Gușă: Nicușor și Bolojan ne-au mințit că nu ne-au băgat în 2 războaie. De ce cred că Putin și Khamenei ar ataca România!

Autor: Cozmin Gușă

Vineri, am explicat și cred că v-am convins că, în doar 24 de ore, actuala putere, cu Nicuşor Dan și Ilie Bolojan la vârf, au băgat de facto România atât în războiul iranian, cât și în cel ucrainean. Argumentez. Aseară, Trump a șters pe jos cu noul nostru aliat strategic, Zelenski, punându-l pe președintele Ucrainei la colț și spunând că acesta ar fi ultimul de la care așteaptă ajutor în războiul iranian. Vă este limpede, fără să mai argumentez în plus, că Nicuşor Dan ne-a orientat prost, din nou. Trump, nici aseară, n-a spus nimic despre România; avem astfel certitudinea că nu el ne-a cerut să intrăm în războiul iranian, orice altă discuție este de prisos. În situația complicată în care se află Trump, credeți că el ar fi ratat să laude un aliat? Așadar, aveți concluzia de etapă și numărăm: de patru zile, nimeni, nimic din SUA și Israel despre România și oferta de a merge la război.

În schimb, în Iran, pe rând, Ebrahim Azizi, președintele Comisiei de Apărare din Parlamentul lor, dar, înainte de asta, și influentul Alireza Arafi, care conduce juridic Consiliul Suprem, au declarat că vor ataca Ucraina, care s-a pus pe harta lor de război, spunând că va da asistență în cazul dronelor cu care va fi atacat Iranul. Desigur că la această decizie, pe care au făcut-o publică iranienii, a contribuit și întâlnirea de la Paris, provocatoare, dintre plecatul din România Zelenski și prințul Reza Pahlavi, care se tot pregătește de câteva decenii să meargă la conducerea Iranului. Vă este limpede, așadar, că Ucraina, la rândul ei, devine țintă și pentru Iran, ea fiind deja țintă, de patru ani, și pentru Rusia, în războiul ucrainean.

România e limpede că se află într-o situație mult mai ofensivă din punct de vedere războinic față de Iran, deoarece decizia de a merge la război alături de SUA și Israel a fost oficializată în CSAT. Nu e vorba deloc de defensivitate, cum încerca să ne convingă Nicușor Dan; ați văzut ulterior că, pe lângă avioanele cisternă, vin în România și avioane de luptă în plus și mulți soldați de război. Vă mai spun, pentru că nu s-a discutat în presa românească, că agenția Reuters, nu alta, a marcat, ieri, că cinci avioane cisternă ale americanilor, similare cu cele ce vor fi în România în curând, au fost distruse prin bombardamente iraniene în Arabia Saudită, unde se aflau, țară care, atenție, nu este oficial parte din războiul iranian, așa cum România a devenit.

Ajung la Vladimir Putin și la Ayatollahul Khamenei, care conduc două țări aliate, Rusia și Iranul, țări care se află în războaie actuale separate, dar este limpede că adversarul lor comun e NATO, un NATO care susține atât Ucraina, cât și atacul SUA-Israel asupra Iranului. Ce ar putea face, așadar, cei doi, separat sau împreună? Să atace în mod legitim o țară NATO, care sprijină în mod direct și oficial adversarii din războaiele lor, adică pe Ucraina, respectiv pe SUA-Israel. Ia socotiți voi: care ar putea fi acea țară, în contextul actual, care sprijină cele două războaie, este parte din ele, o țară ușor de atacat și care nu are capacitatea să riposteze direct? E România, clar ca lumina zilei! De ce ar decide asta Ayatollahul Khamenei? Pentru că, în primul rând, vrea să descurajeze alte țări europene care s-ar gândi să urmeze exemplul României și să intre în război alături de SUA și Israel, dar e de presupus că Ayatollahul ar face-o fără anunț prealabil, așa cum a procedat în cazul Ucrainei, ieri. Iar dacă a atacat deja țările arabe surori, pentru că sprijină SUA-Israel, evident că nu are nicio opreliște interioară Khamenei să comande atac contra României, unul, din punct de vedere militar, ușor de realizat. S-au publicat grafice: cei 1.500 de kilometri care ne despart de Iran ar fi parcurși de una dintre cele 5-6 tipuri de rachete pe care le au iranienii între 10 și 15 minute.

Merg la Putin acum și adresez întrebarea retorică: de ce Putin ar fi acum dispus să ne atace? Păi tocmai pentru că situația României s-a modificat față de trecut. Joi, ne-am oficializat parteneriatul strategic cu Ucraina, semnat și parafat la Palatul Cotroceni, un parteneriat ce marchează de facto și acțiuni militare comune, bineînțeles că împotriva Rusiei, că doar asta înseamnă producția româno-ucraineană de drone de război. Dar Putin mai are un motiv important: vrea să arate că așa-zisa solidaritate NATO, impusă de Articolul 5 din tratat, e o gogoriță, fapt care, dacă va fi demonstrat de Putin, va prăbuși prestigiul și coeziunea NATO, iar exact de asta au nevoie acum Rusia și China, bineînțeles că și aliatul lor comun, Iranul. Care țară NATO din apropiere credeți că va sări rapid să apere România, dacă va fi bombardată din direcțiile Rusia-Iran, punându-se astfel în pericol direct? Nici măcar Polonia, în niciun caz Turcia; despre cele mici, ca Ungaria, Slovacia, Cehia, nici n-are rost să vorbim. Dacă vă gândiți cumva că vom primi apărare și suport de la Germania, Franța, Marea Britanie, puteți uita. Deja aceste țări se află în negocieri subterane și cu Rusia, și cu China, dar vă sugerez să nu sperați nici la trupele NATO, că vor sări rapid în ajutor. Le vedeți oricum neputința în fața Rusiei de patru ani, în războiul ucrainean. Sau sperați cumva că ce presupun eu acum nu le trece prin minte consilierilor lui Putin și Khamenei, ori echipei lor comune, atenție, de analiză, ce funcționează, în ultimele două săptămâni, de când a fost atacat Iranul? Să nu sperați nici la riposta SUA-Israel contra Rusiei și Iranului în cazul ipotetic al atacării României. Aceste țări sunt mult prea ocupate pe frontul iranian, iar faptul că Trump și Netanyahu, repet, tac de patru zile referitor la decizia României de a merge la război alături de ei, arată limpede că americanii și israelienii consideră că ne-am băgat în război ca musca în lapte și că mai mult îi încurcăm.

Îmi doresc, bineînțeles, să n-am dreptate deloc sau, dacă am dreptate, să nu se întâmple ce prezum eu aici, să avem din nou noroc, pentru că altfel ne-ar fi fatal. Și mai trist este că acest gen de evaluări erau obligatoriu să fie făcute înainte de decizia CSAT și de semnarea parteneriatului strategic cu Ucraina. Că n-au fost făcute, e dovada clară că nu românii, ce se prefac că ne conduc, au luat deciziile prin care ne-am dat foc la valiză, ci niște străini cinici, care-i comandă pe românii noștri, străini cărora puțin le pasă că putem deveni noi, românii, niște distruși, la fel cum nu le-a păsat când au decis să distrugă Ucraina și pe ucraineni. România e doar următoarea pe lista asasinilor economici internaționali ce deservesc interesele Complexului Militaro-Industrial, deținut de triliardarii caselor de putere. Dumnezeu să ne ajute!