AcasăPoliticăGușă: Jurnaliștii Clubului de Presă au meritul cvasi-exclusiv pentru distrugerea rețelei generalilor-interlopi....
Data publicării: mai 27, 2024 8:55

Gușă: Jurnaliștii Clubului de Presă au meritul cvasi-exclusiv pentru distrugerea rețelei generalilor-interlopi. Repetenți sunt toți politicienii români, ce s-au ascuns pe sub paturi! Axa Dîncu, Boc, Lulea, Orban, Geoană.

Data publicării: mai 27, 2024 8:55

DISTRIBUIE:

Într-un an deosebit de important pentru România, pare că justiția s-a reactivat și reintră într-un ritm normal și necesar de lucru. Deși nimeni nu se aștepta ca „generalul negru” Florian Coldea sau Dumitru Dumbravă să fie luați în colimator de către DNA, iată că asistăm astăzi la punerea lor sub acuzare și la deconspirarea rețelei Statului Paralel. Acest demers nu ar fi fost posibil fără contribuția neobosită a Clubului de Presă și a membrilor acestuia. În emisiunea „România la apel”, difuzată pe postul TV Realitatea PLUS, Cozmin Gușă a devoalat rețeaua lui Coldea de la vârful partidelor politice din România, menționând care sunt liderii actuali și foștii președinți de partide prinși în insectar.

Suntem într-o săptămână importantă, iar evenimentele petrecute de la începerea audierilor și până astăzi merită o analiză exhaustivă. Cozmin Gușă a subliniat faptul că marea problemă în perioada dictaturii Statului Paralel a fost legată inclusiv de faptul că nu se putea vorbi. Entități media sau de presă, precum Realitatea PLUS și Radio Gold FM, au reprezentat o oază de exprimare liberă în timpul opresiunilor Statului Paralel. „Jurnaliștii Clubului de Presă au meritul cvasi-exclusiv pentru această distrugere sau început de distrugere a rețelei generalilor interlopi. Jurnaliștii Clubului de Presă! Nu politicienii, nici justiția, care a fost reactivă la presiunile pe care le-am făcut noi timp de mulți ani, dar îndeosebi la presiunile din 2024! În 2024, pentru mine interesul a fost să creăm o conjunctură pentru ca această rețea a generalilor interlopi (care deviase demult) să fie pusă la pământ. S-a împlinit sorocul, pentru că este an electoral și foarte mulți au instinct de conservare legat de viitorul sau de libertatea lor, printre care, din fericire, e și Klaus Iohannis”, a evidențiat Cozmin Gușă.

Până la a deconspira uriașa rețea a lui Florian Coldea, Cozmin Gușă a realizat o descriere amănunțită a acestui antagonist de pe scena politică din România. „Coldea a fost bine ales ca să fie barosul lui Băsescu. Bătrânii securiști l-au ales pe Coldea; chiar un bătrân securist, generalul Dan Gheorghe, care a condus vreo 2 servicii secrete. Unchiul său este cel care mi-a mărturisit că el s-a aflat la originea propunerii către Băsescu să vină acest Coldea, un nepot de-al lui, care trebuia să ajungă inginer, dar a ratat șansa, a pierdut anul și, după aceea, cu ajutorul unchiului său, generalul Dan Gheorghe, fost elev al generalului Iulian Vlad, fostul șef al Securității, a fost încadrat la facultatea de profil, care pregătește ofițeri SRI. Acolo a avut multe probleme apropo de examene, existând mărturii consemnate și niciodată contrazise de către cei care au plătit mita la profesori pentru Florian Coldea, printre care jurnalistul Mirel Curea de la EVZ. Noi vorbim despre un om puternic frustrat, un om care poate să aibă caracter de repetent într-un fel, un om simplu, fără cultură și care din această poziție de mare putere a deviat. El poate ar fi fost un executant bun; de-aia am zis că el a fost propus să fie barosul lui Băsescu. Numai că Băsescu, având foarte multe defecte, devieri, de la legendarele excese bahice, până la altele, cu oameni de afaceri și foarte multe furtișaguri, a ajuns la rândul lui să poată să fie îndosariat exact de către Coldea.

Deoarece primul partener al lui Băsescu după ce a ajuns președinte, miliardarul George Soros, și-a dat seama că poate să siluiască și să conducă mai bine România prin oameni de tip Coldea sau Kovesi, l-a părăsit pe Băsescu, i-a împuternicit foarte tare pe Coldea și Kovesi (să nu uităm că sunt decorați atât ai statului american, cât și ai statului francez) și Băsescu, de unde ar fi trebuit să fie cel care îl coordonează pe Coldea, a ajuns să fie nu chiar o victimă, dar un soi de victimă a lui Coldea, inclusiv fratele său ajungând la pușcărie (nu că nu ar fi meritat, pentru că a furat). Coldea este un om cu puternice frustrări, numai bun de manipulat. Dacă v-ați uitat la reacțiile lui, se pot observa niște devieri. Psihologii ne-ar putea explica competiția dintre frustrarea și narcisismul său, lucru pe care cred că și soția lui (care încă este șefa departamentului psihologic de la SRI) ar putea să-l explice”.

