Autor: Liviu Alexa
Whistleblower-ul Cristian Rizea are zilele astea o serie de video-uri despre gay-ii din politică și structurile de forță, cu nume și informații care te lasă mască.
Pe mine nu mă interesează cine îi dă informațiile, Pahonțu sau agentura DGSE, mă interesează că extrem de multe dintre numele pe care el le scoate pe gură „se pupă” cu informații pe care le aveam și eu despre unii dintre politicieni.
Iar pe voi trebuie să vă intereseze eficiența lui Rizea. Uite, n-a reușit nimeni să facă rost de o poză cu Marcel Ciolacu, alături de gagica sa, Sorina Docuz; a reușit Rizea, în condițiile în care mai tot timpul fostul premier a trâmbițat vorbele astea:
Șarja de dezvăluiri a lui Rizea e cumva șocantă prin detaliile oferite: el dă nume de foști premieri, foști miniștri de interne, care și-au băgat-o pe la ochiul maro cu colonei SPP, te doare mintea.
Și ajungem din nou la problema pe care eu o pun de ani de zile: cât de normal e ca ascensiunea în politică sau la funcții de top să fie făcută pe acest „criteriu”, al curului, criteriu care devine și motiv de șantaj, căci toți ăștia de care vorbește Rizea au fost „documentați” de grei din servicii gen Pahontu sau Virgil Ardelean, zis și Vulpea?
În urmă cu puține luni, publicam o dezvăluire de netăgăduit prin forma dovezilor puse pe masă: și anume că fostul ministru de finanțe, Marcel Boloș, căuta cururi proaspete pe aplicațiile de gay, demers ce ar fi trebuit să fie făcut în deplină intimitate, având în vedere poziția lui, trecutul lui, importanța funcțiilor deținute, expunându-și nu numai „cotorul”, ci și moaca.
Haideți să vă spun însă ce mai „croșetează” în aceste zile domnul Boloș. Nemulțumit de aerul provincial clujean, Boloș îl curtează pe Alexandru Nazare, ministrul de finanțe, să îi schimbe criteriile de calificare pentru președinția Băncii de Investiții și Dezvoltare, ca să o ia el, Boloș, colaboratorul de 20 de ani al lui Bolojan.
Io ştiam cǎ lui Nazare îi place savarina, de vreme ce “puncteazǎ” la o consilierǎ prezidențialǎ de-a lui Nicusor Dan.
Dar chiar nu cred că e normal ca unul ca Boloș, după dezvăluirile făcute și care au șocat spațiul public, să ajungă președinte la această bancă importantă, fondată în perioada de start a PNRR.
Deși, dacă mă uit mai bine pe site-ul oficial al Băncii de Dezvoltare și Investiții, mă apucă frica. Ia, uitați, ce scrie acolo:
Cred că e singura bancă din lume cu „viziune holistică”.
Viziunea holistică înseamnă a privi un sistem, o persoană sau o problemă ca un întreg interconectat, nu ca pe o sumă de părți izolate, luând în considerare toate aspectele (fizic, mental, emoțional, spiritual, social) și relațiile dintre ele, căutând cauzele profunde și echilibrul global, nu doar tratarea simptomelor.
Ce înțeleg eu de aici e că, dacă te duci la banca asta, BID, cererea ta de finanțare nu mai e evaluată din punct de vedere al business-ului, al cifrelor, ci ai șanse mai mari dacă ești vegan sau budist sau bisexual sau ești fanul ideilor lui Gabor Maté sau bei zilnic ceai de ayahuasca.
Oricum ar fi, informația e beton: după ce a eșuat cu atacul la EximBank, mai ales după dezvăluirile mele, Boloș își dorește cu disperare această sinecură pentru repoziționarea carierei, motiv pentru care trage tare să schimbe criterii prin ministerul lui Nazare, fiindcă ăstora din boardul BID le expiră mandatele în mai 2026.
No, ziceți, domnu’ Nazare, veți da CURs acestor presiuni?
Ați văzut că nicio televiziune „mare”, niciun ziar din top 4 audiențe nu a preluat dezvăluirile mele cu împrumutul lui Nicușor Dan?
DE-AIA vă tot frec la cap să mă susțineți cu niște amărâți de 26 de lei,
fiindcă sunt unul dintre foarte puținii ziariști fără lesă din România.
Ce ziceți, cititori dragi ai Strict Secret, merită acest gen de dezvăluiri 26 de lei pe lună? Io zic că da:
De ce i-a apucat pe moldoveni o subitǎ dorințǎ de Unire cu România?
Acum doua zile, Mǎița Sandu, gângurea suav cǎ acum ar fi de acord ca Moldova sǎ “adere” la România. Adicǎ sǎ ne unim.
Azi, a venit şi mutulicǎ de premierul Moldovei sǎ susținǎ şi el “narativa”.
Ce s-a schimbat între timp, adică de acum câteva luni, când Maia evita subiectul, căci avea de „găbjit” al doilea mandat?
Multe.
Situația economică a Republicii Moldova este praf.
Speranța unei aderări rapide a moldovenilor la UE e zero. Adică, deh, dacă Trump, Xi și Putin au decis ei între ei că noua paradigmă updatată la doctrina Monroe e „fiecare e stăpân pe felia lui”, și cum Trump tocmai face curat prin Americi invadând Venezuela și anexând Groenlanda, este clar că înțelegerea celor trei lideri de superputeri e și că China rămâne baroneasă peste întreaga Asie, dar și că Rusia va decide cam tot ce se întâmplă în Balcani, ba chiar poate și în Europa, că ne place, că nu ne place.
Pentru Maia, viitorul politic e tare incert, dacă nu se reinventează. După ce își termină mandatul, Moldova va cădea captivă extremei drepte, AUR-ul moldovenesc, iar progresismul ei nu își va mai găsi susținători pe la Paris, căci Macron e pe făraș, și nici pe la Washington, dacă e să ne uităm cum Rubio a suspendat procesarea vizelor de SUA pentru moldoveni chiar la mijlocul acestei săptămâni.
Eterna fricǎ de alții, în timp ce țara ta e în nas
de Dan Pavel
Rusia și China colapsează economic o dată la două luni, de zece ani încoace. Nu contează ce analist citești. Cu toții sunt convinși că e doar o chestiune de timp până când se va arde lampa aia sovietică care ține economia rușilor în picioare, iar supraviețuirea chinezilor este periclitată de miocardita ultimei vaci care mai dă lapte în țara lor. Rușii și chinezii sunt praf. Beau apă din baltă. Culeg boabele de fasole nedigerată din balegă, ca să iasă de-o iahnie. Aviația rusă poate fi doborâtă cu tigăi și borcane de murături. Marina chineză depinde de câteva cădițe de plastic care nu vor face față unui conflict cu SUA. Este doar o chestiune de timp până când inamicii noștri se vor prăbuși de la sine pentru că nu produc altceva decât alcoolism și păpușele de plastic.
Între timp, Europa trosnește din toate lipiturile. Scârțâie din toate balamalele, dar nu putem vorbi despre cum am putea îmbunătăți Europa, cum am putea spori calitatea vieții europenilor sau independența industrială și energetică a continentului. E ca la narcomani: ca să ne putem redresa ar trebui să recunoaștem mai întâi că avem o problemă. Că Europa a fost căpușată de o clică de bandiți corporatiști care exportă forța industrială în Asia, forța agricolă în America de Sud și profitul în paradisuri fiscale. Ar trebui să acceptăm că ideile noastre au fost proaste și că am deschis calea către abuz monopolist din partea furnizorilor de energie. Că am pus botul la dezmembrarea industriei și agriculturii pentru sloganuri verzi de marketing.
Ca să supraviețuiască, Europa a ales strategia geopolitică OnlyFans. S-a culcat cu rușii pentru gaz și minereuri, cu chinezii pentru industrie și forță de muncă ieftină, cu indienii pentru materii prime, cu sud-americanii pentru produse agricole sau carne și cu americanii pentru apărare. Era mai profitabil să umbli din mădular în mădular decât să construiești ceva durabil, un plan pe termen lung. Era doar o chestiune de timp până când târfa asta cădea la mijloc, în scandalul dintre imperii supărăcioase. Îmi place reacția europenilor la intervenția din Venezuela sau posibila anexare a Groenlandei: ”Nu-i frumos și civilizat! Trebuie respectată ordinea mondială!”. Care ordine, boss? A existat vreodată o altă ordine mondială decât aia bazată pe pumni? Ciocu’ mic, că nu mai respectă nimeni bicicleta satului, pe care o poate călări orice bețivan după ce o iei de nevastă.
Mă rog, nu contează. Chiar și dacă Europa va deveni un tranșeu radioactiv plin de mutanți, tot va ieși din boschet ultimul analist semi-uman care să ne spună: ”Stați liniștiți, fraților! Rusia și China se prăbușesc acușica! Au zilele numărate. Sunt praf, vai mama lor! Mănâncă din gunoaie!”. După care o să-ți fure sandvișul pe care îl găsiseși în tomberon și o să fugă la loc în cutia de frigider în care dormea.
Un podcast de citit de către toți locuitorii orașului Târgu-Mureș. Și nu numai, fiindcă și în multe alte municipii situația e muci.
Am fost la Doru Borșan la podcast, unde m-am simțit chiar foarte bine. Doru este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din județul Mureș, dar, peste toate astea, am descoperit un om viu, asumat, cu o minte ageră și o inimă pasională; probabil că de-aia am fost pe frecvență comună.
