(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Sprijinul pentru Israel, prieteni goldiști, devine problematic, iar țara sfântă, cum e noul predicat de comunicare, se confruntă astfel cu cea mai gravă situație din existența ei. Statele Unite ale Americii au blocat invazia terestră în Gaza, pricepând că nu există sprijin internațional suficient pentru o astfel de soluție, ba chiar americanii cred că vor fi consecințe militare cărora Israelul plus SUA nu le pot face față în acest moment.
Legat de Statele Unite ale Americii v-am explicat că acolo nu doar opinia publică este pro-palestiniană, dar chiar în mediul politic de putere părerile de sprijin pentru Israel sunt împărțite. Fostul președinte Barack Obama, născut dintr-un tată musulman de origine kenyană și crescut, după decesul acestuia, tot de un tată adoptiv musulman, dar de origine indoneziană, a avut în timpul mandatelor sale o atitudine pro-Palestina, ba chiar una anti-Israel, în mod sigur una anti-Netanyahu; la această atitudine chiar am asistat personal de mai multe ori cu ocazia vizitelor mele în Statele Unite. Despre același Obama v-am spus că astăzi controlează în America o mare parte din structura de putere și influență, pe care parte a orientat-o împotriva deciziilor și atitudinii Casei Albe referitoare la Israel. Chiar ieri, însă, Obama s-a poziționat public pentru negocieri cu palestinienii, dând un semnal clar că nu sprijină ceea ce vrea să facă Israelul, respectiv ofensiva terestră și felul în care tratează civilii din Fâșia Gaza. În plus, și probabil tot în legătură cu Barack Obama, o serie de personalități publice sau organizații, cum e Amnesty International, acuză Israelul de crime de război și șirul acestor acuzații de abia a început. Curtea Penală Internațională a fost sesizată de asemenea și, chiar dacă Israel nu recunoaște, probabil, așa cum ne informează astăzi presa, va fi pusă în situația să se sesizeze tot pe aceeași motivație a crimelor de război și să înceapă o anchetă după atacurile din Gaza.
În fine, din această enumerare a mea nu poate să lipsească China, un aliat strategic al Iranului, într-adevăr, dar care militează pentru un stat palestinian, a avut o atitudine extrem de refractară la adresa acțiunilor israeliene, această Chină este prezentă cu navele de război, în număr de șase, în proximitatea conflictului israelo-palestinian, o măsură evidentă pentru a pune în umbră sau pentru a egala prezența celor două portavioane americane care au fost aduse în zona Orientului Mijlociu, în Mediterană, în sprijin israelian. În fine, dar nu va fi în ultimul rând, negocierile de ieri, Rusia-Iran pentru un parteneriat strategic, care s-au finalizat cu o poziție comună, atenție, Rusia-Iran-Turcia, pentru descurajarea Israelului în a ataca Fâșia Gaza sau alte grupuri de palestinieni, este încă un element care practic pune Israelul, așa cum am explicat la începutul acestui editorial, într-o situație de mare impas.
Pentru prima dată, Israelul va fi în poziția de a nu fi sprijinit majoritar în lume, în arena internațională, e de bănuit că nici la nivel Organizației Națiunilor Unite, iar din această poziție bineînțeles că trebuie să-și schimbe atitudinea. Vă aduc aminte că, acum două săptămâni și jumătate, la izbucnirea conflictului, am fost printre puțini analiști, de fapt nu mai cunosc niciunul, dar or mai fi fost, care au zis că Israelul trebuie să-și reseteze geopolitica, atitudinea de politică internațională, dacă vrea să reziste în actualul context din Orientul Mijlociu, pe care, în mod evident nu-l mai poate domina, nici măcar de una singură, ca țară izolată într-o mare arabă, dar nici măcar cu sprijinul Statelor Unite. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.