Scoaterea din joc a lui Florian Coldea și a lui Dumitru Dumbravă este un real tsunami! Cei doi au avut posibilitatea, prin dosare de șantaj (inițial cele de la SIPA), să-și creeze o adevărată armată de ronini, conform expunerii analistului Cozmin Gușă. Armata de ronini rămași fără stăpânul Coldea este formată din: în frunte – câteva sute de politicieni de nivel înalt (de la primari în sus), câteva sute de procurori și judecători, câteva mii de lucrători din serviciile secrete și din Ministerul de Interne, câteva zeci de oameni importanți din presă. Așa trebuie imaginată această armată pestriță, cu care Coldea și Dumbravă dominau nu doar jocul din afaceri și din justiție, ci și viața publică atunci când își propuneau acest lucru. Dumbravă era un soi de purtător de geantă pe lângă Coldea, caracterizat de o inteligență destul de mediocră, un general util pentru Coldea, ce domina câmpul tactic din justiție – cu ce dosare puteau fi atacați procurorii și judecătorii și cum puteau fi mituiți cei care erau recrutați în rețeaua coldiană.

Axa din politică a rețelei Coldea

După ce au ignorat complet subiectul Coldea, în pofida insistenței jurnaliștilor de a devoala săptămânal noi detalii despre marea corupție a rețelei acestuia, acum politicienii români tremură de frică, așteptând terorizați momentul în care ei vor fi cei descoperiți drept colaboratori ai Statului Paralel. Niciun politician din România nu s-a revoltat și nu a reacționat, deși dovezile au fost și sunt clare.

Axa influenței lui Coldea în politică e următoarea: Vasile Dîncu-PSD, Emil Boc-PNL, Marius Lulea-AUR, Cătălin Drulă-USR, Ludovic Orban-Forța Dreptei și independentul Mircea Geoană. Aceasta este axa la vârf. Toți aceștia sunt în serviciul lui Coldea, nu pentru că l-ar simpatiza, ci pentru că îi șantajează. Mulți dintre politicienii de la vârf au suflat ușurați pentru că Florian Coldea ar fi încurcat-o, pentru că au scăpat de povara șantajului și a cerințelor permanente. Le dau o veste proastă: Coldea are dovezile de șantaj la adresa lor și, dacă vor îndrăzni să deschidă gura împotriva lui, nu se va sfii să prezinte aceste dovezi. Pe de altă parte, Coldea are în continuare o alonjă puternică asupra foștilor colegi din serviciile secrete și atunci, politicienii aceștia stresați de șantajul de 2-5-7-10-15 ani ai lui Coldea, au răsuflat ușurați, dar Coldea nu pleacă niciunde. Are control judiciar, dar asta nu-l împiedică să vorbească, are niște negocieri de tipul ‘pe cine ne mai dai pentru ca să te iertăm de anumite fapte’. Singurul fapt bun legat de Coldea este că a fost scos din priză, adică din momentul acesta chiar nu mai poate să influențeze decizii în justiție”, a evidențiat Cozmin Gușă.

În continuare, analistul politic a realizat un portret individual al fiecăruia dintre politicienii nominalizați ca fiind în serviciul lui Coldea. Odată cu aceste dezvăluiri-bombă, se vor prăbuși și foarte mulți dintre candidații de anul acesta.

Vasile Dîncu este omul pe care Cozmin Gușă îl cunoaște cel mai bine, încă din anul 1991, când el era în anul 2 de facultate și Dîncu tânăr asistent universitar. Între cei doi au existat mai multe conflicte, chiar publice, iscate tocmai pe fondul apropierii lui Vasile Dîncu de Florian Coldea, apropiere ce nu a fost niciodată negată de el.

Sorin Grindeanu este un al doilea om din structura PSD care este într-o relație de apropiere cu Coldea. Numele său apare și în celebrul dosar al șpăgilor de la Aeroportul Otopeni. Mai mult decât atât, în anul 2019, după plecarea Vioricăi Dăncilă, Cozmin Gușă a ajutat PSD-ul să se grupeze pentru a nu fi învins de Iohannis. Se punea atunci problema unei conduceri de 5 persoane alese intern, fiind prezenți la discuție: Gabriela Firea, Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu, Vasile Dîncu, Paul Stănescu și Radu Moldovan. Sorin Grindeanu urma să fie viitorul președinte al partidului, dar s-a schimbat decizia în ultimul moment, Grindeanu fiind în legătură cu Florian Coldea. Tot la PSD, problema lui Marcel Ciolacu la momentul actual este că are doi consilieri prin care conduce campania electorală, Bogdan Popescu și Felix Tătaru, amândoi din rețeaua lui Coldea. Liviu Dragnea este unul dintre foștii președinți PSD care a fost în rețeaua lui Coldea, pentru că acesta l-a avut la mână și l-a salvat și de la un flagrant.