Poate că nici Doru Borșan nu se aștepta să vin într-un podcast vizionat de târgmureșeni și să știu atâtea despre acest oraș. Și, mai ales, să desfac jurnalistic „rănile” care îi dor pe cei ce iubesc Târgu-Mureș și care văd că acest oraș cu atâta potențial doarme în papucii orgoliului de mai bine de 20 de ani.
Aveți aici versiunea video şi mai jos transcriptul, fiecare ce preferǎ:
Doru Borșan: Bună seara, dragii mei. Un an fericit, un an prosper, un an cu sănătate. Este prima dată anul ăsta când ne vedem și aș dori să aud că sunteți toți bine și că anul 2026 va aduce împliniri extraordinare, atât în plan profesional, cât și în cel, să spunem așa, spiritual, pentru că fără Dumnezeu nu poți face nimic. Și tocmai de aceea, anul ăsta vreau să fac o mică „revoluție”, dacă pot să spun așa, de încredere și un semnal de pozitivitate încă de la început. Asociația RUA vrea să se implice de zece ori mai mult decât anul trecut în cazuri sociale, în problematici sociale, pentru că așa ne cade bine nouă, celor de la RUA, să fim alături de oameni, să putem să îi ajutăm nu doar cu promisiunile, ci și cu faptele.
Azi, o seară specială. Alături de mine este un om extraordinar, așa cum am spus și în reel-ul de promovare, Liviu Alexa, de la Cluj. Bună seara, Liviu! Bine ai venit!
Liviu Alexa: Vă salut pe toți!
Doru Borșan: Prin ninsoare, la minus grade, dar ai venit la plus grade de suflet deschis, curioși să te cunoaștem, curioși să îți împărtășim din problemele noastre, ale Târgu Mureșului, și poate vii și tu cu un sfat, eu știu, cu o doză de experiență, de la Cluj către noi, să ne spui de ce ți se pare ție că Târgu Mureșul, așa cum am văzut în reel-ul tău de promovare, de ce Târgu Mureșul, din păcate, cu un potențial atât de imens, este totuși la un nivel atât de jos?
Liviu Alexa: Vă salut, prieteni. Vă doresc din toată inima un an bun. Sănătoși să fim. Am venit la podcastul ăsta pentru că e făcut de un rebel. Altfel eu nu prea mă duc pe la podcasturi. Vă spun sincer că mi se pare un format destul de închistat pentru nivelul meu de rebeliune și, dacă nu e făcut de oameni care să aibă aceeași frecvență cu mine, nu.
Eu nu vreau să dau sfaturi, Doru. Am experiență enormă în a vedea traseele marilor orașe din Ardeal, a micilor orașe din Ardeal, a României în general, că umblu foarte mult, dar, venind aici, la un târgumureșean, mi-am dat seama că revelația tristă despre Târgu Mureș este că este unul dintre cele mai dezamăgitoare pentru Ardeal orașe și județe. Vorbesc serios. Dacă se jignesc târgumureșenii, să le fie de bine. Vin cu argumente pe masă.
Eu provin dintr-un oraș mic care pe vremuri saliva la frumusețea Târgu Mureșului. Se numește Bistrița. Orașul, să zicem mai mic, de la țară, orașul din care noi mergeam la Târgu Mureș să ne căutăm doctori, să cumpărăm lucruri mai bune, ca să nu mergem până la Cluj. În timp, aceste orașe care se învecinează cu Clujul au devenit sateliți, sateliții Cluj-Napoca. Foarte puțini dintre liderii acestor orașe mai micuțe, mă refer la Zalău, Târgu Mureș, Bistrița, Alba, pentru că Oradea nu o să o pun în ecuația asta, s-au gândit că trebuie să existe o strategie de luptă sau de amenajare cu forța a Clujului. Unii au preferat lupta. Este cazul Bistriței. Adică au preferat să nu fie chiar atât de tare dominați de forța de atracție a Clujului și să lupte pentru o anumită autonomie administrativă și de dezvoltare. Alte orașe au stat pur și simplu ascunse după o perdeluță a Clujului. Aici o să mă refer la Zalău și la Alba-Iulia. Mureșul este pentru mine cea mai mare surpriză, pentru că din toate punctele de vedere, Târgu Mureșul doar a stat.
Când stai degeaba, fără treabă, deși tu ai toate lucrurile de făcut, ai putea face ordine în casă, ai putea să construiești încă trei hambare, ai putea să plantezi încă 50 de pomi, acum sunt metaforic, și tu stai degeaba.
Când tu, Târgu Mureș, ești un oraș multicultural incredibil, ai Universitate sub cur, nu e puțin lucru. Bistrița n-are, are numai extensii, Zalău numai extensii. Oradea are o Universitate de făcut diplome la xerox.
Ai potențialul businessului din Târgu Mureș și județ și nu faci nimic. În ultimii 15 ani, dacă eu sunt măgar, zi „du-te, bă, Liviu Alexa, acasă, cu Clujul tău, și lasă-ne pe noi”. O să vedeți că o să dau în gură și județului și orașului meu. Dar spune-mi tu, în paralela Bistrița-Năsăud – Mureș, Bistrița – Târgu Mureș, ce se aude în ultima vreme?
Doru Borșan: Da, din păcate, aș vrea să spun o chestie foarte importantă pentru că poate înțelegeți și voi de ce ne aruncăm într-un dialog liber și transparent. Noi nu ne-am vorbit nici de subiecte, nici de nimic. I-am spus: „Liviu, dacă poți să vii să povestim un pic despre viață, despre una, despre alta”, și cred că tot ce a spus Liviu până acum a spus-o într-o notă de respect, dar și un mare adevăr.
Din păcate, în ‘90, cum știți toți, am plecat din pole position, părerea mea, un oraș al florilor, un oraș impecabil, pregătit să ia fața tuturor celor din Transilvania, în această bătălie a democrației, și în această bătălie de a dovedi că poți să faci. Această conexiune, acest noroc fabulos de a putea trăi într-o comunitate, 50% maghiari, 50% români, ar fi trebuit să ne propulseze în primele locuri din Europa, nu din România. Pentru că România trebuie să o lăsăm în spate și totuși acest lucru s-a transformat într-un dezavantaj, începând cu anii ‘90, și vreau să mă repet, și nu reușim să ieșim din această buclă, deși eu, de trei ani și ceva de când m-am apucat de un pic de presă, încerc să promovez în fiecare zi doar și numai știri pozitive, să vorbesc de bine, să-mi laud orașul și să-mi laud aproapele.
Liviu Alexa: Nu mai face asta, te rog! Te admir, m-am documentat și eu despre tine. Admir ambiția ta, credința, pozitivitatea, dar nu mai face asta. În acest moment, cred că discursul tău ar trebui să se schimbe într-un ton critic, uite cum îl am eu, dar respectuos. Să nu credeți, bă, târgumureșenilor dragi, că am venit nepregătit la masă. Eu urmăresc județul ăsta și orașul ăsta de 30 de ani de când fac presă și am ce să spun pe masă. Poate că nu știu toate nuanțele, dar cred că despre ce vorbesc este real. Și atunci, revenind la discuție. Prea multă stare, supică prea călduță, în acest Târgu Mureș. Niște layere, niște nuanțe pe care voi, în orașul ăsta, refuzați să țineți cont de ele. Tu ești realist, dar mulți alții își adorm simțurile cu această supică călduță: „Nouă ne este bine așa”, „Noi suntem curați, drepți”.
Ce vreau eu să spun? În ultima vreme nu se aude nimic despre Târgu Mureș. În ultimii 15 ani, scuză-mă, ultima vreme poate să pară o perioadă recentă. Uite, să îți arăt ceva. Cel mai mare hub de tehnologie și de transfer de date se va face la Bistrița, orașul Beclean, ăla mic, de căcat, care de fapt este o bijuterie, dacă îl compari cu Ludușul este Las Vegas. Are un primar destoinic care a spart normele în ultimii 20 de ani. Spitalul Județean din Bistrița-Năsăud este unul dintre cele mai moderne în acest moment în România: de la pistă de elicopter, până la dotări. Ce fac ăștia din Bistrița? Prinzându-se că există o nevoie a acestei părți a Ardealului de servicii medicale, au început să fure de la voi, din Târgu Mureș. Au făcut infrastructura, mulți au infrastructură, mulți, poate au și la Oradea și Baia Mare, dar Bistrița o are cea mai top, dar infrastructura fără inimi de chirurgi care să opereze este una moartă și atunci au început să fure de la voi, au început să fure de la Cluj, medici tineri.
Băiatul ăla Radu Moldovan, președinte de CJ, nu-i fac eu PR, n-am contract cu el, nu mă interesează. Eu povestesc cum gândesc ăștia din Bistrița-Năsăud și ar fi trebuit să gândească Mureșul.
Și au zis: „Bă, ce trebuie să facem? Pot să intre de la UMF-ul din Mureș când au ieșit rezidenții noi să intre în spitale. Nu că acolo este domnul profesor, nu vreau să dau nume. Toți bășiți, îmi cer scuze, care nu mai lasă porțile deschise celor tineri. Haideți la Bistrița.”
Știi ce fac ăștia la Bistrița? Le dau casă, le dau salariu, le dau job, le fac rost de job pentru neveste, integrează copiii în școli și își iau experiență.
Ce ar fi trebuit să fie noua generație de medici de la Târgu Mureș sau de la Cluj sunt acum la Bistrița.
Vrei să continui? Drumuri asfaltate, 6000 de centuri etc., etc.
Uită-te la Zalău, uită-te la Alba, cum se mișcă județul Alba. Și întreb: bă, voi v-ați tâmpit în orașul ăsta?
