Autor: Octavian Hoandră
Ceea ce trăim astăzi nu e doar o criză politică sau economică. Este o mutație mai adâncă, aproape invizibilă: dispariția omului din gândirea legii. Nu a omului abstract, invocat în discursuri, ci a omului concret — cu limite, cu eșecuri, cu oboseală, cu viață trăită prost, de cele mai multe ori. Legile scuipate printre dinți de malignul conglomerat Bolojan & USR – (cu concursul grețoasei lașități a UDMR și PSD) – nu mai sunt dure sau nedrepte în sens clasic. Ele sunt lipsite de om.
Nu e vorba de faptul că sunt clar, rele. Problema este că ele nu mai știu ce este binele. Nu mai pornesc de la fragilitate, de la neputință, sau de la existența reală. Nu mai conțin nici măcar ipocrizia compasiunii. Sunt redactate într-un limbaj steril, tehnic, contabil, ca și cum ar administra nu oameni, ci obiecte cu randament scăzut.
În aceste legi, omul apare doar sub formă de cost, risc, procent, categorie, problemă de optimizat. Copiii devin impact bugetar. Mamele — ineficiențe de sistem. Bolnavii — consumatori de resurse. Săracii — presiune fiscală. Limbajul e impecabil. Tocmai de aceea e monstruos.
În alte epoci, puterea avea măcar rușinea ipocriziei. Își cerea scuze înainte să lovească. Spunea că doare, că e temporar, că e o necesitate tragică. Astăzi nu mai există nici acest teatru moral. Administrarea a înlocuit responsabilitatea. Legea nu mai spune „facem asta cu regret”, ci „nu există alternativă”. Iar acolo unde nu există alternativă, nu mai există nici vină.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: evz.ro
