Autor: Jessie Baneș
Guvernul a decis recent să prelungească plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază pentru încă șase luni. Măsura este prezentată ca un sprijin pentru consumatori, însă, dincolo de efectul imediat, realitatea arată că avem de-a face mai degrabă cu o măsură populistă decât cu o soluție economică reală.
Premierul Ilie Bolojan a recunoscut indirect acest lucru: plafonarea este doar o măsură temporară, iar singura cale reală pentru scăderea prețurilor rămâne creșterea producției interne. Problema este că producătorii locali nu au acces la piețe de desfacere și nu pot concura, în condiții echitabile, cu marile lanțuri de retail.
Cine domină piața alimentară din România
În comerțul modern, România este dominată de marile rețele străine: Lidl și Kaufland (grupul german Schwarz), Carrefour și Auchan (Franța), Penny (REWE, Germania), Mega Image și Profi (Ahold Delhaize, Olanda-Belgia). Aceste șapte lanțuri au împreună cea mai mare parte din piață, cu cifre de afaceri care însumează zeci de miliarde de lei anual.
În contrast, lanțurile românești abia reușesc să strângă împreună o cotă de piață de puțin peste 4%. Cu alte cuvinte, piața este monopolizată de retaileri străini, care controlează aproape în totalitate accesul producătorilor la consumatori.
Ce primesc producătorii locali
Intrarea în supermarketuri este, pentru fermierii și procesatorii locali, o provocare aproape imposibilă. Lanțurile mari cer volume mari, standarde de ambalare și certificări costisitoare. În plus, impun taxe de raft și discounturi ce pot ajunge la 10–20% din valoarea produsului, la care se adaugă termene de plată de 30–90 de zile.
Rezultatul este că producătorii primesc o mică parte din prețul final. Consumatorul plătește un leu pentru un litru de lapte sau pentru un kilogram de cartofi, dar producătorului îi revin câțiva bani. Mulți fermieri ajung astfel să vândă sub costul de producție, doar pentru a nu-și pierde marfa.
Populism vs. politici reale
În acest context, plafonarea prețurilor este doar praf aruncat în ochii românilor. Pe termen scurt, consumatorii resimt o ușurare, dar pe termen lung măsura poate duce la distorsionarea pieței și chiar la creșterea inflației atunci când plafonarea va fi ridicată.
Problema reală rămâne lipsa unor politici de sprijin pentru producția internă: cooperative funcționale, centre de colectare și procesare, piețe moderne unde producătorii să vândă direct, reguli mai corecte pentru accesul la rafturile marilor rețele.
Concluzie
România are potențial agricol uriaș, dar fără o infrastructură de distribuție, producătorii locali vor rămâne captivi în jocul impus de marile rețele străine. Plafonarea prețurilor nu rezolvă nimic din aceste probleme – dimpotrivă, le ascunde sub preș.
Adevărata întrebare este: vrem să continuăm să trăim într-o piață alimentară controlată aproape exclusiv de câteva grupuri internaționale, sau vrem să construim o economie alimentară în care fermierii și procesatorii români să fie parteneri reali, nu simpli supraviețuitori?