Doru Borșan: Aici, aici, aici trebuie să-ți dau dreptate pentru că ai un argument cât se poate de plauzibil și anume, în această vară, în acest an, de fapt în 2025, Universitatea, UMFST-ul nostru, a făcut o extensie la Bistrița. S-a dus acolo unde a fost primit, am înțeles, cu brațele deschise. I s-a pus la dispoziție absolut tot ce a cerut și mă gândesc de ce nu puteam să fi făcut noi aici la Târgu Mureș să dăm fundația gândurilor lui Leonard Azamfirei, rectorul din Târgu Mureș. Și aici trebuie să recunosc că avem o problemă de a nu ne călca pe picioare, deși atât de despărțite sunt, atât de rare sunt picioarele care vor să facă ceva în acest oraș, încât ar trebui să le punem lipideu de ăla zburător, știi, de Aladin. Pentru că mi se pare că ne-am oprit, deși eu încerc, cum ți-am spus, încerc din toată ființa mea să aduc investitori, să am nu știu, mai eu personal m-am reinventat de atâtea ori ca să fac să fie bine și acuma tu vii și-mi dai o palmă peste frunte pe care o accept cu stoicism și-mi spui: „Dorule, poate e momentul să schimbi mesajul”, pentru că s-ar putea să fie prea multă miere de albine într-un stup în care doar se înțeapă.
Liviu Alexa: Mai vreau să zic două, că mi-am pregătit în cap niște chestii și vreau să mă țin de chestia editorială.
Din punctul ăsta de vedere, dintre orașele mari, județele mari care concubinează cu etnia maghiară, Mureșul și Satu Mare au pățit același sindrom. Eu zic sindromul USR, dar nu-i corect ce spun. Stai, ascultă-mă.
Românii, românii când au ajuns și ei câteodată la putere în Satu Mare prin Coica, era unul, da? Aici prin Florea, nenorocitul ăla, apoi prin Dobreanu.
Doru Borșan: Dobreanu. Dobreanu a fost prefect și președinte de Consiliu Județean.
Liviu Alexa: Au avut șansa, și la Satu Mare la fel, românii, cum ar veni, românii au avut șansa să demonstreze, nu știu, niște capabilități, niște chestii în plus față de maghiarii care conduseseră până la un moment dat orașul sau județul. Băi, și au clacat monstruos. Apoi, apoi, dezamăgiți, pentru că au fost votați și de maghiari, și maghiarii și românii au revenit la cutuma maghiară de administrație. Și aici s-a mai întâmplat un rahat, că mi se pare cumva trist. Și spun cu ce compar, pentru că ăștia din generația nouă de leadership UDMRist, bă, sunt praf și pulbere, sunt incompetenți și, mai rău, sunt sau seamănă exact cu politrucii din PSD și PNL.
Să ai tu primar arestat la Târgu Mureș. Pentru un căcat de trei schimburi de tablouri. Bă, nici Hrebenciuc cred că nu se cobora la… pentru șase contracte de nu știu ce.
Îl ai pe ăla de la Harghita, îl ai pe ăla de la Satu Mare, vai de mama lui. Și atunci există această dezamăgire totală pentru că eu nu știu, ai să zici, în capul meu când mă gândesc la un UDMRist de top. Da. Un maghiar care…
Doru Borșan: Dă-mi un nume. Ce înseamnă pentru tine de top?
Liviu Alexa: Györ Frunda.
Doru Borșan: Györ Frunda. Dar nu mai este.
Liviu Alexa: Am înțeles. Dar eu nu pot să compar niciun maghiar din noua generație politică decât cu ăsta. Ăsta care are 78 de ani sau cât are, Dumnezeu să-i dea sănătate. Dacă îl sun acuma, eu cred că acuma acasă e îmbrăcat tot în costum.
Dacă-l iau acuma pe oricare, ascultă-mă, iau 10 parlamentari români din toate partidele, da? Și le dau un text de dictare în limba română, Györ Frunda îi bate la curul gol în limba română.
Dacă le dau un test de istorie din ăsta mic, ca la Pro TV, românii beau ciment, despre istoria României. Nu mai zic despre istoria Ungariei, că pe români nu-i prea interesează, îi bate Györ Frunda la curul gol. Băi, și atunci înțelegi asta?
Doru Borșan: Cum îți explici tu că nivelul e atât de jos? Cum, de ce trebuie să ne arestăm primarul pentru nimic? Omul are șapte copii acasă, măi omule, toți minori. Îl cunosc personal. Cum poate un om cu șapte copii să fie un om rău? Deci garantez pentru persoana Soós Zoltán, nu pentru primarul Soós Zoltán, pentru că și el are de învățat multe, multe, face și multe năzbâtii. Dar, băi omule, nu poți să ajungi atât, nămolul chiar să ne cuprindă, să ne sufoce. Pentru ce? Pentru ce ura asta? E o luptă împotriva urii. De fapt, de ce să ne urâm? De ce să mergem cu privirea în jos, în asfalt? Că asta se întâmplă cu târgumureșenii. Lipsă de respect, ioc, zero.
Liviu Alexa: Ar trebui să-l aplaudăm că în loc să ia ca și dobitocul ăla de la Vaslui bani în Duster cu kilul, a luat niște tablouri. Adică, domnule, a luat o mită culturală.
Doru Borșan: Nu, dar nu le-a luat. Numai…
Liviu Alexa: Ce a luat?
Doru Borșan: S-a dovedit că nu. Da, mă rog. La noi prima dată te arestează și după vedem.
Liviu Alexa: Băi, ce scrie la rechizitoriu, aia scrie. Că el e înapoi în funcție, că a fost doar un semnal de alarmă politic tras de sistem, de statul… Nu mă interesează. Dacă te uiți în aceeași perioadă, că asta e interesant, pică cel puțin trei-patru lideri din UDMR din diverse zone: CJ Harghita, ăsta.
Doru Borșan: Da, așa este.
Liviu Alexa: Da, eu zic că a fost acolo un strike. Nu neg. Dar hai să trecem peste astea cu DNA că DNA a făcut de 1000 de ori căcaturi. Și eu te întreb, de ce nu aud de un vis al Târgu Mureșului?
Doru Borșan: Bravo.
Liviu Alexa: Bă, orașul ăsta nu visează.
Doru Borșan: Da, așa este.
Liviu Alexa: N-are un vis.
Doru Borșan: N-are speranță.
Liviu Alexa: Nu, n-are un vis. Speranță. Treaba voastră de ce n-aveți. Da, dacă e bun la ceva domnul Boc pe care îl critic de 200.000 de ani, băi, să infuzeze cu vise electoratul. Unele nu-i reușesc, dar altele îi reușesc. E adevărat că față de Bolojan ca primar, Boc e praf la infrastructură, nu i-a reușit nimic, dar are visul Untold, are visul TIFF, are visul metroului, are visul inimii Transilvaniei și și-l duce mai departe, că el este un primar execrabil, din punctul meu de vedere, execrabil, mai ales acum a dat-o de gard cu zăpada, cred că va fi ultimul lui mandat. E altă discuție, dar Târgu Mureș nu visează.
Doru Borșan: Și atunci crezi că trebuie s-o luăm de la subfundație? Știi la ce m-am gândit eu acum câtva timp la un șpriț cu cineva, cu un prieten de-al meu? Ce-ar fi să propunem, și cred că n-ar fi o idee rea, pentru că nu există o legătură între denumirea de Târgu Mureș și traducerea în limba maghiară Marosvásárhely.
Liviu Alexa: Așa.
Doru Borșan: Nu simt nimic. Nu simt emoție, nu simt nimic.
Liviu Alexa: De acord.
Doru Borșan: Ce-ar fi dacă am face un referendum și să schimbăm denumirea orașului?
Liviu Alexa: Și să-l transformi în ce?
Doru Borșan: Nu știu, poate o să zică lumea că am luat-o razna. Nu știu. Să-i spunem orașul fericirii, Happy Town. Nu știu. Să dăm un restart.
Liviu Alexa: Crezi că denumirea e problema?
Doru Borșan: E una dintre. S-ar putea să fie. Nu știu.
Liviu Alexa: Ai văzut acuma gluma cu Groenlanda de pe internet?
Doru Borșan: Nu.
Liviu Alexa: Vor să transforme Groenlanda să-i scrie Epstein Island ca să nu se mai lege Trump de ea.
Doru Borșan: Foarte tare.
Liviu Alexa: De ce ne mințim? De ce ne mințim și la Cluj? Că fiecare dintre comunitățile noastre au probleme specifice. Problema aici nu este… sunt mai multe probleme. O presă, o presă slabă, cu tot respectul, o presă lălâie, calmă, călduță.
Doru Borșan: Cumpărată.
Liviu Alexa: Am prieteni pe care îi respect și mă știu cu ei de 20-25 de ani, nu dau nume, dar presa… nu se poate. Deci în orașul ăsta este o armonie. Ori rolul presei nu este ăsta. Societate civilă zero. Este prietenul meu Dan, de la partidul…
Doru Borșan: Dan Mașca?
Liviu Alexa: Da.
Doru Borșan: Prietenul meu foarte bun.
Liviu Alexa: OK. Care e singurul om cu care eu în județul ăsta, acum o să fii tu al doilea, e adevărat că ne-am cunoscut de puțin, care dezvoltă idei care mi se par interesante, singurul om care este constant în abordare. Dar ce să faci în orașul ăsta de voci? Dan Mașca este doar o voce, cum sunt și eu în Cluj. Eu sunt în Cluj un semiparia. Bă, ăla, iară toți… că după 10 ani ajung la concluzia că avea dreptate Alexa când zicea e mult prea târziu.
