Donald Trump nu vrea să ucidă milioane de civili iranieni. Dar Trump are pistolul la tâmplă, iar timpul se scurge. Rezerva Strategică de Petrol scade în mod periculos, dobânzile pe termen lung sunt în creștere, iar un șoc petrolier global este chiar după colț. Ce va face Trump?
Din toate punctele de vedere practice, războiul este pierdut. Ceea ce trebuia să fie o operațiune chirurgicală de schimbare a regimului, urmată de manifestații publice masive, s-a transformat într-o perioadă agonizant de lungă de adaptare, în cursul căreia liderul „singurei superputeri a lumii” se obișnuiește cu noua realitate: America și-a încheiat hegemonia într-un război pe care nu avea nevoie să-l poarte, împotriva unui inamic care nu ne-a făcut niciun rău.
Problema care nu este niciodată abordată în mass-media este simplul fapt că bazele militare americane răspândite în Golf și Orientul Mijlociu reprezintă piatra de temelie a supremației americane. Pe măsură ce tot mai multe dintre aceste baze sunt distruse de rachetele balistice hipersonice de precizie ale Iranului, dominația regională a SUA se diminuează, lăsând în urmă un vid de putere care a fost umplut de Teheran. Acesta este noul ordin în regiune și, dacă Trump nu reușește să găsească o modalitate de a da timpul înapoi, nu va mai exista niciun motiv pentru a pretinde că SUA rămân garantul securității regionale. Iar dacă SUA nu mai pot proteja numeroasele țări producătoare de petrol de amenințări, atunci nu mai există niciun motiv pentru ca vânzările de petrol să fie denominate în dolari sau pentru ca veniturile rezultate să fie reinvestite în titluri de Trezorerie americane. Pe scurt, nebunia lui Trump în Iran a precipitat cea mai devastatoare schimbare geopolitică din ultimul secol, care reprezintă cea mai mare înfrângere strategică din istoria de 250 de ani a Americii. Nimic altceva nu se apropie de acest nivel.
Acum că înțelegem miza, ar trebui să putem înțelege de ce amenințările lui Trump de a folosi arme nucleare împotriva Iranului nu ar trebui respinse ca simple vorbe goale. Pe scurt, lui Trump i se termină timpul și trebuie să decidă rapid ce cale de acțiune să urmeze. Dar – după cum știm cu toții – și-a epuizat deja arsenalul de arme convenționale, care nu au reușit să convingă Iranul să-i accepte cererile sau să facă concesii. Așadar, ce poate face?
Da, ce poate face? Aceasta este întrebarea care ar trebui să crească tensiunea arterială a oricărui american rațional care privește desfășurarea acestei farse, pentru că, realist vorbind, Trump are doar două opțiuni din care poate alege: fie se retrage și acceptă înfrângerea, fie folosește arme nucleare. Nu există o a treia opțiune.
De aceea americanii ar trebui să fie atât de îngrijorați, pentru că președintele nostru, „jucătorul de poker de pe vaporul cu aburi”, este capabil să ia o decizie pripită (din pură disperare) care va remodela cursul istoriei. Trump nu va pleca în dizgrație. Este mult mai probabil să facă ceva riscant și infinit mai periculos. Citiți acest pasaj al autorului Andrew Anglin, care și-a dat seama încă din aprilie ce se întâmpla:
Există decenii întregi de evenImente care arată că ceea ce am văzut întâmplându-se în acest război este exact ceea ce urma să se întâmple: represalii cu rachete balistice capabile să distrugă bazele americane din regiune și să paralizeze statele din Golf de pe coasta de vest timp de decenii, prin distrugerea porturilor, câmpurilor petroliere și instalațiilor de desalinizare a apei; lovituri reușite asupra Israelului și închiderea Strâmtorii Ormuz. Mai mult, toți cei care au studiat cât de cât situația știau că acest lucru va duce la o criză economică globală, prin strangularea aprovizionării cu petrol, gaze, îngrășăminte și heliu.