La PNL, Emil Boc este un conducător al Clujului, din partea PD-ului inițial. Timpul și presa a dovedit că Emil Boc este un prizonier al Grupului de la Cluj, iar toate articolele jurnaliștilor de investigații atestă acest lucru, nefiind contestate niciodată. Emil Boc a fost prim-ministru al lui Traian Băsescu, în timpul apogeului carierei lui Coldea. Pentru că Boc a îndeplinit fără crâcnire toate sarcinile, mai mult sau mai puțin compromițătoare, primite de la Băsescu, i-a oferit lui Coldea oportunitatea de a-l supraveghea și ulterior șantaja în baza neregulilor comise. Iohannis, care a beneficiat de sprijinul lui Coldea în campania din 2014, s-a debarasat de Coldea, dar n-a reușit să se debaraseze de Michael Schmidt, omul său de încredere. Iohannis i-a ferit pe oamenii lui de încredere din conducerea PNL de influența lui Coldea. În schimb, Ghiță Falcă, proaspătul acționar de la CFR Cluj, echipă despre care s-a vorbit în mediul sportiv că ar fi coordonată de Coldea, nu a negat niciodată că Florian Coldea s-a bucurat de ascensiunea sa și datorită susținerii politice din partea lui. Și Iulian Dumitrescu e prins în insectarul lui Coldea. Un alt personaj controversat și dovedit că are legături cu Florian Coldea este Vergil Chițac, marele amiral, candidatul PNL Constanța.

Un alt personaj politic, care a apărut la scurt timp după decorarea lui Florian Coldea de către francezi, este chiar Clotilde Armand, care a fost avansată la propunerea oamenilor din sistemul de afaceri francez din România. Ulterior, Clotilde Armand a devenit o foarte bună prietenă a Laurei Codruța Kovesi, accesând astfel și protecția sistemului Soros. Faptul că nu a pățit nimic după ce a fost demonstrată cu probe solide frauda de la Sectorul 1 întărește în plus ideea apartenenței lui Clotilde la rețeaua Soros. „Atât de mare a fost forța acestei rețele, încât la alegerile din 2020 au avut puterea ca la exit-poll-ul de la Sectorul 1 să iasă cu 10 puncte în față Clotilde Armand”, a amintit Cozmin Gușă.

Legat de foștii președinți, l-am spus pe Dragnea de la PSD. Din nefericire pentru Geoană, este în același insectar al posibilităților de șantaj pe care le are Coldea asupra lui ca în campania din 2009. Coldea a emis mandat de securitate națională pentru ca să fie ascultat Sorin Ovidiu Vântu, avea motivație, împreună cu Laura Codruța Kovesi. Geoană, fiind nesăbuit, deși i-am spus să nu vorbească deloc în perioada aia cu Vântu, a vorbit cu Vântu și l-au avut la mână. Așa l-au și prins la Vântu. Și pe mine m-au ascultat în baza mandatului de a-l asculta pe Vântu, care era partenerul meu de afaceri atunci. Când m-am prins că mă ascultă, am început să vorbesc numai prostii la telefon apropo de strategia de campanie. Geoană, din păcate, a făcut mari prostii în anul 2009, iar Coldea le-a îndosariat pe toate. Geoană a colaborat cu Coldea și așa săracul Marian Vanghelie, care a fost singurul om politic care în mod constant s-a bătut cu Coldea, a ajuns în ghearele lui Coldea. Ponta a fost și el un dușman al lui Coldea, dar mă îndoiesc că este la fel și astăzi. Trecând la foștii președinți PNL, îl avem pe Ludovic Orban. Coldea l-a salvat de la un flagrant în care era vorba de un milion de dolari, în vremurile în care era Ministru al Transporturilor”, a dezvăluit Cozmin Gușă.

Dezbaterea a fost mutată și în actualitate, Cozmin Gușă prezentând detalii infamante despre candidații din cursa pentru Primăria Municipiului București, Acesta a avertizat încă de joia trecută că, practic, odată cu audierile de la DNA ale lui Coldea, Nicușor Dan a fost scos la rândul său din schemă.