Hai să-ți mai spun încă una. Unde e businessul din Mureș? Nu mă interesează că…
Doru Borșan: E alungat. A fost alungat. Decenii, două decenii a fost alungat prin sistemul creat, că trebuia să vii de acasă înainte ca să recunoaștem cine ești și ca să investești în zona noastră. Asta este. Am făcut și eu parte din sistemul ăla de rahat, de doi bani, pentru că așa-i viața. Te ia cu valul. Îți arată…
Liviu Alexa: Am înțeles, tată, dar emisiunea la Măruță se închide. Uite, facem și o dezvăluire. Emisiunea la Măruță se închide din 6 februarie. La ora asta Măruță își negociază exitul. Într-o oră apare în presă. Sora lui Tolontan era producătoare. N-am timp să scriu, prieteni, că suntem în emisiune.
Dar eu în alt sens vorbeam. Oare de ce trebuie să strângă Doru Borșan bani? Corect?
Bine c-o face pentru cazuri sociale. Și restul unde-s, mă? Unde-s?
Doru Borșan: Păi aici e marea mea problemă. Eu ce să zic, de trei ani de zile am făcut acest MSNews și încerc să dau înapoi vieții ce am primit. Mă duc peste tot, îi ajut, îi fac, nu știu.
Liviu Alexa: Au o problemă că ești român? Au o problemă că nu ești ungur?
Doru Borșan: Nu știu. Tot e o întrebare, e o întrebare foarte pertinentă. Unde sunt restul? Ei bine, am să fac acest apel…
Liviu Alexa: În Cluj-Napoca avem problema asta cu etnia și eu sunt foarte supărat pe chestia asta de logică de etnie pentru că adevărul este că și românii se comportă urât, în Cluj mă refer. Tot ce înseamnă companii maghiare susțin proiecte maghiare.
Mall România, da, cu sediul social în Cluj-Napoca, dacă poate să sponsorizeze numai proiecte maghiare, aia face. Invers, tăntălăii de români, mulți dintre ei antreprenori foarte deștepți, au aceeași atitudine. Nimic comun.
Doru Borșan: Dar de ce? De ce?
Liviu Alexa: Pentru că atâta pot ei în acest moment ca mental, dar n-au în cap, cum spui tu, uite chestia asta de unitate. Bă, hai bă să trecem peste căcaturile astea. Suntem în 2026. Nu mai putem să vorbim despre țigani.
Doru Borșan: Asta vreau să fac.
Liviu Alexa: Cioroi, români nespălați. Nu mai putem să spunem moldoveni nesimțiți, sudiști nespălați. Hai să încetăm. De-aia România este praf.
Doru Borșan: Îți dau un caz de alaltăieri. Am fost și o să-l pun miercuri. La 12 km aici de orașul nostru frumos crește o familie. Doi părinți cu patru copii mici, minori, dar mici, sub cinci ani. Într-o cocioabă de 6 m². Frumoși, sănătoși. Parcă nu mai îmi venea să plec de acolo datorită emoției. Ei n-aveau parcă nicio problemă. Și alții care au tot ce le trebuie își creează probleme. E o familie de maghiari și am să-i ajut pe oamenii ăștia. Anul ăsta o să construiesc o casă. Așa am simțit în secunda aia. Și cine va veni cu mine, bine, și cine nu, contează. Dumnezeu mi-e martor că am să fac nu acest lucru, zeci, și oricine mi-ar veni în cale acuma. Pentru că știi ce putere îmi dă asta, Liviule? Știi ce putere să călăresc viața îmi dă când te duci și ai senzația și forța să poți să ajuți pe celălalt. Pentru că atât de mulți suntem care pot să facă treaba asta și din păcate, cum zici tu, termenul de unitate este aproape inexistent. De ce? Nu știu să-ți răspund. De obicei știu să răspund.
Liviu Alexa: Eu din păcate văd în ochii tăi o strălucire pe care eu n-o mai am de vreun an. Mi-aș dori ca tu s-o păstrezi. Îți spun, eu sunt un tip super pasional ca tine. Eu nu mai am strălucirea aia. Sunt atât de dezamăgit. Nu o să vin cu dume cu 6 decembrie, constituția, alegeri anulate. Eu sunt dezamăgit de peisajul general în meseria mea de ziarist de investigații. Noi ne ocupăm de obicei cu lucruri rele, domnul Doru. Asta este.
Ne ocupăm cu traficanți de droguri, proxeneți, copii violați, corupție, politicieni nenorociți, popi pedofili. Asta-i meseria de 26 de ani, 27. În continuare o fac de pasiune. Peisajul general îți spun sincer că nu mă mai ajută și eu mi-am pierdut de foarte mult timp pasiunea, speranța.
Vin acuma dintr-o țară unde viitorul, am și scris, a început de vreo cinci-șase ani. Noi, în țara asta absolut frumoasă, absolut frumoasă, am călătorit în ultimii ani în locuri în care mulți dintre ascultătorii noștri n-o să aibă șansa vreodată. Asta e. Am fost norocos. Și eu vă spun că de câte ori vin acasă, de câte ori vin și nu fac glume patriotice de rahat, vă zic, bă băieți, de la cafeaua noastră până la pălincă, de la faptul că-mi scot buletinul mai repede, da, și am acces la medici mai buni și mai rapid.
O să vă dau exemple cu cancerul de o să înnebuniți dacă voi credeți că pe afară… Am văzut favele, am văzut nenorociri, am văzut societăți închistate. Bă, țara asta este senzațională. Eu nu mai cred în popor. Nu mai cred în acest popor. Îmi pare tare rău s-o zic. Lăsați politicienii corupți. Lăsați-i pe ăia din statul paralel. Voi, voi sunteți de vină. Cea mai mare problemă a României este poporul.
Doru Borșan: Să mai facem și o mică glumă. Apropo de ce ai zis că te ocupi de trafic și de cei care… Vodafone l-a depășit pe Escobar. Are trafic nelimitat, știi?
Liviu Alexa: Ți-am adus un cadou, ca să nu uit.
Doru Borșan: Mulțumesc frumos.
Liviu Alexa: Eu sunt pasionat de parfumuri. Creator italian extraordinar.
Doru Borșan: Mulțumesc frumos.
Liviu Alexa: Filippo Sorcinelli este creatorul hainelor papale. Un parfum puternic pentru un bărbat puternic.
Doru Borșan: Mulțumim frumos. Și eu la rândul meu ți-am pregătit un cadou, dacă tot… O să-ți dau un radio, uite de-asta nu l-am împachetat, un Radio Electromureș care îmi este drag mie și marca și radioul și proprietarii fabricii care produc, și am să ți-l fac cadou pentru că acest radio mi-a încântat copilăria pentru că tatăl meu avea un radio de genul ăsta.
Mergeam la ASA Târgu Mureș când se lupta pentru primul loc în divizia A cu radio de-ăsta la urechi și ascultam celelalte partide.
Liviu Alexa: Eu vreau să îi felicit pe cei de la Electromureș pentru că am văzut pe TikTok, recunosc inclusiv un cititor de vinil, vreau să-mi iau de la ei, arăta senzațional. Bravo vouă, ați făcut o chestie foarte tare, ca și cei cu Pegas. Bravo vouă. Excelent. Și să înțeleagă românii efortul ăsta.
Ți-am adus romanul meu, „2100”, o distopie, zic eu, ciudată și tristă despre lumea care va veni. E o distopie în care am pus foarte mult suflet. Nu este una dintre cele mai vesele cărți, dar vă zic că nici n-o să vă sinucideți după, o să vă placă. Dar este lumea în care cu siguranță vom trăi.
Doru Borșan: E un moment delicat în societatea românească. Delicat de ce? Nu vrem să ne desprindem parcă de nimic. Nu știu dacă sună poate ciudat, dar pur și simplu nu vrem să ne desprindem de nimic. Nu vrem să ne asumăm ziua de mâine. Nu vrem să visăm cum zici tu. Deși toată lumea are dreptul la visuri frumoase, toată lumea, și cel sărac și cel bogat.
Culmea, culmea, am ajuns după 35 de ani de galop după proprietăți, să fim cea mai mare națiune, am înțeles, țara europeană cu cele mai multe proprietăți. Da. Sper că nu greșesc. Așa. Ca să ce, Liviule? Asta ne face mai buni? Asta ne face mai fericiți?
Acum Bolojan le-a tras o leapșă la toată lumea, nu știu, de două, de trei ori, de 10 ori, de cât a ridicat impozitul și o să vedem cum n-o să poată oamenii să-și plătească impozitele și o să ajungă în posesia statului. De unde au plecat, se întoarce înapoi proprietatea și vom vedea cum fiecare își scapă cămașa cum poate. Am vrut să te întreb, să trecem un pic și la tine ca persoană pentru că eu la rândul meu am făcut câteva semne de întrebare față de mine și am zis așa: „Mă, un om ca Liviu Alexa ce a făcut la PSD? Cum de a fost lider PSD și s-a plictisit repede? Ia spune-mi un pic dacă îți permiți și nu vrei să ții doar pentru tine. Am dori și noi, târgumureșenii, să aflăm.”
Liviu Alexa: Singura chestie e să mă întrebi toate lucrurile. Pe bune.
Doru Borșan: Asta e una, pentru că de ce, astăzi critici politicienii, ai fost și tu pe acolo. De ce nu mai ești? Cum vezi, pentru că pe mine mă interesează ca om pentru că ești invitatul meu și simt că ești ca și mine în abordarea vieții.
Liviu Alexa: În afară de gura mea spurcată și inima mea, eu zic foarte mare, eu totdeauna am fost un tip asumat. OK. Eu sunt social-democrat, om de stânga dintotdeauna.
Doru Borșan: Foarte tare. Adică ai o viziune largă față de viață.
