Autor: Cozmin Gușă
Această săptămână a fost mult așteptată de mediul diplomatic internațional și de analiștii geopolitici. Mulți păreau să creadă că nu va avea loc. Eu am fost printre cei care au pariat că va avea loc această întâlnire, despre ea fiind vorba: întâlnirea secolului, întâlnirea Putin-Trump-Xi. Odată cu finalizarea acestei întâlniri, programată pentru miercuri și joi (nu știm în care dintre zile și nici la ce moment al zilei) la Shenzhen, în China, este limpede că vă veți putea răspunde unor întrebări care, în mod evident, vă macină: despre viitorul lumii, despre viitorul țării, despre viitorul individual al fiecăruia. Atât de importantă este această întâlnire. Dar, în același timp, există întrebări despre NATO, UE și, în consecință, despre România.
Despre NATO: la masa celor trei granzi, doar unul singur dintre ei, adică Donald Trump, este cel care ar putea să apere interesele NATO. Ceilalți doi, Putin și Xi, sunt fie în postura de inamic actual (rusul), fie în cea de adversar (chinezul), din calitatea sa de lider al organizației militare rivale, adică Organizația pentru Cooperare de la Shanghai. Despre Trump putem fi siguri că va reprezenta la această masă excepțională interesele Americii. Dar la fel de siguri putem fi că va reprezenta puțin spre deloc interesele NATO per ansamblu.
Uniunea Europeană nu are niciun reprezentant la masa deciziilor. Eforturile penibile, dar disperate, ale liderilor UE de a fi prezenți la masă au fost ignorate de binomul Trump-Putin. Doar Xi Jinping a părut că i-ar fi vrut pe europeni la masă, dar nici el nu a făcut eforturi deosebite pentru asta. Marcăm, așadar, odată cu acest eveniment, decăderea UE din prima ligă decizională la nivel geopolitic mondial. Putem vorbi despre o retrogradare, ca în fotbal.
Aceasta este prima concluzie a acestei analize: întâlnirea de la Shenzhen marchează o lovitură uriașă pentru euroatlantism, una fără precedent în ultimii șaptezeci de ani. Iar odată cu decăderea NATO și a UE vom marca și începutul unei noi etape în geopolitica mondială. În consecință, veți vedea că multe state membre NATO sau UE vor începe curând să se reorienteze, conștiente fiind că interesele lor nu mai pot fi reprezentate la masa marilor decizii prin simpla apartenență la NATO sau la UE.
Cel mai previzibil pentru mine (dar voi studia asta în viitor) este că, din 2027, se va trece la bilateralism, adică la demararea unor relații de parteneriat ale țărilor cu cel puțin una dintre cele trei superputeri: Rusia, SUA sau China. Aceste superputeri vor dovedi în această săptămână (sau ar putea să dovedească, pentru că nu s-a petrecut încă evenimentul) că pot reseta ordinea mondială existentă după cel de-al Doilea Război Mondial.
Care este principala lecție de învățat pentru toți? Că principiul conform căruia puterea geopolitică înseamnă armată și economie puternice, restul fiind doar joc de scenă, redevine valabil și implementat. În acest joc de scenă, NATO și UE au performat doar până în momentul actual, în care UE a dovedit că nu mai are nici economie, nici armate relevante, iar NATO, fără SUA, apare doar ca o butaforie.
La ce să vă așteptați? Spuneam în titlu: concluzia de bază pe care trebuie să o aveți în vedere este faptul că asistăm la acțiunea superputerilor de a negocia o Nouă Ordine Mondială, în care interesele celor care pot dovedi că sunt puternici vor cântări mult mai mult decât drepturile celorlalte state, așa cum au fost ele garantate până acum prin organizațiile internaționale existente. De fapt, cele trei mari puteri care domină competiția militară și economică mondială, SUA, China și Rusia, încearcă să statueze o formulă de conviețuire într-un sistem internațional pe care hegemonia SUA din ultimele decenii l-a făcut tot mai instabil și impredictibil.
Ce am putea considera că urmărește fiecare dintre cei trei lideri?
Donald Trump ar dori, dacă ar putea, să demonstreze la finalul întâlnirii de la Shenzhen că America rămâne principalul arbitru al politicii mondiale. Dacă Trump ar putea să obțină măcar un acord privind controlul armamentului nuclear, care ar dovedi și reducerea tensiunilor cu Rusia și China, ar fi o mare victorie pentru el, acum, după înfrângerea din alegerile pentru Congres și Camera Reprezentanților. Numai că va fi foarte dificil, deoarece Washingtonul va semnaliza că, neputând să țină pasul, cel puțin cu China, din punct de vedere militar, va dori să reducă atât capacitățile militare ale Rusiei și Chinei, cât și pe cele ale Americii, în consecință. Iar ceilalți doi parteneri de discuție nu sunt interesați. Moscova știe că tocmai astfel și-a păstrat statutul de mare putere, prin acest potențial militar, iar Beijingul, reprezentat de Xi, nu pare să fie dispus să mai accepte nicio restricție care ar putea să îi blocheze ascensiunea.