Marea majoritate a acestor lucruri le știu cu precizie, pe multe le știu doar eu. Noi discutăm atât de apăsat pe un caz care nu schimbă doar raporturile de forță de la nivelul justiției, că le schimbă cu siguranță. Nu schimbă doar raportarea a câtorva sute de ofițeri importanți din SRI la Coldea sau la Dumbravă, că schimbă. Schimbă, însă, mediul politic, pentru că mediul politic, ca să răspund direct, va suferi prima dată în această campanie. Apoi și la restul campaniilor. Sigur că, din postura mea de candidat independent la prezidențiale, faptul că am reușit împreună cu alții, cu aportul meu, atât cât e, 5-10-15-20%, cât o conta aportul meu, să punem jos rețeaua lui Coldea, pentru mine e un mare avantaj în acest an electoral. Mă prezint din start dintre toți candidații posibili ca unul care uite, a făcut ceva important. Și eu, împreună cu colegii mei de presă, încă o dată spun, jurnaliștii Clubului de Presă, meritul cvasi-exclusiv pentru distrugerea rețelei generalilor interlopi, presiunea pe care am pus-o, riscurile pe care ni le-am asumat, anchetele pe care le-am publicat și le-am dus mai departe, au făcut ca să se așeze treburile așa la nivel de DNA și mai ales SRI. Pentru că, încă o dată spun, chiar dacă nu place nimănui, dacă SRI-ul nu dorea să se întâmple acest lucru, nu se întâmpla, punct. Ofer argumente oricând, tuturor. Fraților, dacă ați ști ce drame s-au petrecut, pentru că am văzut că mulți comentează cancerul duodenal și starea foarte proastă, extrem de precară a lui Dumbravă; așa e, este foarte bolnav. Dar pot să vă dau un alt exemplu: Adrian Severin, colegul nostru din Clubul de gândire GOLD, prietenul nostru, când a fost arestat pe nedrept a avut direct instalat un cancer la ficat. A scăpat ca prin minune. În urmă cu 2 ani de zile s-a vindecat de un al doilea cancer la plămâni. Un om sănătos și cu o viață sănătoasă. Adrian Severin a fost terminat de Coldea, el este o altă victimă despre care nu se vorbește. Ne place să vorbim despre Adrian Severin că este rusofil sau putinist, o invenție tot de-a lui Coldea. Eu sunt, de pe vremea lui Coldea, putinistul de serviciu, pentru orice aș fi făcut, pentru că n-am furat sau n-am mințit mi s-a găsit această etichetă de putinist, la fel ca și cu alții. Dar viețile multor sute de oameni, câteva zeci celebri, au fost distruse pe nedrept, începând chiar cu cei din lumea fotbalului, începând cronologic, nu ca importanță, de către sistemul acestui Coldea. 

Acuma, la București, de ce am zis că prin dărâmarea rețelei Coldea, prin scoaterea din priză a generalilor interlopi (vă rog să rețineți acest termen pentru că îi descrie exact, generali interlopi și da, îi rog pe toți cei cu grade militare din instituțiile de forță, să le fie rușine că au tolerat așa ceva), înseamnă două lucruri la nivel de București. Înseamnă scăderea puternică a sprijinului pentru Nicușor Dan, care a inițiat Partidul USB (Uniunea Salvați Bucureștiul), el l-a inițiat cu sprijinul lui Florian Coldea. Vă rog pentru acest lucru să-l sunați pe domnul Michael Schmidt de la BMW, prietenul domnului Iohannis, să mărturisească, pentru că este în Monitorul Oficial, de ce le-a donat, la rugămintea lui Coldea, atâta amar de bani, o dată 80.000 de dolari, altă dată 90.000 de dolari, acestor structuri. Pentru că Coldea l-a rugat pe Michael Schmidt și dacă are cuvânt o să recunoască, că mi-a spus asta nu doar mie, era de față și Rareș Bogdan, fostul coleg de la Realitatea. Deci, Nicușor Dan este omul rețelei Coldea. Picarea acestei rețele, care a dominat Bucureștiul cel puțin în ultimii 4 ani, deși mulți oameni sunt de pe vremea lui Băsescu, adică inclusiv Băsescu mai are reminiscențe aici și care voia să-l folosească pe Coldea ca și un baros. N-a reușit. Înseamnă că această scădere înregistrată în sondaje a lui Nicușor Dan va fi dublată de o imposibilitate de intimidare, în ultimele 2 săptămâni, cum se face, din partea oamenilor lui Coldea care-l gardează. În al doilea rând și Piedone este în scădere. Și în emisiunile de la Realitatea, la Anca Alexandrescu, la Nicoleta Cone, la tine, la Laurențiu Botin, am discutat și s-a discutat de mai multe ori despre felul surprinzător pentru toată lumea, inclusiv pentru mine, prin care Piedone este direcționat și a fost protejat și este, probabil, în continuare,de o rețea de tip Coldea. Au fost multe legături cauzale care s-au discutat în emisiune, au intrat și ei, au contrazis sau n-au putut să contrazică acest aspect situațional. Acești 2 candidați sunt afectați direct de scoaterea din priză a generalilor interlopi, de dărâmarea acestei rețele. Și la al treilea candidat, la Burduja, ar fi niște influențe, dar el nu contează, el nu iese din 9-10%, pe linia nașului său. Să nu-i mai spunem numele, pentru că n-o să mai poată să danseze de bucurie în seara asta la petrecerea unde se află. 

