O ÎNTREBARE DE 1.000 DE PUNCTE. Actuala criză energetică nu este ceva care a lovit România din senin. Din contră. Ea urmează un tipar care, între timp, a devenit imposibil de ignorat.
Este un pattern care definește o bună parte din dezastrul politicilor publice și economice din ultimele două decenii, atât la nivel european, cât și național. Sa ne uitam mai atent:
ENERGIA ȘI POLITICILE CLIMATICE
Primul exemplu este cel al politicilor de mediu și energie. Timp de aproape două decenii, a fost promovat un anumit mix de politici energetice și climatice. În același timp, numeroși economiști, specialiști în energie, cercetători și practicieni au avertizat că această combinație va conduce inevitabil la o criză energetică majoră și la pierderea competitivității economice europene.
Aceste avertismente nu au fost întâmpinate prin dezbatere. Au fost întâmpinate prin propagandă. Mai întâi prin marginalizare intelectuală și mediatică. Apoi prin etichetare ideologică. În cele din urmă, prin ceea ce poate fi numit un adevărat sistem de măsuri active.
Noțiuni precum „negaționism climatic”, „anti-european”, „putinist” sau alte etichete similare au fost utilizate pentru a închide dezbaterea și pentru a ostraciza puncte de vedere care, iată, s-au dovedit a fi în mare măsură întemeiate.
MIGRAȚIA
Exact același tipar poate fi observat în politicile europene privind migrația. Și aici, bunul-simț, experiența practică și analiza empirică au fost împinse sistematic în plan secund.
Și aici a funcționat un aparat impresionant de propagandă și măsuri active menit să reducă la tăcere orice încercare de analiză rațională sau bazată pe date: „Fascism!”
Pana in ziua in care Realitatea s-a impus asa cum o face in mod natural mai devreme sau mai tarziu. Si autoritatile au inceput sa devIna incet-incet tot mai „fasciste”…
PANDEMIA
Nu mai este nevoie să insistăm asupra cazului COVID. Acolo același mecanism a fost dus la extrem.
Gândirea științifică autentică, realismul politicilor publice și principiul dezbaterii deschise au fost înlocuite de un discurs unic, impus printr-o combinație de propagandă, cenzură, intimidare și stigmatizare de o retea de jurnalisti, intelectuali publici, influenceri, oengeuri sub acoperire si grupari si platforme de propaganda si masuri active sub acoerire jurnalistica.
Vocile care cereau prudență, analiză și respectarea metodelor științifice sau a drepturilor consitutionale au fost reduse la tăcere.
ASADAR, PATTERN-UL:
Mediu. Energie. Migrație. COVID. Pattern-ul începe să fie evident. Prea multă regularitate, prea multe coincidență ca să fie doar un accident statistic în serie.
În toate aceste cazuri observăm același mecanism: negarea realității empirice; ignorarea analizei științifice autentice chiar a bun simtului; blocarea deliberării democratice; înlocuirea dezbaterii cu propagandă și presiune morală; aducerea în prim plan al unui mecanism de propagandă și de măsuri active alcătuit din relativ aceleași persoane și organizații și entități mass-media mai mult sau mai puțin sub acoperire, toate până în momentul în care realitatea economică, socială sau instituțională lovește cu toată forța.
În fiecare dintre aceste cazuri vedem cum mecanismele democratice și liberale sunt suspendate de facto, iar dezbaterea publică este înlocuită cu apeluri la „știință”, „experți”, „interesul comun” sau „urgență”, toate definite unilateral de o combinație de oligarhii politico-birocratice, rețele de ONG-uri, structuri media și mecanisme de influență care operează cel mai adesea coordonat.
Unul dintre principalele instrumente utilizate este confiscarea noțiunii de „știință”. Am văzut acest lucru în domeniul energiei. În domeniul mediului. În domeniul migrației. În pandemie. Expertiza este invocată pentru a închide dezbaterea, nu pentru a o deschide. Autoritatea (care de fapt este o pseudo-autoritate manufacturata propagandistic) este utilizată pentru a bloca verificarea empirică, nu pentru a o încuraja.
REZULTATUL ÎL TRĂIM ASTĂZI.
În locul unor politici publice bazate pe analiză logică, pe verificare empirică și pe bun-simț, avem politici economice, sociale și instituționale aberante care produc efecte tot mai costisitoare pentru Uniunea Europeană și pentru state precum România.
Mai există însă un aspect important: În jurul acestor politici s-a constituit treptat o adevărată infrastructură instituțională, un adevar bloc de interese transnational. S-a format o clasă de organizații, experți, activiști, influenceri, intelectualitate publica, structuri media și centre de putere al căror rol principal este promovarea și apărarea acestor politici si a ideologiei din spatele lor, indiferent de rezultate.
SI AM AJUNS ACUM LA ÎNTREBAREA DE 1.000 DE PUNCTE
Acum că acest pattern începe să fie vizibil, apare întrebarea cu adevărat importantă. Care sunt celelalte, următoarele domenii vizate si afectate de patternul si reteaua de mai sus in acest moment?
Unde se manifestă astăzi același mecanism, dar încă nu am ajuns în punctul în care realitatea să facă evidente costurile produse?
Altfel spus, care sunt politicile, domeniile actuale în care propaganda, presiunea ideologică și măsurile active funcționează încă suficient de eficient pentru a împiedica o dezbatere deschisă, chiar dacă, peste câțiva ani, efectele lor vor deveni la fel de evidente precum cele pe care le vedem astăzi în energie, migrație sau în gestionarea pandemiei?
Aceasta este, probabil, întrebarea cea mai importantă pe care ar trebui să și-o pună orice cetățean, orice jurnalist și orice cercetător interesat de viitorul politicilor publice europene si nationale. Pentru că, odată identificat mecanismul, devine mult mai ușor să recunoaștem și următoarele sale manifestări înainte ca ele să producă un nou dezastru economic, instituțional sau social.
