Autor: Aurel Badea
Recent, Kelemen Hunor, președintele UDMR, a declarat că reforma pensiilor speciale și a salarizării bugetare ar trebui să se bazeze pe „bun simț” și echitate. Declarația, venită într-un moment de criză economică și bugetară majoră, a fost amplu preluată de presă. Însă nimeni nu pare să întrebe esențialul: ce autoritate morală mai are UDMR să vorbească despre bun simț, când propriile bastioane administrative din Harghita și Covasna sunt exemple de subdezvoltare, risipă și faliment?
N-au fost în stare să-și administreze propria ogradă
De 30 de ani, Harghita și Covasna au fost conduse aproape neîntrerupt de lideri UDMR. În tot acest timp:
• Nu au creat niciun pol de dezvoltare industrială,
• N-au atras investiții serioase, cu excepția celor gestionate de statul central,
• Au transformat administrația publică într-un sistem clientelar, unde banii s-au scurs spre apropiații politici, nu spre infrastructură sau locuri de muncă.
Cazul recent al Salinei Praid este simbolic: o exploatare valoroasă ajunsă în pragul colapsului ecologic și economic, sub patronajul direct al Ministerului Mediului condus până de curând de Tánczos Barna. Sarea s-a scurs, la propriu, în râuri, în timp ce baronii locali UDMR pozau în elite preocupate de „interesul comunității”.
Reforma cu „bun simț”, dar pe banii altora
A vorbi astăzi despre reforme echitabile din postura unui politician care nu a reformat nimic, dar a încasat consistent din bani publici, este o formă de impostură politică. Câtă vreme administrațiile UDMR nu au reușit să reducă dependența de bugetul central, ce greutate au lecțiile de echitate ale lui Kelemen Hunor? Să fim serioși: reforma pensiilor speciale nu înseamnă discursuri moraliste, ci decizii asumate. UDMR a tăcut în Parlament când s-a votat salvarea magistraților și militarilor de la ajustările reale. De ce? Pentru că susțin structurile care le conservă influența.
Mimarea preocupării pentru maghiarii din România
De ani întregi, UDMR mimează că luptă pentru drepturile maghiarilor din România. În realitate:
• Tinerii maghiari părăsesc Harghita și Covasna în număr mare, din lipsă de perspective.
• Școlile și spitalele se degradează, în timp ce banii merg în festivaluri de imagine.
• Nu există niciun proiect strategic coerent pentru viitorul economic al comunității.
Singurul interes real pare a fi menținerea controlului administrativ și accesul la fonduri.
Concluzie: Cine nu poate guverna Harghita și Covasna, n-are ce căuta în fruntea reformelor României
Kelemen Hunor și liderii UDMR nu au fost în stare să transforme Harghita și Covasna în exemple de autonomie funcțională. N-au creat economie, n-au reformat administrația, n-au protejat patrimoniul natural. Din contră, au subminat încrederea publică prin impostură și complicitate cu puterea, indiferent cine se afla la guvernare.
Astăzi, când vin să dea lecții despre echitate bugetară și pensii speciale, trebuie să le spunem clar: nu mai aveți credibilitatea necesară. România nu mai are timp de sfaturi ipocrite.
Aurel Badea
Varianta în limba maghiară:
Kelemen Hunor reformokról beszél? Hargita és Kovászna kudarcai után már nincs erkölcsi alapja tanácsot adni Romániának
Nemrég Kelemen Hunor, az RMDSZ elnöke kijelentette, hogy a „különleges nyugdíjak” és a közalkalmazotti bérezés reformjának „józan észen” és méltányosságon kell alapulnia. Ez jól hangzik, de felmerül a kérdés: hogyan beszélhet valaki reformokról és igazságosságról, amikor három évtizeden át képtelen volt rendbe tenni a saját közösségének megyéit?
Hargitát és Kovásznát sem tudták felemelni
Az RMDSZ politikusai 30 éve irányítják Hargita és Kovászna megyét, de az eredmények siralmasak:
• Nincs iparfejlesztés, nincs gazdasági fellendülés;
• A fiatalok tömegesen vándorolnak el;
• A közigazgatás egy klientúrahálózattá vált, ahol a közpénzek pártközeli cégeknél kötnek ki;
• A szociális és egészségügyi infrastruktúra leépült, az iskolák és kórházak romos állapotban vannak.
Praid – a kudarc szimbóluma
A Praid-i sóbánya esete mindent elmond. A környezetvédelmi és gazdasági katasztrófa nem egy természeti baleset volt, hanem hanyag irányítás és politikai felelőtlenség eredménye. Az RMDSZ által vezetett Környezetvédelmi Minisztérium élén Tánczos Barna állt – aki mindezt tétlenül nézte, miközben az ásványkincsek és a környezeti biztonság is veszélybe került.
Reformretorika – csak látszatpolitika
Kelemen most arról beszél, hogy a különleges nyugdíjak és közpénzek elköltése során „méltányosságra” van szükség. De hol volt ez a méltányosság, amikor a Parlamentben nem szavazták meg a valós reformokat? Hol volt az RMDSZ, amikor a saját választóikért kellett volna kiállni? A válasz: mindig a hatalomhoz simulva, csak hogy megőrizzék a pozícióikat.
A magyar közösség érdekei csak díszletként szolgálnak
Az RMDSZ régóta azt állítja, hogy a magyar közösség érdekeit képviseli. A valóság azonban:
• A magyar fiatalok nem találnak megélhetést a szülőföldjükön;
• A közberuházások helyett fesztiválokra és protokollra megy a pénz;
• Nincsenek hosszú távú stratégiák, csak választási ígéretek.
Konklúzió: aki Hargitát és Kovásznát csődbe vitte, ne akarja reformálni Romániát
Kelemen Hunor és pártja nem tudtak gazdasági fellendülést hozni, nem tudtak közösséget építeni, és nem tudtak átlátható kormányzást biztosítani. Most, hogy az ország válságban van, mégis ők azok, akik kiállnak és tanácsokat osztanak arról, hogy mit jelent a „józan ész”.
A kérdés az: hol volt ez a józan ész az elmúlt 30 évben?
Romániának reformok kellenek – de azoktól, akik tettekkel bizonyítottak, nem szavakkal és nem a saját kudarcaik elhallgatásával.