Vladimir Putin are deja un câștig odată cu această întâlnire, deoarece reușește să arate că, în ciuda războiului și a sancțiunilor din ultimii cinci ani, Rusia apare în secolul XXI, la fel ca în secolul XX, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, ca partener privilegiat la masa marii împărțeli a puterii mondiale. Acesta este un succes uriaș în sine.
Xi Jinping, în sistem de reprezentare confucianist, ar fi foarte bucuros să demonstreze că China este centrul de echilibru geopolitic al momentului în lume, deci că este cel mai recomandat partener economic de acum înainte pentru oricine. De ce cel mai recomandat? Pentru că capitalul vrea pace, capitalul este fricos, se teme de război, iar dacă China este partenerul care garantează pacea, atunci va fi și partenerul agreat.
Toți trei se vor concentra pe două subiecte majore ale momentului: obținerea acordurilor de pace în Orientul Mijlociu, în speța Iranului, respectiv în Europa, în speța Ucrainei.
Referitor la Iran, discuția va fi oarecum mai comodă după alegerile din Israel și nominalizarea lui Eisenkot pentru formarea unui nou guvern, adică posibila ieșire din decor a războinicului Netanyahu. Iar Trump a semnalizat deja destul de clar că este dispus să se îndrepte înspre o pace negociată nu neapărat cu Iranul, ci cu Rusia și China, ai căror lideri au reprezentat, vizibil sau subteran (mă refer la Putin și Xi), extrem de consistent, în ultimul an, interesele partenerului lor strategic, anume Iranul.
Referitor la Ucraina, aici este mult mai dificil să se ajungă astăzi la un acord, deoarece vorbim despre întregul bloc UE și NATO, cel european doar, fiind beligerant astăzi împotriva Rusiei. Nu cred că se va ajunge la Shenzhen, în baza discuțiilor despre Ucraina, la un design, la prezentarea unei noi arhitecturi de securitate europeană. Dar sunt sigur că frontiera NATO, țările de la frontiera NATO și frontiera NATO în sine, frontiera aceasta unde suntem și noi, vor fi negociate, din nord, de la Finlanda și țările baltice, Letonia, Lituania și Estonia, mergând în jos și ajungându-se inclusiv la Marea Neagră, cu România și Moldova incluse. Și Grecia va fi parte din aceste discuții. Nu divaghez mai mult acum; am vorbit despre asta în zilele precedente.
Ce trebuie să știți este că inclusiv celelalte țări din UE vor fi în meniul negocierilor, fără a fi însă la masă. Dar să nu vă așteptați la declarații publice în urma discuțiilor despre împărțeala UE de la masa din Shenzhen. Totul se va resimți pe durata următorilor ani, mai puțin gesturile concrete și vizibile, de tipul regrupărilor militare în zona Mării Negre și în zona Mării Baltice, pe care participanții la aceste negocieri le vor pune rapid în practică, pentru că este vorba și despre urgență. Așa le veți putea observa.
Întâlnirea din Shenzhen nu va avea, la final, decizii clare despre viitorul lumii, dar, în mod evident, va dezvălui reperele Noii Ordini Mondiale, cele concrete. O ordine mondială în care marile puteri stau pașnic la masă, își rezolvă mai întâi problemele bilaterale, iar celelalte țări vor conta doar direct proporțional cu capacitatea lor de a se arăta utile sau, sigur, în cazuri excepționale, de a se arăta indispensabile.
Ca prognoză, mie îmi este clar că Trump, Putin și Xi Jinping vor fi în acord la Shenzhen. Și îmi este clar, deoarece cred că acest acord este deja redactat în mare parte și că mai sunt doar mici detalii de negociat la masa comună. Restul lumii va pricepe, așadar, în consecință, noua realitate geopolitică, una agrementată și orientată de la nivel tripartit. În mod concret, NATO va lua notă de la liderul său, de la Donald Trump, despre ceea ce va urma, inclusiv în ceea ce privește viitorul NATO. Cât despre UE și Europa, adică Ursula & Co., vor fi cu toții în fața evidenței eșecului managementului lor. Un management al unor interpuși ai Marii Finanțe Mondiale, de sorginte europeană. Iar acești lideri nevolnici ai UE vor asista la modalitatea în care viitorul european se demonstrează că poate fi negociat în absența europenilor. Europenii din UE, pentru că europenii ruși vor fi la masă. Și astfel putem întrevedea din nou vechea viziune a lui De Gaulle, care visa o Europă de la Atlantic la Ural.
Am vorbit despre manipulări grosolane. La asta să vă așteptați. În următoarele zile vor curge în presa mainstream din România și, desigur, și din restul statelor europene asemenea manipulări, pe care le veți vedea și le veți observa. Dar, având în vedere că sunteți deja adaptați la ceea ce se va întâmpla, inclusiv prin audierea acestei analize, veți putea să discerneți între adevăr, minciună și manipulare.
Să fiți iubiți și ascultați din nou sfatul goldiștilor prin vocea mea: noi citim, gândim, abia apoi scriem sau vorbim.
Videoclipul integral pe Canalul de YouTube CozminGusaMedia