Este complet imposibil ca israelienii să fi crezut că „omoară-l pe ayatollah și democrația își va crește membre și se va târî afară din Golful Persic … Bibi este multe lucruri, dar nu este retardat. Mossadul are toate datele de spionaj electronic și cele mai bune informații obținute de la surse umane dintre toate agențiile de informații din lume. Nu vor cădea în plasa unor prostii de care ar râde orice student din primul an de științe politice.
Priviți situația actuală: Iranul a făcut exact ceea ce era evident că urma să facă și câștigă războiul. Nu există nicio cantitate de bombardamente care să-l poată împiedica să trimită rachete asupra statelor din Golf, bazelor americane, Israelului și oricărei nave neautorizate care încearcă să treacă prin strâmtoare. Chiar și distrugerea completă a orașelor, după modelul Gaza, nu va pune capăt acestei capacități a Iranului.
Posibilitățile prezentate în circuitul podcasturilor sunt că Trump poate fie să renunțe și să se predea, acceptând majoritatea sau toate cererile Iranului, inclusiv retragerea trupelor americane din regiune, încetarea agresiunii israeliene și permiterea Teheranului să perceapă o taxă pentru trecerea prin strâmtoare, fie poate continua bombardamentele până când rămâne fără bombe, în timp ce economia globală se prăbușește, iar Iranul va rămâne pe termen nedefinit la cârma situației.
Dacă adoptăm această perspectivă, atunci trebuie să ne întrebăm de ce a insistat Bibi atât de mult pentru acest război. Oricare dintre cele două rezultate potențiale menționate ar plasa Israelul într-o situație mult mai proastă decât înaintea bombardamentelor.
Așadar: care era planul lui Bibi?
Singurul răspuns posibil la această întrebare este că Bibi intenționa să pregătească terenul pentru bombardarea nucleară a Iranului. Nu doar o singură bombă nucleară aruncată asupra Teheranului, atenție, pentru că asta nu ar rezolva cu adevărat nimic, ci aruncarea a 15-20 de bombe nucleare și încercarea de a pune complet capăt civilizației. Războiul din Iran: Elefantul nuclear din sala de război a lui Trump, The Unz Review
Anglin expune un punct de vedere excelent. După orice standard obiectiv, Israelul se află astăzi într-o poziție mai proastă decât înaintea războiului. Iranul are o strânsoare de fier asupra celei mai importante căi navigabile din lume, iar puterea SUA a fost grav anihilată prin distrugerea bazelor sale militare. Așadar, de ce este Bibi atât de încrezător că situația se va îmbunătăți și că Israelul va triumfa? Și de ce nu a criticat nimeni din presa israeliană situația actuală, în care Iranul a devenit de facto superputerea regională? Sunt incapabili de o analiză obiectivă sau știu ceva ce noi nu știm?
Ceea ce știu ei este că cineva care ocupă un loc atât de important în Dosarele Epstein precum Trump nu va ieși brusc din scenariu și nu va face ceva patriotic, precum retragerea forțelor americane și încheierea acestui coșmar. Nu. Trump va face ceea ce i se spune și va ordona cataclismul anticipat de Anglin. Acolo se îndreaptă toate acestea. De ce altfel ar fi israelienii atât de siguri că vor câștiga, când toate dovezile sugerează contrariul? Iată-l din nou pe Anglin:
Cea mai ușoară cale către o lovitură nucleară „justificată” ar fi un eveniment de tip 11 septembrie, pus în scenă de Israel pe teritoriul SUA. Probabil că acest lucru l-ar determina pe Trump să apese butonul. Cu toate acestea, dacă asta nu funcționează, pare probabil, dacă nu chiar foarte probabil, că la un moment dat Israelul va fabrica pur și simplu o atrocitate pe propriul teritoriu și va spune „existența noastră este amenințată”, apoi va lansa armele nucleare.
Netanyahu ar demisiona apoi și ar fi grațiat de instanța israeliană.
Evident, nu știu dacă acest lucru se va întâmpla…. Există nenumărate lucruri neprevăzute care ar putea avea loc și ar putea împiedica acest scenariu. Cu toate acestea, în momentul de față, este destul de probabil ca războiul din Iran să se încheie cu o lovitură nucleară de amploare asupra țării.