N-am nicio dovadă despre George Simion în acest moment că ar colabora cu Coldea și, har Domnului, a stat pe lângă mine George aproape un an de zile, însă am certitudinea că cel pe care a vrut să-l suspende din partid și nu l-a mai suspendat, Marius Lulea, are relațiile de afaceri în rețeaua lui Coldea. De la Iulian Dumitrescu, la câți vreți. Dacă Lulea vrea să intervină o să-i fac lista de interese de afaceri din rețeaua lui Coldea. Lulea a avut niște date pentru ca să fie recrutat, el fiind minoritar și, fiind și în business, a intrat în atenția departamentelor SRI pe care le coordona Coldea. În rest, am doar îndoieli legate de Cristian Terheș, despre Gigi Piperea nu știu, am bănuiala. Despre George Simion nu pot să spun, însă, că în acest an în care a stat lângă mine a dat vreo dovadă, dimpotrivă, de câteva ori l-am văzut extrem de dur împotriva lui Coldea, dar și el a tăcut. Ca să fim corecți până la capăt, să nu dezavantajăm sau să avantajăm pe cineva, și George Simion a tăcut pe acest subiect, Coldea, inclusiv în toată ziua de joi. 

Despre USR nu am ce să spun, că acolo e tot partidul. Acolo n-am pe cine să aleg că n-ar fi în rețeaua Coldea, că acolo e tot partidul, din păcate. Sper că am făcut un lucru util. M-ar fi scutit Elena Udrea de acest lucru dacă ar fi acceptat să vorbească mai mult. Ea știe multe din perioada în care a stat lângă Băsescu, pe multe le-a trecut în plângerea la DNA pe care a făcut-o nominal împotriva lui Coldea și Kovesi. Ea plătește nu pentru că a vorbit, ea plătește pentru că nu a vorbit. Dacă ea vorbea până la capăt și nu avea proasta inspirație să creadă că poate conlucra cu Coldea după ce s-a întors din Costa Rica, probabil că astăzi ar fi fost liberă și Coldea și alții ar fi avut probleme mai devreme. Dar presiunile pe care le-a făcut Băsescu asupra ei au adus-o în această postură în care și astăzi stă la pușcărie ca victimă a rețelei Coldea, din păcate.”, a conchis Cozmin Gușă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

POLITICA EXTERNĂ A UE, DREPTUL DE VETO ȘI DEFICITUL DEMOCRATIC (II) 

