(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
România a fost derapată din punct de vedere democratic. Azi mai apărem în statistici ca un regim hibrid, dar nici nu puteau fi alte așteptări în urma mandatelor unui președinte ca Iohannis, ce ne anunța încă de acum câțiva ani că trăim într-un „stat eșuat”. Iohannis a plecat, iar dacă doar el ar fi fost problema, minimul de normalitate incipientă ar fi trebuit să fie demonstrat prin organizarea și desfășurarea campaniei electorale care vine, una în care să fie dezbateri libere și furtunoase, iar candidații să pună degetul pe rănile democrației românești, să propună soluții de vindecare, identificând bolile. Ar fi fost dureros de spectaculos, ca să zic așa, dar ar fi marcat un prim pas în parcursul dificil al însănătoșirii.
În loc de asta, ce avem? Avem, printre multe altele, un Bolojan președinte interimar, ce a devenit caraghios prin forțările de a-i pune bețe în roate candidatului Antonescu, în scopul aducerii în finală a impotentului politic Nicușor Dan. Pentru campania acestuia din urmă, asudă și se screm toți rezerviștii penali, dar și agenții acoperiți ai forțelor externe, cu interese de jaf prin România. Aceștia cheltuiesc milioane de euro, ce vor ajunge la zeci de milioane, pentru o campanie mincinoasă și inutilă a primarului Bucureștiului. Au intrat în horă, cu sudălmi reciproce și susținători de lux ai candidaților, premierul Ciolacu și fostul președinte Băsescu, dar ce util ar fi mai bine să meargă împreună la o dezbatere publică despre adevăratele probleme ale României, în loc să se înjure; nu sunt speranțe pentru așa ceva. George Simion fuge și el de dezbateri, că, vorba aia, nu prea are cu ce. Joacă cartea populismului și victimizării, în speranța că nu-l va accidenta Georgescu până la momentul turului 1. El ar vrea să fie doar candidatul periferiei, dacă se poate. Ceilalți doi candidați relevanți sunt preocupați major cu furtișagurile din bazinele electorale ale contracandidaților. Victor Ponta vrea cât mai mulți pesediști de la Antonescu, dar și suveraniști de la Simion, iar Elena Lasconi vânează „nicușoriști”, dar n-ar zice „nu” nici dacă ar câștiga de partea ei „șoșocarii”.
În rest, avem 6 din 11 candidați care sunt total irelevanți, sunt de decor; cheltuiesc degeaba timpul și resursele financiare, dar nici măcar acolo nu sunt deciși, pentru că niciunul dintre ei nu are șansa unui minimum 3% din voturi, ce le-ar asigura decontul de către stat al sumelor cheltuite. Atenția populației referitoare la campanie e, astfel, una minimală, mai ales că nici televiziunile nu vor să facă spectacol prin generarea de dezbateri între primii cinci prezidențiabili sau poate mai corect ar fi să spun nu că nu vor, ci că ar vrea, dar nu li se permite din partea echipelor de campanie, sub sancțiunea că aceste televiziuni nu vor mai primi bani în decursul acestei campanii electorale. Vor fi (dacă vor fi) doar una sau două dezbateri cu toți candidații invitați, câți se vor prezenta, de fapt, dintre ei, din care dezbateri nu se va pricepe nimic – pariez doar pe o groaznică chiloțăreală. Dar cum ar fi putut fi altfel în SECURISTANUL nostru, unde toți vinovații sunt la butoanele puterii și așteaptă cu inima în chiloți doar finalul alegerilor, în speranța că nu vor fi devoalați și că poate mai prind un os de ros și în noul ciclu de putere?
Legat de asta, vă relatez, în final, o fază tragicomică de la mitingul lui Crin Antonescu de la Craiova, de sâmbătă: la sfârșitul adunării, acolo, când erau ovații, aplauze, râsete și poze, s-a putut vedea pe podium un spilcuit mărunțel, ce a zbughit-o, ca la proba de 100 de metri, ca să ajungă și el într-o poză cu Candidatul Antonescu. Cine credeți că era? Era eternul Cristian Bușoi, liberalul băgat în toate matrapazlâcurile posibile, ce a reușit, totuși, astfel să apară în cadru cu posibilul viitor președinte. Așa crede el, dar și alții, că își vor prelungi viața politică pentru încă un ciclu și, culmea, să știți că au toate șansele.