Liviu Alexa: Frate, nu mă ascund. Doar că în țara mea, de când ca ziarist mi-am asumat, atenție, da, întotdeauna am spus eu votez PSD, întotdeauna am spus eu țin cu valorile de stânga. De când fac presă, da, și de când să zicem am devenit mai vedetă, mai vizibil, mai nu știu ce să zic eu, ce vedetă am devenit, dar sunt destul de vedetă la nivel de România.
În țara mea însă nu este foarte bine, nu e permis ziariștilor de stânga să-și asume partizanatul politic, dacă au o credință. În schimb, ăia de dreapta au voie. Tolontan, Tăpălagă au voie să fie progresiști, liberali, iliberali, au voie să țină cu PNL, cu… eu n-am voie. Eu trebuie să fiu stigmatizat pentru că țin cu PSD.
Măcar că, și înainte și după ce am avut acea funcție, și înainte și după și în timp ce am fost un om care a criticat PSD foarte dur, adică de la mine a sunat mai rău critica fiind un om care votează acest partid și astăzi eu vorbesc despre PSD în termeni critici, deși îl votez în continuare.
Am vrut să fac cel puțin o baie de experiență și spun sincer că prejudecățile mele despre politică au fost anulate. Atât de mult am învățat când am fost efectiv în interiorul PSD, am învățat politică mai mult decât o să știe un ziarist politic ever. Pentru că am fost practic la o masă cu baronii. Am fost practic făcut într-o noapte un baron, dar nu era cazul. Eu sunt baron cu trening din Pepco. Totul s-a întâmplat și pentru mine foarte repede.
Dăncilă, Viorica Dăncilă, doamna Dăncilă era cred că sugrumată de ăștia din grupul de la Cluj și cred că cineva i-a dat un sfat. Dacă vrei să scapi de Dîncu, Rus să nu te strângă de gât ca premier, există un nebun în Cluj care, ăla-i nebun, care te scapă de ei.
Doru Borșan: No, bun. Și cum ai putut tu să treci peste nebuni? Cum ai putut tu să treci peste grupul de la Cluj să ajungi președinte PSD?
Liviu Alexa: Până la urmă a fost un commitment, o înțelegere cu cea care era președintele partidului și premierul României.
Doru Borșan: Am înțeles. Deci cumva a venit de sus un pic, cum se zice.
Liviu Alexa: Nu eu m-am cerut, ea m-a cerut, ea m-a dorit acolo. Eu nu avusesem neapărat nicio legătură cu Dăncilă. Viorica Dăncilă mă văzuse pe internet, pe social media, atitudinile mele timp de un an, doi, trei, și știa ce pot, ce știu, ce scriu. Da? Eu fiind de părere că județul Cluj este un blat împuțit între grupul de la Cluj și Emil Boc și că ăla trebuie distrus, iar partidul pe care eu l-am votat și-l votez merită mai mult pentru județul Cluj. Așa s-a întâmplat. Nu regret nicio secundă.
Doru Borșan: Dar cum e? E paradox. E un paradox la Cluj, un paradox politic, zic eu. Păi în primul rând e grupul poate cel mai puternic din România, grupul de la Cluj sau cum îi zice. Echipa de la Cluj și pe de altă parte e primar Boc, care Emil Boc este penelist, nu face parte din grupul de la Cluj.
Liviu Alexa: Tu ce crezi, mă, că aici nu sunt blaturi între PSD și PNL și UDMR? Hai să fim serioși. La Cluj blaturile sunt, să zicem, mai mari, mai rafinate pentru că e altă plăcintă, alt tort se face.
În momentul în care, în 2004, Ioan Rus pierde primăria în fața lui Emil Boc, practic Funar o pierde, Funar o pierde, că așa-i povestea, are loc o, să zicem, o recalibrare de forțe în care Emil Boc fiind dintr-un partid mai de paparici, PDL, n-avea anvergura, cum se zice snaga, să dăinuie ca primar, dar era deja ales. Adică te-ai trezit cu situația. Băieții ăștia în schimb tocmai savuraseră din ciolănelul puterii. Ba o ciozvârtă de carne, ba roseseră la capătul osului.
Unul era ministrul de interne, da, Ioan Rus, unul era ministrul informațiilor publice, al propagandei, Vasile Dâncu.
Unul era ministrul integrării europene, Vasile Pușcaș.
Și i-au arătat la Emil Boc că există faza să colaborăm sau să venim cu dosare peste tine. Înțelegi?
Iar la Cluj, dacă putem, asta e mentalitatea politicului, dacă putem să… De ce să ne certăm între noi că putem să colaborăm?
Doru Borșan: Bă, numai din punctul de vedere și ar trebui să învățăm foarte mult, știi? Orice compromis e binevenit pentru dezvoltarea orașului. Aici e…
Liviu Alexa: Stai un pic. Eu n-am zis că compromisul ăsta a fost pentru dezvoltarea orașului. Am spus că a fost pentru creșterea lipitorilor de afișe. Toți de acolo au devenit milionari în euro, făcători de blocuri. Domnul Ioan Rus s-a îmbogățit până peste poate. Domnul Dâncu a avut de trei ori portofoliu parcă de ministru, două mandate de europarlamentar. Singurul decent și demn a fost Vasile Pușcaș, care s-a retras din toată mizeria asta. Deci n-am zis că a fost în folosul orașului.
Doru Borșan: Pe de altă parte, nu știu ce a fost, ce n-a fost, dar Clujul a evoluat, frate. Adică unde este Clujul astăzi? Îmi amintesc când eram copil și mergeam la Cluj fără lipsă de…
Liviu Alexa: O să vin cu o surpriză pentru mureșeni, pentru târgumureșeni.
Doru Borșan: Da. De-abia aștept. Dar vreau să spun că, pe vremea când aveam 14-15 ani și mergeam la Cluj cu tata, mirosea a parizer.
Liviu Alexa: Clujul n-a evoluat datorită politicului. Îmi pare rău.
Doru Borșan: Bun. Foarte bine.
Liviu Alexa: Clujul a evoluat datorită businessului.
Doru Borșan: Bravo! Ar putea fi o lecție pentru Târgu Mureș.
Doru Borșan: Dar au fost lăsați să facă, nu împiedicați.
Liviu Alexa: Adeseori, unele investiții strategice au fost cu largul concurs al politicului. Nu vreau să minimizez unele eforturi ale lui Boc, inclusiv ale lui Rus. Da, dar vreau să vă zic că Clujul, efuziunea asta… mulți nu văd așa orașul Cluj-Napoca… Eu vi-l explic, pentru că cred că-s foarte bun în el. Pot să-mi dau cinci doctorate și nu din alea plagiate. Clujul are mentalitatea Barcelonei în acest moment. Înțelegi? Este din multe puncte de vedere o Barcelona, dar voi, din Ardeal, restul nu vedeți așa, iar cei din sud, de ură, nici Clujul nu este, cum să zic, ca tonalitate și atitudine un partener al Bucureștiului. Da? Dar fii atent, exact ca Barcelona, aceeași stare de hate pe care o are Barcelona față de Madrid, față de restul Spaniei, o are Clujul față de București.
Doru Borșan: Vreau să citesc două-trei mesaje pentru că e din respect față de cei care ne urmăresc.
„Din păcate, Târgu Mureș există datorită studenților, doctorilor, lumii medicale, cadrelor medicale.”
Aveți dreptate. Sigur că Târgu Mureșul doar prin prisma acestei imagini și eu zic că totul se bazează pe realitate. Putem să ne transformăm într-un oraș, într-un hub medical. De ce nu? Cum ai spus tu, hub tehnologic la Bistrița și aici suntem foarte aproape de a reuși, pentru că rectorul Universității, Leonard Azamfirei, este un om de ispravă, a adus sute de milioane de euro investiții, este lider absolut în atragerea fondurilor. S-au construit enorm de multe chestiuni, inclusiv acum când noi vorbim, se construiește spital universitar. Vin persoane din afară la Târgu Mureș pentru consult, pentru… aici avem o, cum se spune, o brânză de mâncat, o pâine de mâncat. Aici ar trebui, dacă atât ne-a rămas, să ne bucurăm și în jurul acestei lumi medicale putem să construim. Hai să facem așa! A venit acum Leonard Azamfirei cu o nouă chestiune, un oraș într-un oraș, adică în jurul orașului medical să transformăm, să dezvoltăm orașul. O idee foarte bună! Trebuie să începem cu ceva, dar în același timp oamenii de afaceri trebuie lăsați să zboare. Trebuie să viseze, să investească, să atragă alți investitori. Nu mă refer la mine neapărat pentru că eu n-am simțit, îți spun sincer, în cei 35 de ani, absolut nicio talpă. Nu știu cum mi s-a întâmplat. Poate c-am știut să mă mulez la fiecare. Mi-a dat mama un soi de ulei cu care m-am dat tot timpul, dar se întâmplă. Am auzit, vin la mine tot timpul oameni de afaceri care simt și sunt opriți cu autorizație de construcții, cu una, cu alta. Cred că aici este soluția să dezvoltăm acest hub medical și în jurul acestuia să lăsăm oamenii de afaceri…
Liviu Alexa: …să dezvoltați mai multe componente. Uite, o să zică că de-aia în traducerea Clujului mulți nu văd niște aspecte, de-aia revin la Barcelona, față de București, față de Madrid, ce are Barcelona? O bancă ca La Caixa. Clujul are Banca Transilvania, numărul unu în România. Clujul are aeroport cu 47.000 de destinații egale cu Bucureștiul. Mureșul are un aeroport, intră în competiție cu Clujul, absolut nenecesar. Ultima oară când am călătorit a fost anul trecut, din Mureș, și am rămas șocat de banii care stau în acest aeroport și de faptul că aeroportul din Mureș a devenit un fel de căsuță pentru sinecuriștii de partid.
Doru Borșan: Ei bine, în sfârșit pot să-ți dau o veste bună. Poate că ai auzit sau nu, avem nouă zboruri noi. Din martie, în sfârșit putem să mergem în încă nouă destinații.
Liviu Alexa: Avem cinci universități la Cluj. Voi aici aveți universitate puternică, dar o universitate prăfuită. Iar infrastructura medicală care ar trebui să preia tot ce generează universitatea este și prăfuită, și fără sens în acest moment. Îți spun și de ce fără sens. Pentru că înainte specializările cardio ale Mureșului, cancer etc., au fost deja furate de alții. Deci, vouă vi s-au furat diamantele de sub cur. Ori această reinventare ar trebui făcută la masă de niște lideri din acest județ. Lideri care să fie transpartinici, deci să poată să fie destul de bogați, business, politică, ca să nu mai dorească… Uite, la Bistrița a fost un moment din ăsta. Bă, dacă toți furăm, nu se mai întâmplă nimic.
Doru Borșan: Corect.
Liviu Alexa: Dacă toți furăm, o să furăm până la un moment dat și o să vină un userist să preia Târgu Mureș.
Doru Borșan: Nu mai este ce fura.
Liviu Alexa: Ba nu, că în țara asta este de furat, dar o să vină un userist care o să înceapă să fure el și o să pățească Târgu Mureș un rahat, cum a pățit Brașovul.
Că s-a trezit cu Coliban ăla, alpinistul vieții, care era numai cu piroane în zăpadă și nu știa administrație.
Da, o să se trezească cu Clotilde și n-o să mai știe ce-o să facă. Oamenii din acest oraș, și sunt mulți, eu știu, foarte…, dar extrem de neuniți.
Doru Borșan: Da, aici e marea problemă.
Liviu Alexa: E un oraș în care parcă toți au pumni și vorbesc în ei.
Doru Borșan: Dar știi de ce? S-a transformat într-un sport zi de zi, de dimineață până seara, să vorbească unii de alții, să-i doară în banană, să mă ierți, de viețile celorlalți, mă, în loc să bea toți la aceeași masă, să construim împreună.
Liviu Alexa: Asta nu-i o mentalitate productivă.
Doru Borșan: Păi da, din păcate, dar ăsta-i adevărul. În loc să ne iubim, să ne ajutăm, să ne încurajăm, să vorbim de bine, mă, eu am zis că pornesc anul ăsta și vă spun aici vouă, și o tehnică, o tehnică de a dezvolta și de a construi este următoarea: Bă, cum pe mine mă cheamă în fiecare zi cineva undeva și aud tot felul de nebunii. „Bă, eu că ăla m-a făcut, ăla, vreau pe ăla, vreau să…” Bun, o să încep să transform răul în bine, dar foarte ușor. De ce?
Când mă întâlnesc cu Gheorghe și-l vorbește de rău pe Ion, mă duc la Ion și spun: „Bă, Ioane, bă știi că Gheorghe te-a vorbit de bine?”
Ăla dă pe spate: „nu există, că e dușmanul meu”.
Ba da, mă, te-a vorbit de bine și la rândul lui el o să-mi zică ceva de rău.
La celălalt mă duc înapoi, la Gheorghe și îi spun de bine; numai așa poți…
Să promovezi răul? Răul trebuie să se termine.
E așa de ușor să duci din vorbă în vorbă, că ăla îți vrea capul, că ăla vrea…
Știi ce spun, de unde începe aici, în județul ăsta… Nici nu știu ce să spun, că începe să mi se ridice un pic tensiunea.
Dragule, păi vreau să spun că în ultimii 30 de ani, de când sunt eu un pic atent, că în primii patru, cinci ani am fost plecat în Italia, m-am dus să învăț, m-am dus să mă, nu știu, să mă îmbogățesc de viață. Da, după, când a sunat clopoțelul democrației. Băi, fratele meu, eu nu am văzut niciodată politicienii care conduc acest județ la aceeași masă. Niciodată, dar nici din întâmplare!
Să văd UDMR, PSD, PNL, care mai suntem pe aici.
Niciodată, mă, la aceeași masă, pentru binele acestui județ sau oraș.
Liviu Alexa: Ce-i trist? Ce-i trist? Nu, nu te întrerupe. Ce-i trist e că, până ai fost tu plecat și ai venit acasă, eu am prins perioada în care tu ai fost plecat și acest județ dădea lideri care contau la București.
Doru Borșan: Unul după altul, da.
Liviu Alexa: Nicolăescu, de la UDMR ăla… Dădeau lideri care făceau, da?
Doru Borșan: Da.
Liviu Alexa: Azi o avem pe fata lui Gliga, nu? Parlamentar.
Doru Borșan: Da.
Liviu Alexa: Bă, nimeni nu amendează, bă, chestiile astea în acest județ de căcat. Bă, voi de ce votați, bă, PSD? Uite, vezi? Eu îi întreb, că eu aș vota PSD.
Adică voi votați un baron local să-și pună fiica acolo? V-ați tâmpit de cap? Acceptați lucrurile astea?
Doru Borșan: Din păcate, vezi? Asta este…
Liviu Alexa: Și ăleia nu-i e rușine? Bă, tu ești fată de milionar, dacă o mai fi ăla milionar. Nu ți-e rușine, mă, să crezi că tu contezi pentru oameni, când te-a pus tac-tu acolo, cu cașcaval?
Doru Borșan: Problema e alta, Liviule. Repet și nu vreau să pară un accident verbal, că noi vorbim aici despre realitatea orașului și a județului Mureș. Băi, atât timp cât nu i-am văzut niciodată și eu, crede-mă că sunt un tip informat și sunt pe fază, niciodată nu și-au dorit binele. Nu au venit cu un plan, mă, toți, împreună: „Bă, noi suntem ăia pe care ne-ați votat, vrem să facem asta!”
Liviu Alexa: O să râdeți, dar eu cred că am soluția pentru județul ăsta.
Doru Borșan: O, ce te aștept. Te aștept!
Liviu Alexa: Oricum o să scoatem toate astea, le punem pe Strict Secret, le mai scoatem.
Doru Borșan: Da, da, da.
Liviu Alexa: Acum, în contextul actual, eu fiind un, să zicem, un jurnalist și un om de afaceri, că sunt și om de afaceri mic, mare, cum oi fi, să zicem rebel, care adoră strategiile ciudate, având în vedere atitudinea județului Bistrița-Năsăud din ultimii 15 ani, care a zis: „Bă, dacă ne lăsăm prea tare atrași de Cluj, o să ne mănânce, o să ne fure tinerii, copiii, o să ne fure talentul, și o să rămânem un oraș de martalogi, azilanți.”
Da, ăia s-au despărțit și și-au luat o forță, și-au luat turismul, infrastructura în turism și lumea medicală.
Mureșul… o să râd. Acum că s-au întâmplat toate astea, singura șansă a Mureșului e să devină partenerul strategic al Clujului, pentru că atât a mai rămas și nici asta nu-i puțin, să existe colaborări politice, de business. Da?
Doru Borșan: Păi acuma suntem la 45 de minute, totuși.
Liviu Alexa: Asta spun. Știi cine face, în ultima vreme, tot mai tare? Evident, eu sunt ca un păianjen, fiind ziarist de investigații, trăiesc în orașul ăla de 27 de ani, da? În ultima vreme, foarte mulți sătmăreni vin înspre Cluj și se lipesc.
Atenție, mureșenilor, s-ar putea să pierdeți și trenul ăsta, pentru că în acest moment, dacă Mureșul ar avea o strategie politică, de business, de societate civilă, de ce vreți voi, de lipire și de parteneriat real, Clujul ar putea să mai lase din forța lui și altora. Uite, Mureșului.
Câtă vreme tu vii cu aeroportul din Mureș și te ciondănești cu ăia din Cluj pe aeroport, câtă vreme tu zici: „mai dă-i dracu’ de îngâmfați, de clujeni, că nu ne interesează…”
Doru Borșan: Am avut o emisiune dedicată acestui subiect. Am militat pentru unificarea celor două aeroporturi.
Am fost consilier județean într-un moment când Târgu Mureș avea 24 de zboruri și Clujul trei și, în timp, s-a răsturnat… după aceea procese între ei, care…
Liviu Alexa: Vreau să vă liniștesc. În limba maghiară este o vorbă: ia-ți nimic și prinde bine. Da, nu vreau să mă dau mare că vorbesc și maghiară, că chiar vorbesc. Clujul n-o să lase niciodată nimic pe masă. Dacă poate să mănânce tot de pe masă, o să mănânce. Calmați-vă voi, la Mureș. Calmați-vă! Ori aveți atitudinea să veniți colaborativ și să faceți proiecte, sinergii. Pentru că Bistrița, în acest moment, are o forță politică cu care negociază în paralel cu Clujul. Tu îți dai seama?
Radu Moldovan, noul primar, Lazany, băi, negociază pentru ei și fură proiecte Clujului. Asta înseamnă forță politică. Asta înseamnă că ei se înțeleg.
Doru Borșan: Foarte, foarte bine punctat. Trebuie să vedem dacă suntem în stare să facem chestiunea asta, pentru că miniștri din zonă am avut. Știu că primarii noștri se duc la București la miniștrii UDMRului, au fost ajutați, au fost, se văd anumite proiecte în picioare, dar e puțin, puțin pentru potențialul pe care-l avem. Târgu Mureșul, județul Mureș are un potențial incredibil.
Liviu Alexa: Primarii de ce trebuie să meargă la București?
Doru Borșan: La bani, pentru bani.
Liviu Alexa: E foarte bine. E foarte bine! Dar, uite, tot despre Bistrița vorbesc și despre Alba. Despre Alba mai mult, că și acolo există un rol, nu știu cine și l-a pierdut, domnul ăsta, Peter Ferenc, sau cum îl cheamă, care probabil e „zero barat, fier garantat” la București. Ei se duc, dar președintele de CJ deschide ușile.
Pentru că altfel o să ajungem într-o situație din asta de hăituială, că ăla de la Sighișoara merge de capul lui, ăla de la Reghin merge de capul lui și atunci n-o să mai vezi sinergii pentru că ăla își vede doar lucrul lui mic.
Ce vreau la Reghin? Să-mi facă o mică centură.
Bă, ești prost? Hai să facem una mai mare! Hai să facem un drum expres.
Ori, lipsa asta de colaborare se vede și în acest tăntălău de președinte de la CJ Mureș. E din al doilea mandat, cred că din 2020. Sau chiar al treilea, nici nu știu… Este zero, vă zic eu, Mureșul, zero!
Doru Borșan: Un breaking news din concluziile, să spunem așa, trase până acum.
O sinergie cu Clujul nu ne-ar strica, dezvoltarea proiectelor împreună, unitate, în primul rând, unitate atât administrativă, cât și în lumea oamenilor de afaceri și până jos la bază, oamenii simpli.
Unitate de jos până sus pentru a putea ieși din glodul ăsta în care suntem. Un glod frumos, ar spune cineva. Dar se poate mult mai mult. Potențialul este până la cer. Până la cer!
Ține doar de noi pentru a putea urma acest potențial.
Și cred că această emisiune va rămâne și va dăinui acolo unde-i locul pentru a putea veni cu sfaturi, bineînțeles toți, pentru că din 10 sfaturi, unul s-ar putea să fie fabulos; din 10 idei, una s-ar putea să fie fabuloasă.
Și de-asta doresc să aduc din județele limitrofe și nu numai, din toată țara, oameni care gândesc, care văd și au libertatea de a spune, pentru că nu sunt mulți ca tine, Liviule, care vorbesc apăsat adevărul pe care îl simt.
Din păcate, fiecare are o umbră, două, șapte, nouă. Și dacă nu-i soare, are umbră.
Aici e marea belea. Și atunci să încercăm, poate căutăm, poate devii și tu la rându-ți, poate o să înceapă să-ți placă din nou Târgu Mureșul, datorită mie.
Liviu Alexa: Mie îmi place să-i biciuiesc pe oameni în emisiuni, când mă duc în local ca și la Bistrița în orașul meu natal mă duc și le-o trag acolo. Deși eu știu că au evoluat foarte mult, foarte mult cei din Bistrița, dar tot vin să fiu critic.
Ăsta-i rolul meu.
Îmi place să le-o trag acum mureșenilor întrebându-i fățiș: Bă băieți, bă băieții ăștia din Târgu Mureș, aveți voi cumva cele mai noi RMN-uri? Aveți voi cumva în acest moment cea mai bună infrastructură spitalicească? Aveți cumva cele mai mari proiecte de business integrat? Ați luat în afară de 17.000 de chestii de mobilieri pe PNRR, lucruri adevărate? Aveți investiții? Aveți în acest moment un proiect cultural comun care să unească etnia maghiară cu românii, da? Și să reprezinte Mureșul. Măcar că era mizeria aia de drac la parc. Era nu știu ce, bă. Era un vis. Era un vis.
Doru Borșan: Uau! Unde eram acuma dacă se realiza?
Liviu Alexa: Băi, nu știu, habar n-am. Nu vreau să zic că ăla era poate un ciorditor, dar vis, cum spui, toți oamenii pe pământul ăsta, că sunt din Nigeria sau… au acest drept de a visa.
Ei mai au dreptul și să creadă în Dumnezeu și să-l refuze pe Dumnezeu. E tot dreptul lor. Au dreptul de a munci. Și dreptul de a sta pe canapea să o frecție, să se scarpine la organele genitale, au dreptul de autodeterminare, de emancipare, au dreptul de a scuipa pe Borșan în față.
Care dintre fazele astea este mai interesantă? Să te scuip în față sau să dau mâna și să vedem ce dracu’ putem face împreună.
Doru Borșan: Dar asta e de când e lumea, unitatea, zicea italianul, unitatea dă forța. Din păcate, nu știu dacă o să putem noi înțelege și profunzimea acestor vorbe, că e așa de simplă până la urmă… Eu tot timpul am brațele deschise, vreau să mă îmbrățișez cu oricine vine în viața mea. Sigur, vreau să îl simt sincer, transparent, curat, pentru că altfel îmi ajung mie bagabonțeliile învățate de-a lungul vieții. Încerc să le dau jos din căruță, că e grea încă. E grea și căruța mea. Mi-e greu, sunt la fel de sufletist ca și tine. Mi-e greu să dau oamenii jos din căruță, știind că n-au valoare, pentru că așa m-am învățat mama: dacă poți, copile, dacă poți, dă-i o pâine, înțelege, iartă-l. Ei bine, pot s-o fac, dar totul are o limită.
Să mai citim niște mesaje: Potor Ioan: Felicitări pentru susținerea emisiunii.
Cătă Pop: Am pornit împreună cu colegii mei, la îndemnul tău, pe un drum frumos. Mulțumim mult domnului Alexa pentru ajutor. Sunt convins că va fi o victorie, că toate inițiativele tale… Bun.
Melinda Chiruță: Bună seara.
Liviu Alexa: Zi care mă înjură, să-i înjur și eu! … glumesc
Doru Borșan: Nu, nu e nimeni. Ai scăpat, aici nu e… e o lume civilizată. Bun, dar nu are de ce, pentru că ai fost cât se poate de deschis și de sincer.
Bună seara, felicitări pentru inițiativa de a face bine necondiționat. Mulțumim invitatului pentru a spune lucrurilor pe nume despre orașul nostru. Să sperăm că acest mesaj va ajunge la urechile celor care pot face schimbări. Până la una alta, haideți să facem individual câte un bine. Sunt convinsă că va face diferența.
Ei bine, vezi? Clișeul ăsta: va ajunge la urechile celor care contează. Fraților, toți contăm!
Liviu Alexa: Nu sunt de acord! Spune tu mai întâi.
Doru Borșan: Toți contăm, fiecare, pentru că această unitate nu trebuie să ducă, cum să spun, poate să ducă la dezbinare! Doar cuvântul, toți, de la cel mai mic la cel mai mare trebuie să punem sufletul și experiența acumulată de când ne-am născut și până astăzi să încercăm să schimbăm în bine acest oraș, acest județ.
Urechile sunt aici două, patru, șase, nouă, o sută de mii sau câți suntem în județul ăsta… șase-opt sute de mii, alea sunt urechile care trebuie să audă.
Alea sunt urechile și mintea și sufletul care trebuie să se pună în slujba acestui vis.
Liviu Alexa: Te pup, la mulți ani! Nu trebuie să ajungă la urechile ălora mai mari. O să ajungă, că o să am eu grijă de asta că deja sunt o vedetă în ghilimele. O să ajungă! Și ăsta a fost scopul venirii, a invitației senzaționale a lui Doru! Să ajungă la urechile voastre, bă, că voi sunteți cei care votați un primar care nu face nimic, un președinte de CJ, o garnitură de parlamentari care freacă menta. L-am văzut pe ăla… Dobre… Dobreanu, cum îl cheamă acuma pe…
Dobre. Ciprian, neica nimeni, bă… Deci ăla a fost un neica nimeni și este un neica nimeni. L-am văzut în Parlament, l-am văzut pe avioane, bă, nimic… Nu merge nimeni la el. Când te mai uiți prin aeroport, eu călătoresc mult. Mai vezi unii doi, trei care… Ăla nu vorbește cu nimeni, n-are niciun… Că așa a fost și ca și președinte de CJ. Cum a venit, cum a trecut, ca Vodă prin lobodă prin viața acestui județ. Și atunci asta e mesajul: dumneavoastră locuitorii, cetățenii din Târgu Mureș, din județ, voi, bă, trebuie să vă gândiți ce vă doriți. Când vă mai vine mătușa aia, Gliga, să-i ziceți: du-te tu… acuma te-a pus tac-tu aicea deputat, dar du-te, lasă-ne în pace, că tu n-ai nicio forță.
Doru Borșan: O să te rog să ne spui, poate știi, poate nu, un lucru bun despre un deputat sau un senator de-al nostru sau, nu știu, dacă există, sau poate nu există. Și atuncea să ne recunoaștem nivelul și mergem la somn…
Liviu Alexa: Vă rog frumos să vă scoateți din cap că presa trebuie să fie pozitivă, și pe tine vreau să te conving de asta. Da? Putem remarca lucruri…
Doru Borșan: Eu am o speranță.
Liviu Alexa: Vorbesc acum pozitiv despre Bistrița-Năsăud și tot eu să spun negativ despre Bistrița-Năsăud că în acest moment, cel puțin în acest moment, are o problemă fundamentală, da, cu visul! Și ea, și orașul ăsta și județul ăla este… atenție, nu mai avem nevoie de papa, caca, mama, tata în piramida lui Maslow, politică. Avem nevoie de un vis și fiecare județ din România asta ar trebui să și-l găsească.
Doru Borșan: Este, este… cu totul și cu totul de acord. Din păcate, unii se trezesc din vis mai devreme, alții refuză să se trezească. Și atuncea întrebarea…
Liviu Alexa: Mureșenilor, închipuiți-vă că eu sunt un elvețian.