Autor: Adrian Severin    România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de modificare? Cine are dreptul să renunțe la un eventual drept național de veto? Există un asemenea drept potrivit actualelor reglementări ale UE și care ar fi valoarea lui? Răspunzând acestor întrebări – ceea ce vom încerca să facem în continuare – ne vom da seama că întreaga discuție se duce în afara dreptului UE, dar și că planurile sau acțiunile inițiate sau executate cu încălcarea tratatelor constitutive ale UE au devenit obicei în cercurile bruxelleze, ca și în capitalele patronilor sau yesmenilor acestora. O constatare care trebuie să îi îngrijoreze deopotrivă pe federaliști și suveraniști.   ADEVĂRATA PROBLEMĂ: NU VETOUL, CI DEFICITUL DEMOCRATIC Pentru moment, nu păstrarea sau renunțarea la dreptul de veto – altminteri iluzoriu – în materia politicii externe comune europene este principala problemă, ci pur și simplu absența unei asemenea politici, în condițiile lipsei unui acord al statelor membre pentru instituirea ei. Actuala formulă de organizare a UE, pentru a face față provocărilor externe (șanse și amenințări, deopotrivă), este neviabilă. Soluția optimă ar fi modificarea tratatelor în direcția federalizării politicii externe, dar asta nu se poate face înainte de a se asigura caracterul democratic al UE.   Or, în prezent, UE se află într-o imensă criză democratică. Numai odată rezolvată, dacă va fi rezolvată, această criză, se poate relua discuția asupra politicii externe comune, cu desființarea dreptului de veto și a interdicției de a adoptă legislație.  Vetoul poate opri luarea unei decizii eventual greșite, dar nu rezolvă nici o problemă. O majoritate calificată sau supercalificată (cu două treimi sau trei pătrimi din voturi) sau un consens minus 1 ori minus 2, toate, eventual supra asigurate de reglementarea unei minorități de blocaj (care să împiedice motivat punerea în aplicare a unei decizii venind în vădită contradicție cu interesele vitale ale unor state membre), ar face acțiunea externă a UE mult mai promptă și mai eficientă. Căci, orice s-ar spune, puterea statelor membre în raport cu celelalte puteri ale lumii, în special regionale și globale, ar fi mult mai relevantă dacă ele ar acționa împreună, decât dacă acționează separat. Supărați pe UE nu trebuie să pierdem din vedere acest aspect. Marea dilemă și marea problemă constituțională a UE este alta, iar răspunsul de dat ei este acela că legitimitatea democratică (națională și comunitară) trebuie să preceadă întotdeauna delegarea exercițiului atributelor suveranității către instituții de tip federal. Fără o rezolvare a deficitului democratic, o federalizare a politicii externe ar risca să fie un act tehnocratic lipsit de validarea cetățenilor și generator de grave pericole la adresa intereselor vitale ale statelor membre. Dinamica actuală a Uniunii, dovedește ce s-ar întâmpla dacă politica externă europeană comună, care astăzi se realizează ilegal, prin forțarea textelor constituționale, europene și naționale, într-o dulce complicitate a instituțiilor europene cu guvernele statelor membre, ar căpăta și o deplină acoperire convențională. Nu am ajunge la o federație de state națiune suverane funcționând ca o democrație transnațională, ci la o oligarhie europeană imperială. Această dinamică reflectă exact actualul blocaj sistemic al UE. Atunci când ceea ce avea să devină Tratatul de la Lisabona se negocia, pe masa noastră, a negociatorilor, au fost puse sondaje de opinie și statistici care arătau că peste 80% dintre cetățenii europeni susțin nevoia unei politici europene externe, de securitate și apărare comună. După circa douăzeci de ani de eurocrație oligarhică, acestui euro-entuziasm i-a luat locul euroscepticismul de masă. Într-o uniune de state și de cetățeni, legitimitatea deciziilor de politică externă (care pot implica vieți omenești, bugete uriașe de apărare și alianțe strategice) nu poate fi extrasă doar din consensul diplomatic al unor guverne slabe realizat prin constrângerea exercitată neloial de oligarhia eurocrată. Până când instituțiile alese direct sau mecanismele de control democratic nu vor avea o pondere reală, capacitatea de a construi o voință federală unică rămâne paralizată. Cetățenii tind să aibă încredere în controlul democratic exercitat la nivel național, chiar dacă acesta vine la pachet cu ineficiența politică întărită prin dreptul de veto.  Desființarea dreptului de veto și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV), alături de capacitatea de a adopta legislație, sunt singurele soluții care ar transforma UE într-un actor geopolitic real. Totuși, aplicarea lor în actualul climat de neîncredere instituțională este imposibilă, deoarece statele și cetățenii europeni nu vor accepta ca interesele lor vitale de securitate să fie concurate sau definite de o majoritate supranațională, fără garanții democratice și constituționale absolute.  