(transcrierea rubricii „Omul zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Îmi face plăcere să-l declar din nou pe Novak Djokovic ca fiind „Omul zilei” la Gold FM. Novak Djokovic, un patriot responsabil, talentat, normal, modest, pe scurt: un băiat de pus la rană. Ieri, cu ocazia finalei de la Roland Garros, în care l-a învins pe norvegianul Ruud, Novak Djokovic sau Nole a devenit nu doar cel mai mare tenismen din istorie, cu 23 de victorii în Grand Slam-uri, dar și cel mai merituos campion mondial, un campion care a priceput că gloria pe care o câștigi trebuie să o pui în slujba umanității, dar mai ales în interesul țării și a compatrioților care te-au susținut, iar el a făcut asta cu prisosință spre satisfacția milioanelor de sârbi care l-au susținut cu sufletul la gură și a miilor care au fost chiar la Roland Garros, făcând un mare sacrificiu financiar (acolo totul este foarte scump).
Djokovic a luptat contra vaccinismului, ca nimeni altul, a pierdut turnee, a fost înjurat, a pierdut bani mulți, dar a dovedit cu acel prilej o inteligență superioară, i-a sprijinit moral pe toți cei prigoniți pentru că n-au acceptat oroarea vaccinării, ceea ce e foarte mult. Novak Djokovic a dat mesaje contra războiului din Ucraina, a dat mesaje pentru pace, iar pentru acest lucru a fost pedepsit de către americani în diverse feluri despre care încă nu a vorbit, dar s-a aflat. În fine, la Roland Garros, la Paris, chiar de la începutul turneului, el a tematizat lupta lui sportivă pentru sprijinul Serbiei pe tema Kosovo, sunteți la curent, drept urmare a jucat tot turneul cu huiduieli aranjate sau iscate din bezna minții unor manipulați. A câștigat însă în stil de mare campion la final, după o semifinală fantastică și după o finală fără istoric, practic l-a învins pe norvegian cu 3-0.
Planeta, publicul de la Roland Garros, marii campioni din fotbal prezenți, Mbappé, Ibrahimovic, Giroud, americanul Brady, toți i-au ascultat discursul magnific de la final, pe care l-a jonglat în mod excepțional într-o franceză bună și o engleză excepțională, pigmentând-o și cu ceva sârbă atunci când i s-a adresat prietenului său, Ibrahimovic, iar felul în care s-a comportat cu ocazia acestui discurs, dar și cu ocazia evenimentelor de după câștigarea titlului de campion, îl recomandă ca fiind un tip di granda.
În acest fel, Novak Djokovic a creat un val de rezistență pentru păstrarea normalității. Așa cum spuneam, el nu este doar „Omul Zilei”, ci a devenit omul acestor vremuri. Imaginile cu familia sa, soție, copii, părinți, toți ortodocși, cu echipa lui senzațională, condusă de către marele campion Goran Ivanišević, croat, ei bine, toate aceste imagini ne vor însenina pentru ceva vreme aceste timpuri tulburi pe care le trăim. Bravo, Novak Djokovic! Idemo, Nole!