Doru Borșan: Cu lovele, nu așa.
Liviu Alexa: Un italian, un rus, un ucrainean și vin să vă vizitez orașul. Deschideți, puneți pe Google: top things to do in Târgu Mureș. Da, deci top 10 ce poți să faci în orașul ăsta. Bă băieți, ori aici este un azil de martalogi tot orașul, ori este o plictisire incredibilă. Tot ce ți se oferă din partea, oferta acestui oraș este zero. Ce mă, să văd șapte biserici? Am înțeles. Tot respectul pentru aia, aia… Să văd niște scări de la voi? Da? Asta trebuie să văd.
Doru Borșan: Dragilor, Cătăline, pune un pic pe mine, să vadă și lumea cum înghit în gol, că din păcate asta fac. N-am contraargumente, se întâmplă lucruri frumoase, dar din păcate baza… uite, se googlează simplu: Ce putem face la Târgu Mureș?
Liviu Alexa: Ce pot face în acest oraș dacă vin cu copiii mei?
Doru Borșan: Grădina zoologică, care e cea mai mare din țară. Zoo-ul nostru.
Liviu Alexa: Am înțeles, altceva?
Doru Borșan: Nu știu, vara poți să mergi pe Mureș. Avem Weekendul, frumos…
Liviu Alexa: E vorba despre o infrastructură, pe care acest oraș ar trebui să o aibă. Puțină istorie, puțin shopping, puțină artă contemporană sau modernă. Puțin happening cultural, un loc care să se infuzeze de optimism.
Era Peninsula? Ați pierdut și Peninsula!
Bă, eu vorbesc serios! Să nu credeți că am venit aici și nu știu.
Doru Borșan: Corect. Corect.
Liviu Alexa: Sunt un mare fan al Ardealului. Îl studiez foarte mult și de mult timp. Deci pot să vorbesc acum trei ore despre Alba, dacă vrei, șase ore despre tăntălăii din Sălaj, care au un potențial enorm de a vinde istoria, tradiția romană și n-o fac.
Doru Borșan: Ne-ai pus pe gânduri. Da. Hai să mergem mai departe.
Șandor: La Târgu Mureș oprim tot ce se numește IMM-uri. Cei mici plătesc, cei mari, rămâne de discutat. Interesantă abordare.
Da, toată lumea laudă, Anita Popa laudă UMF și pe Azamfirei au dezvoltat orașul, dar realitatea pentru cetățeni de rând este alta. Orașul a devenit sufocat, chiriile au explodat, prețurile la imobiliare și la bunurile de zi cu zi au crescut. În loc de beneficii, UMF-ul a adus doar aglomerații și scumpiri.
Doru Borșan: UMF-ul n-a adus aglomerații și scumpiri. UMF-ul a dezvoltat, eu trebuie să-i răspund pentru că știu și am urmărit îndeaproape activitatea UMF-ului, este probabil, repet, singurul sens giratoriu în jurul căruia putem să dezvoltăm urbea noastră.
Pentru oameni simpli nu e progres, e doar un trai mai greu.
E părerea dumneavoastră, o apreciem și o respectăm, dar…
Liviu Alexa: Cine a scris?
Doru Borșan: O doamnă a scris că UMF-ul mai mult a făcut rău decât bine.
Liviu Alexa: Tot apreciați, tot apreciați. Lăsați chestiile astea prăfuite, inclusiv dumneavoastră cei care sunteți spectatorii acestei emisiuni. Ieșiți, mă, din mapele voastre prejudecate. Voi înțelegeți, prieteni, că lumea se schimbă? Suntem morți împachetați. Și dacă în comunitățile astea nu luptăm pentru mai bine, în mod evident observăm că țara merge tot în mai rău. Este singurul teritoriu în care mai putem face ceva, comunitatea locală. De-aia vorbește Doru ca un nebun. De-aia vorbește Dan Mașca ca un nebun. Și voi ignorați toate lucrurile astea.
Doru Borșan: Ianoș Marța spune, și aici îți dă dreptate, firme tari din Bistrița au venit și la Târgu Mureș, Dimex, Far Foundation, Frasinul, Miss Group și așa mai departe. Deci companii din Bistrița lucrează la Târgu Mureș. Companii mari au venit, au luat lucrări. Bravo lor.
Vom avea un drum expres Reghin – Târgu Mureș. Asta e o foarte bună știre. Actualul drum european este extrem de aglomerat.
Adrian Novac: Unitatea dă forță. Foarte frumos. Așa ar trebui să ne gândim în viața de zi cu zi.
Mulțumim, Adrian.
Dragomir Simion: Foarte direct și documentat, domnul Alexa. Felicitări.
Liviu Alexa: Sper să nu vă par îngâmfat, că eu am moaca de îngâmfat și adeseori mai sunt, dar eu adresez niște întrebări cu tot dragul, adică nu am venit să vă predau lecții.
Doru Borșan: Nu, nu e, lumea apreciază.
Doru Ciobanu: Domnilor, vă salut cu respect, domnul Alexa, așa este. La Mureș avem un șef slab la CJ, prea slab. Nici azi nu avem centură la Târgu Mureș.
Da, asta e o mare, mare problemă. Nu avem centură.
Uite-l și pe Dan alături de noi.
Dan Mașca spre Anita Popa le spune Alexa că afacerile sunt baza și lumea la noi tot cu UMFST-ul în sus și în jos.
Deci Dan Mașca e prietenul meu cu care câteodată destul de des ne împărtășim gândurile. Într-adevăr este un om care are curajul să spună pe nume anumitor problematici care el le simte. Eu l-am rugat un singur lucru, din 10 știri rele, să dea măcar una bună, să zică un mulțumesc undeva, că există și loc de mulțumesc, pentru că el tot timpul stă cu arma în rastel, cum se spune, o scoate și în fiecare zi trage, nu se mai uită încotro, trage. Trebuie și oameni ca el. Dar totuși există și loc unde, ca poienițele alea, știi? Când eram copil, mergeam la pădure și așteptam să vină căprioara, dădeam de poieniță așa… mă, mie mi-e foame de astfel de lucruri. Eu nu pot să văd numai sânge în scenariul vieții.
Și atunci, ca și oricare dintre cei care ne privesc, soarele, bucuria de a trăi cu cei apropiați, cu cei dragi este atât de importantă încât poate am uitat de unde am plecat, poate am uitat care e rolul nostru în democrația asta.
Liviule, apreciez absolut tot ceea ce ai împărtășit cu noi în această seară.
O să promit celor care se uită la noi că este primul episod alături de Liviu Alexa.
Îi mulțumesc pentru faptul că a venit, a zburat o oră, nu așa i-am obișnuit pe oameni.
Aș sta împreună cu Liviu chiar și după la minutul 91, cum fac tifozii, adică microbiștii.
Dar ce pot să vă promit este că o să vină alături de noi, o să-l mai chem pentru că, vedeți oameni care vorbesc atât de deschis și transparent, mai rar găsești și are și sufletul pus pe masă. E mare lucru să fie o simbioză plăcută între minte, suflet și cuget.
Liviu Alexa: Mesajul meu pentru voi e să țineți de vocile care sunt aparte, care vă par disonante, vă par ciudate. Doru are o voce de genul ăsta. Feriți-vă de oi, de trenduri comune. Feriți-vă de a gândi. Am tot timpul un obicei să le spun oamenilor ce este adevărul. Sunt întrebat, sunt ziarist, nu mare, național, ce e adevărul și tot timpul le zic peste tot la podcast, orice podcast fac. Adevărul, dacă eu îți arăt toată viața așa ceva, vă uitați, o să credeți că ăsta e adevărul. Da? Dacă nu-l întorc, n-o să știi niciodată că adevărul are mai multe fațete. Și atunci spun ceva surprinzător. Adevărul nu există, prieteni. Adevărul nu există. Poate fi compus din perspectiva mea, a lui Doru, a ta Ioancă, a ta Zoli, a ta Emeșe, a ta Andrei. Poate fi compus. Minciuna există și este cuantificabilă, izolabilă, da, amendabilă. Țineți, bă, cu din ăștia care se străduiesc să vă aducă perspective în față, cum a făcut Doru astăzi cu mine. V-a adus un nebun cu gură mare care v-a scos din țâțâni. Poate m-ați înjurat de mamă sau de tată. Bă, iară vine figurantul ăsta să nu știu ce. Dar mă, dacă vă spun că perspectivele vă vor înțelepți, o să-mi dați dreptate peste timp. Și țineți cu oameni care știu să facă lucrul ăsta.
Doru Borșan: Vedeți că în 25 ianuarie este la Republic Hub AG Weinberger and the Vagabonds. Pozitivism. Adică mie îmi spune că tot timpul sunt pozitiv. Dane, pot să spun că am să fiu acolo și poate îl invităm și pe Liviu. E cea mai, este cea mai bună sală de concerte din Transilvania ca acustică. Este sala în care a investit Dan și mulțumim pentru chestia asta. Orice bănuț investit în noi, în ceea ce înseamnă cultură și artă, e binevenit și nu numai.
Dragilor, a fost o seară cum mai rar mi se întâmplă să am la masă un bărbat care mă depășește în, să zicem așa, în a fi sincer și transparent și cu siguranță cu experiență poate mai mare. Vine dintr-o zonă care o stăpânește, jurnalismul.
Eu am luat așa încet, încerc să învăț, încerc să promovez așa cum știți binele, dar în același timp să fiu și foarte atent la ce se întâmplă.
Fraților, mulțumim frumos că ați fost alături de noi.
Nu uitați să fiți buni. A fi bun nu costă nimic. A fi bun este gratis.
sursă: strictsecret.com