Astfel, ordinea de priorități pe care mulți federaliști grăbiți încearcă să o impună se inversează, iar agenda dezbaterii suveraniste se schimbă. În loc să se folosească crizele externe, adesea imaginare, pentru a „smulge” competențe prin interpretări forțate ale textelor actuale (ceea ce adâncește criza democratică), calea corectă este repararea fundamentului democratic al Uniunii. Decât să ne mobilizăm pentru a refuza renunțarea la un drept de veto pe care practic nu îl putem exercita ca să blocăm decizii politice pe care UE nu are dreptul să le ia, mai bine ne-am ocupa de legitimitatea sau lipsa de legitimitate democratică a UE. Abia după ce UE își va recăpăta această legitimitate internă, va exista terenul fertil pentru o reformă profundă a tratatelor, inclusiv cu privire la PESC. NEVOIA UNUI SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN  În acest sens, prima dificultate este absența unui spațiu public și politic european real. Asta se întâmplă și întrucât uniunea, indispensabil federală, a fost construită în ultimele decenii de „arhitecți” și „zidari” cu pregătire și gândire exclusiv națională. Așa arată, între tragic și ridicol, un proiect federalist (federaliștii dogmatici) realizat de suveraniști (suveraniștii populiști). Spațiul acesta trebuie construit programatic și politic condus, iar nu lăsat să se nască la întâmplare. El ar duce la apariția unui demos european fără de care nu poate exista democrație europeană. Toate națiunile au un mit fondator care le asigură coeziunea. Care este mitul fondator al UE? Ea ajuns o construcție birocratică fără suflet. Nici măcar steag, imn și deviză oficiale, înscrise în tratate, nu are. După aceea, democrația procedurală și instituțională internă a UE trebuie perfecționată printr-un mai bun echilibru și control reciproc al instituțiilor, precum și prin îmbunătățirea mecanismelor care să garanteze transparența și răspunderea instituțiilor europene față de statele membre și de cetățeni (direct sau prin intermediul statelor lor naționale). Iată vulnerabilitatea existențială a proiectului european: nu poți avea o democrație (kratos) fără un popor (demos), iar un demos nu se poate naște în absența unui spațiu public comun și a unui mit fondator împărtășit.  Tragedia structurală a ultimelor decenii este exact aceea că Uniunea a fost extinsă și administrată de politicieni și tehnocrați care, deși operau la Bruxelles, gândeau în logica alegerilor lor naționale. Rezultatul este o mașinărie instituțională ultraperformantă, dar fără suflet, o construcție care generează norme, dar nu și atașament emoțional. De aceea s-a gripat. Toate comunitățile politice durabile s-au născut din mituri puternice – fie că a fost vorba de eliberarea de sub o tiranie, de o revoluție sau de un destin istoric comun. Mitul actual al UE este unul exclusiv negativ: „Să nu mai avem război în Europa”. Deși vital pentru generația postbelică, acest mit s-a diluat pentru generațiile tinere, devenind un dat de la sine înțeles, nu o forță motrice. Uniunea nu a reușit să propună un mit fondator pozitiv, orientat spre viitor.  Amputarea voluntară a simbolurilor în timpul negocierilor pentru Tratatul de la Lisabona – când s-a renunțat la înscrierea oficială a steagului, imnului (Oda Bucuriei) și a devizei (Unitate în diversitate) în textul tratatului, pentru a nu speria electoratele suveraniste – a fost actul de capitulare a simbolică a Europei unite. S-a preferat ascunderea lor într-o declarație anexă (Declarația nr. 52), golind proiectul de elementele sale de identificare emoțională. Un spațiu public european nu va apărea spontan prin simpla traducere a știrilor în 24 de limbi oficiale. El trebuie proiectat: i. prin partide politice autentic europene, nu simple confederații de partide naționale care se reunesc o dată la câțiva ani, ori batalioane de asalt politic exaltând un „pro-europenism” inept și isteric; ii. prin liste transnaționale la alegerile pentru Parlamentul European, care să oblige un candidat german să ceară votul unui cetățean român și invers, dezbătând teme europene, nu teme domestice; iii. prin politici educaționale și culturale coordonate care să construiască acea identitate civică europeană, complementară, iar nu opusă, celei naționale.  Dacă lipsa unui demos este problema de fond, designul instituțional actual este problema de formă. Înainte de orice este nevoie de un mai bun echilibru și control reciproc (checks and balances) între instituțiile europene. Într-o democrație reală, Parlamentul (reprezentantul cetățenilor) are dreptul de a propune legi. În UE, acest drept aparține exclusiv Comisiei Europene (un organism tehnocratic/executiv). Consiliul (format din demnitari ai statelor membre) legiferează adesea în spatele ușilor închise, ferit de o transparență reală, permițând miniștrilor naționali să voteze ceva la Bruxelles și să dea vina pe „Bruxelles” când se întorc acasă. Fără aceste reforme structurale – transparență totală în Consiliu, drept de inițiativă legislativă pentru Parlament și un mecanism clar prin care executivul european poate fi tras la răspundere direct de cetățeni – Uniunea va rămâne vulnerabilă în fața curentelor populiste care speculează exact această „răceală” birocratică. Momentul în care s-a cedat în fața presiunii național-populiste, prin ascunderea simbolurilor identitare în anexele Tratatului de la Lisabona, a reprezentat amputarea spirituală a proiectului european, ceea ce a fost o eroare strategică. S-a salvat atunci mecanismul juridic cu prețul golirii lui de conținut emoțional și simbolic. Rezultatul este exact Uniunea de astăzi: o structură hiper-reglementată, dar fragilă în fața crizelor, tocmai pentru că în momentele de cumpănă, cetățenii nu se pot refugia emoțional într-o construcție care a refuzat programatic să își asume un imn, un steag și o deviză în actul său de naștere. În școlile noastre se învață azi istoria Holocaustului, dar nu istoria Europei și a UE. Această concesie cvasi-fatală a blocat transformarea UE într-o comunitate de destin și a lăsat terenul liber pentru ca discursul, nu suveranist, care nu este incompatibil cu federalismul european, ci cel național-populist să recupereze și să monopolizeze ideea de identitate și apartenență. Dacă s-ar pune problema unei inițiative politice concrete pentru relansarea acestui demos european, primul pilon al acestei construcții