Firește, sper că Anglin se înșală, pentru că eu cred că un atac nuclear ar fi inimaginabil de îngrozitor pentru Iran și pentru lume. Din nefericire, găsesc logica lui Anglin foarte greu de contestat; la urma urmei, Trump a prelungit acest conflict timp de luni întregi, înțelegând pe deplin că atacurile cu rachete ale SUA nu realizau nimic, dar a continuat să urmărească aceeași politică eșuată indiferent de acest lucru. De ce?
Pentru că singurele sale opțiuni reale sunt să fugă sau să folosească arme nucleare. Valoarea atacurilor de tip „lovitură pentru lovitură” este că ele creează impresia că SUA fac progrese în atingerea obiectivelor lor strategice, când, de fapt, adevărul este mai degrabă opusul. Aceste atacuri nu aduc niciun câștig. În niciun moment Iranul nu și-a slăbit controlul asupra Strâmtorii și nici nu a dat cel mai mic semn de slăbiciune. Conducerea iraniană este mai încrezătoare și mai hotărâtă ca niciodată. Este neclintită în apărarea țării sale. Iată-l pe Anglin pentru ultima dată:
Ar fi nedrept să spunem că podcasterii nu discută despre posibilitatea unui război nuclear. Este menționată. Cu toate acestea, faptul că acesta trebuie să fi fost planul lui Bibi rămâne neabordat. Nu am văzut pe nimeni să spună acest lucru. Și totuși, nu există nicio altă modalitate de a explica logic lucrurile.
I-am auzit pe unii dintre acești comentatori abordând ideea că Bibi nu ar fi putut crede teoria „revoltei populare”, iar răspunsurile lor sunt că poate a vrut să slăbească Iranul, ceea ce este cu siguranță imposibil, având în vedere că ar fi știut exact că se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum, sau că era îngrijorat de procesele sale, ceea ce este, de asemenea, ridicol, având în vedere că le poate amâna prin războaiele din Gaza, Liban și Cisiordania.
Este pur și simplu un fapt că singurul lucru posibil la care se putea gândi Bibi era că va putea declanșa o serie de evenimente care să ducă fie la bombardarea nucleară a Iranului de către Trump, fie la situația în care Israelul să fie „justificat” să își folosească propriile arme nucleare. El ar prefera prima variantă, dar se va mulțumi cu cea de-a doua.
Cred că are dreptate. Acesta a fost întotdeauna planul. Bibi nu vrea schimbarea regimului, revoluția populistă sau controlul SUA asupra vastelor resurse ale Iranului. Nu. El vrea ca Iranul să fie transformat în Gaza. Despre asta este vorba. Vrea să vadă Iranul șters de pe hartă, obliterat, redus la o grămadă fumegândă de ruine. Israelul nu este condus de „obiective strategice”. Să nu mă faceți să râd. Israelul nu are nicio strategie. Israelul trece de la o confruntare la alta, provocând cât mai multă moarte și distrugere posibilă, fără cea mai mică preocupare pentru un rezultat final în care pacea și securitatea să poată înflori. Bibi crede în războiul permanent; într-o stare perpetuă în care Amalek pândește după fiecare colț, iar Israelul trebuie să inițieze constant ostilități în numele „autoapărării”. Așa operează Israelul.
Bibi nu vrea un Iran funcțional. Vrea o nouă Nagasaki, o nouă Hiroshima; devastare cât vezi cu ochii. Acesta este avertismentul lui Netanyahu pentru cei care ar îndrăzni să sfideze Statul Israel. Acum trebuie doar să creeze mediul potrivit (o operațiune sub steag fals) pentru ca un atac nuclear să pară justificat. Nu ar trebui să fie prea greu pentru un „veteran al meseriei” precum Bibi.
Oh, și trebuie să-l facă pe Trump să ducă lucrurile la capăt. În această privință, nu poate exista nicio dezbatere.
sursă: unz.com
