(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Probabil că nu voi fi prea popular pentru mulți, astăzi, analizând astfel noul caz Cheloo. Dar, prieteni goldiști, eu nu mai sunt interesat demult să capăt aprobare unanimă, într-o țară, din păcate, mancurtizată. Aleg să deservesc publicul care încă nu și-a pierdut normalitatea și spiritul critic și atât. Viața personală și artistică a lui Cheloo de la Paraziții este ca o carte deschisă. Statutul de mare vedetă l-a adus mereu în prim plan și atunci când a vrut el, dar și atunci când el a refuzat. În ultimii peste 20 de ani, Cheloo a ajuns idolul mai multor generații de români, nu doar datorită talentului (acesta se găsește încă din plin în România), ci mai ales datorită curajului de a se lua la trântă cu Sistemul opresiv din Securistan, prin mesajele și melodiile pe care le-a compus și promovat. Iar admirația fanilor săi a fost cu atât mai mare cu cât, să recunoaștem, curajul e „floare rară” pe la noi, la români, și nu de azi, de ieri, cred că dintotdeauna. Dar da, el a consumat droguri, a recunoscut și a regretat acest lucru, a fost pedepsit pentru acest lucru și a și ispășit, spre deosebire de alții. Mulți cunoașteți doar partea publică a ispășirii sale, cea care a fost relatată de presă. Prietenii lui apropiați știu și detaliile pedepsei din viața sa personală. Oricum, s-a ridicat de jos, de fiecare dată, după aceste episoade, s-a reinventat și s-a reinventat și ca mare vedetă la televiziune, cu show-ul iUmor, dar inclusiv ca și concurent redutabil în cursele auto de anduranță, curse interne și internaționale; a reușit să nu renunțe nici la muzică și nici la familie. Pe scurt, Cheloo era un posibil caz tragic, dar a reușit să se recupereze.
Ăsta este adevărul, pe scurt, despre el și de pe această poziție am primit eu, ieri, știrea cu Cheloo săltat din curtea Catedralei Neamului, unde se dusese să cumpere o icoană, săltat pe motiv că parcase ilegal, testat negativ la alcool și zice-se pozitiv la droguri, apoi dus la INML de către zeloșii polițiști, sub veghea cărora țara România colcăie de infracțiuni și violență. În ce vă privește, am bănuiala că avem de-a face cu tradiționalele manipulări la care Ministerul Administrației și Internelor recurge de fiecare dată când e în deficit mare de imagine publică, cum este cazul acum. Dar deocamdată nu am dovezi; e vorba doar despre cuvântul lui Cheloo contra cuvântului poliției. Nu voi fi simpatic din nou, dar să știți că eu aleg să-l cred pe Cheloo. Nu vă îndemn, însă, să faceți același lucru ca mine, dar folosesc prilejul ca să vă reamintesc că trăiți în țara unde tartorii traficului și consumului de droguri beneficiază de impunitate și bogăție; ei sunt cei care ne distrug în mod programat generațiile de tineri. Și acești tartori execută această operațiune sub protecția autorităților, care de asemenea este sigur că beneficiază și ele, în diverse moduri și la mai multe niveluri. Suntem la două săptămâni de la ororile, de la Beach Please-ul lui Selly și celor de la Global Records, orori în urma cărora n-a fost ridicat sau arestat nici măcar un dealer de droguri, deși, la modul propriu, adolescenții cădeau la pământ ca spicele în urma drogangelii, apoi erau duși de urgență pe la spitale. Erau în stare gravă mai ales cei care erau și călcați în picioare de către mulțime. Să știți că au fost acolo, la Costinesti, peste 350.000 de tineri; mulți dintre aceștia sunt deja distruși de droguri. Și suntem, tot așa, la o săptămână distanță de debutul UNTOLD, acolo unde se droghează în masă și generația părinților acestor copii pierduți de la Beach Please. E limpede, de asemenea, că nici la Cluj nu vor fi vânați și arestați propagatorii drogangelii.
Statul român vrea însă să se remarce prin ambuscada pe care i-a organizat-o lui Cheloo, un român cu păcate, ce-i drept, ca fiecare dintre noi, dar, spre deosebire de fiecare dintre noi, Cheloo este un român căruia nu i-a fost teamă să se ia la trântă cu sistemul din Securistan, oferind, altfel, o bulă de oxigen tuturor celor opresați, dar mai puțini curajoși decât el. Și astăzi plătește din această cauză. Știu. Astăzi ar fi trebuit să fiu „Omul Zilei” David Popovici, ca de fiecare dată la Gold FM atunci când ne face să ne simțim mult mai mândri decât am merita. Zic de aici, de la microfon: „Bravo, Davide! Ești mare! Mulțumim frumos!”, dar mai zic și: „Hai, Chelie! Ridică-te din nou și mergi! Nu mor caii când vor câinii!”. Și pentru că astăzi este și Ziua Internațională a Prieteniei, țin să menționez și să-mi asum, tot de la acest microfon, prietenia cu Cheloo, care prietenie cred că are vechime de vreo 20 de ani. La mulți ani!