programatice ar trebui să fie un program educațional civic european unificat, care să aducă istoria și valorile comune în manualele tuturor școlilor din Uniune, formând astfel viitoarea generație de cetățeni europeni. Europeni și români în același timp și sub același raport. O mare vulnerabilitate a sistemelor noastre de învățământ este aceea că educăm elevi care cunosc traumele istoriei naționale și universale, dar care sunt complet analfabeți funcțional în ceea ce privește construcția politică în care trăiesc. Fără o memorie istorică comună și fără înțelegerea procesului prin care s-a clădit pacea europeană, listele transnaționale sau orice altă reformă electorală ar rămâne doar niște mecanisme tehnice golite de sens pentru un electorat nepregătit. UN PROGRAM EUROPEAN DE EDUCAȚIE PUBLICĂ  Un program educațional civic european unificat este primordial din trei mari considerente: a)IstoriaUE ca istorie a reconcilierii, nu doar a instituțiilor. Dacă în școli se predă, pe bună dreptate, istoria Holocaustului ca un avertisment absolut împotriva totalitarismului și urii, lipsește contraponderea sa pozitivă. Istoria integrării europene este povestea singurului antidot de succes aplicat acestor  Ea nu ar trebui predată ca o listă plictisitoare de tratate și directive, ci ca o epopee a reconcilierii franco-germane, a dărâmării Cortinei de Fier și a reconstrucției democratice a continentului. b)Creareamanualului unic de Istorie și civism european. Așa cum s-au încercat în trecut proiecte pilot (precum manualul de istorie franco-german), Uniunea are a se dota cu un trunchi comun de educație civică în toate statele membre, pentru tinerii din România, Franța sau Portugalia  care au nevoie: i. să înțeleagă valorile care îi unesc (statul de drept, drepturile omului, solidaritatea). ii. să învețe cum se iau deciziile care le influențează viața de zi cu zi; iii. să dezvolte o gândire critică față de manipulările național-populiste care exportă toate eșecurile interne către „Bruxelles”, dar și față de propaganda oligarhiei bruxelleze care încearcă să pună în locul unei Europe a păcii, libertății, bunăstării, solidarității, diversității culturale și demnității, o putere fără neam și Dumnezeu, ocultă, lacomă, iresponsabilă, războinică și antinațională. c)Nevoiademocratizării sentimentului de dublă apartenență, la spațiul național și cel  Educația civică nu se face doar în școli, ci și prin experiență directă. Programul educațional unificat ar trebui corelat cu stagii de mobilitate obligatorii sau tabere civice europene pentru toți elevii de liceu, pentru studenții din mediul universitar, dar și pentru seniori. În prezent educația este o competență strict națională. Nu este nevoie, însă, de trecerea ei în sfera competențelor UE pentru a realiza un program de școlarizare și conștientizare privind istoria și viitorul Europei. Este suficientă voința politică a statelor europene de a își exercita suveranitatea în mod inteligent și coordonat pentru a clădi acel demos fără de care Uniunea nu poate supraviețui pe termen lung. Marile salturi în istorie nu încep cu un text juridic rigid sau o organizare birocratică, ci cu o convergență de voințe politice, care, printre altele, în cazul nostru, să respingă atât dogmatismul europenist cât și populismul naționalist.  ÎN LOC DE CONCLUZIE: CINE ARE DREPTUL SĂ RENUNȚE LA UN EVENTUAL DREPT NAȚIONAL DE VETO?    O primă observație care se impune este că modalitatea de vot în UE este stabilită prin tratate și numai prin tratate poate fi modificată; iar tratatele se modifică în cadrul unor conferințe interguvernamentale numai prin acordul unanim al statelor membre. Excepție fac „clauzele pasarelă” care, în cadrul juridic existent, permit trecerea de la sistemul unanimității la cel al majorității calificate, dar asta numai în anumite cazuri și numai prin votul unanim al membrilor Consiliului de profil. Politica externă și de securitate nu face parte dintre aceste cazuri și nici nu ar putea face față întrucât ea nu există în sensul în care cu privire la ea nu se adoptă legislație. Or, dacă nu se adoptă decizii cu caracter normativ obligatoriu, ce să votezi?! Oricum, trecând peste aceste observații, dacă unsprezece state membre ar dori renunțarea la veto, nu ar fi destul deoarece o asemenea hotărâre implică, cu titlu de principiu, unanimitatea. Iar dacă cele unsprezece ar dori să inițieze o cooperare consolidată, aceasta nu se poate realiza în domeniul politicii externe care prin natura ei, așa cum am demonstrat anterior, este ori comună ori nu este deloc. În fine, modificarea procedurii de vot nu poate face obiectul unei directive a Comisiei, întrucât tratatele nu i-au conferit o asemenea competență și ele nu pot fi amendate prin directivă. Dacă ne ducem la nivel național, cu referire la România, competența de a negocia și a conveni asupra renunțării la dreptul de veto în cadrul procedurilor de...

Liviu Man despre banii neoprotestanților americani care-au finanțat userismul anticreștin. Filiera...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Liviu Man a pus sub lupă...

Marius Ghilezan despre victoria AfD în alegeri, consecințele revenirii naționalism-suveranismului nemțesc!

Autor: Oana-Medeea Groza Jurnalistul Marius Ghilezan a analizat, alături de moderatorul Cozmin Gușă, în noul sezon al emisiunii „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, rezultatul alegerilor...

Fritz nu mai e primar, dar nu rămâne fără salariu de...

Dominic Fritz a anunțat că, după ce își va pierde mandatul de primar al Timișoarei, cel mai probabil va fi angajat de USR și va...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img