(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Piedone a tot fost analizat prin intenția de vot referitor la candidatura sa la București, dar, odată cu intrarea în cursă a Gabrielei Firea din partea PSD, prezența sau retragerea din cursă a lui Piedone capătă valențe de joc politic major. Să explic. Dacă Piedone se retrage în favoarea Gabrielei Firea și candidează la Sectorul 5, atunci, în mod evident, Gabriela Firea capătă brusc o motorizare superioară din cel puțin trei Sectoare, 3, 4 și 5, ale capitalei, unde primarii în funcție, pe numele lor Negoiță, Băluță și chiar Piedone, o vor susține și îi vor transfera electorat, ceea ce înseamnă că, în acest scenariu, Firea decolează din punct de vedere al candidaturii, e mult mai avantajată decât în 2020 și apare credibilă victoria ei în fața lui Nicușor Dan. Dacă va fi așa, e limpede că după 9 iunie la PSD nu se va mai discuta doar despre prezidențiabilul Ciolacu, ci înaintea lui se vor plasa, ca scor și susținere publică, cei doi învingători din alegeri: Mihai Tudose, number one-ul lor și șeful de campanie câștigătoare, respectiv Gabriela Firea, proaspăt primar de București.
În cealaltă variantă, dacă Piedone nu se retrage, fiind blocat de către Dan Voiculescu, jocul acestuia cu Coldea, respectiv de interesele lui Iohannis și Kavalec de a-l avantaja astfel pe Nicușor Dan, în orice caz Piedone va intra în campanie pe un trend descendent. De ce? Deoarece publicul PSD din București își va retrage sprijinul acordat până acum lui Piedone și va migra în susținerea Gabrielei Firea, iar de la scorul de peste 30% înregistrat de Piedone în sondaje în aceste momente, acesta va ajunge la cel mult 20%, iar această decădere electorală îi va demobiliza și pe proprii săi susținători, ce nu-l vor mai percepe ca posibil învingător. În această variantă, e previzibil ca Nicușor Dan să câștige alegerile la București, iar apoi să devină candidatul Dreptei la prezidențiale și tot în această variantă la nivel de PSD rămâne în picioare doar un singur învingător, în persoana lui Mihai Tudose, Firea resemnându-se cu fotoliul de europarlamentar, respectiv cu reconsolidarea poziției sale în partid. În acest scenariu, la fel ca și în primul, Ciolacu pierde din nou, deoarece el, în mod subteran, a încurajat candidatura lui Piedone, iar acesta din urmă a declarat în mod repetat că îl susține pe liderul PSD la prezidențiale. Un Piedone pe locul 2 sau 3 în competiția de la București, pierzând foarte probabil la pachet și alegerea fiului său la Sectorul 5, nu îl mai poate ajuta deloc pe Ciolacu, ce nu se poate recomanda astfel la prezidențiale, decât prin jocuri de culise total insuficiente în condițiile unui mandat de premier cu rezultate slabe și puternic contestate public.
Așadar, îl avem pe Marcel Ciolacu prins într-o cursă de șoareci, situație ce indică în mod clar faptul că atuul de bază al lui Marcel Ciolacu, anume marea sa viclenie, l-a deservit în acest caz cu efect de bumerang. Practic, drumul său politic se va înfunda, fiind vizibil acest lucru și chiar resimțit chiar din dimineața zilei de 10 iunie, imediat după alegeri.
