, despre posibilitățile logistice pe care portul Massawa, cel mai mare port, le-ar putea oferi Rusiei. Cea mai clară concluzie este însă că Israelul susține acum cu toată ardoarea Etiopia, pentru că este exclus din planul privind Eritrea. Un plan american care, cu siguranță, va trebui să includă și colaborarea cu China.
Urmărește emisiunea integrală aici:
