Autor: Thierry Meyssan
Contrar modului în care este prezentat Qatar, emiratul nu este un negociator neutru în cazul ostaticilor operațiunii Potopul Al-Aqsa. O gafă a ministrei sale, Lolwah Al-Khater, care a venit să continue negocierile de la Tel Aviv, arată, dimpotrivă, că Doha exercită o autoritate asupra Hamas. Noii membri ai cabinetului de război israelian au fost surprinși să descopere că Qatarul a participat la complotul lui Benjamin Netanyahu pentru pregătirea atacului asupra Israelului din 7 octombrie 2023.
Aceasta este continuarea articolului „Ce se află în spatele minciunilor lui Benjamin Netanyahu și a eschivelor Hamas”, de Thierry Meyssan, 28 noiembrie 2023.
GAFA LUI LOLWAH AL-KHATER
Lolwah Al-Khater, Ministra Cooperării Internaționale din Qatar, a sosit la Tel Aviv pe 25 noiembrie 2023. A fost pentru prima dată când un oficial din Qatar a vizitat Israelul. Aceasta a fost primită de către cabinetul de război pentru a rezolva problemele de punere în aplicare a acordului privind schimburile de ostatici. De asemenea, aceasta a vizitat și Gaza.
Obișnuită cu discuțiile cu David Barnea, directorul Mossad, nu pare să fi înțeles că guvernul de război nu include doar adepții primului ministru Benjamin Netanyahu. Fără să se ascundă și pentru a câștiga timp, ea a luat decizii în numele Hamas, dar fără să se refere la organizație.
Membrii fostei opoziții care s-au alăturat cabinetului de urgență și au participat la această discuție, au fost șocați să o vadă ieșind din rolul ei de mediator și dezvăluie legăturile ei de autoritate asupra Hamas, ramura palestiniană a Frăției Musulmane.
La sfârșitul întâlnirii, Joshua Zarka, director general adjunct al Afacerilor strategice ale Ministerului israelian de Externe a declarat că Israelul „își va regla conturile cu Qatar” de îndată ce își va îndeplini rolul de mediator. Într-adevăr, dacă Qatar are posibilitatea de a da ordine Hamas, nu își mai poate ascunde responsabilitatea în atacul din 7 octombrie. Nu numai că nu este un mediator, dar este și un dușman al israelienilor.
Să ne întoarcem pentru o clipă la identitatea Qatarului.
QATAR ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII
Qatar a devenit independent de Imperiul Britanic în 1971. Primul său emir, Khalifa ben Hamad Al Thani, s-a întors în Franța. Și-a dezvoltat țara fără a pune bază pe venitul ușor al hidrocarburilor. Dar în 1995 a fost răsturnat de fiul său, Hamad ben Khalifa Al Thani. Noul emir a încheiat contracte de gaze și petrol, în principal cu companiile Anglo-Saxone (Exxon Mobile, Chevron Phillips, Shell, Centrica), franceză (Total), chineze (China National Offshore Oil, CNOOC, Petrochina), indiene, sud-coreene și japoneze. Acum banii curg.
În 1996, în urma Acordurilor de la Oslo, Qatar a creat o rețea de televiziune pan-arabă, Al-Jazeera, cu evreii franco-canadieni David și Jean Frydman, prietenii lui Yitzhak Rabin și Yasser Arafat. A fost un succes imediat. Cu toate acestea, canalul, care participă intelectual la mișcarea pentru pace în Israel, devine incomod Statelor Unite în timpul războaielor lor împotriva Afganistanului și Irakului.
În 2002, Statele Unite au încheiat un acord militar cu Qatar. Ei au stabilit sediul comandamentului trupelor lor în Orientul Mijlociu, CentCom, la baza gigantică Al-Udeid. Aceasta adăpostește 11.000 de soldați și aproximativ 100 de avioane. De aceea SUA își retrage personalul militar din Arabia Saudită.
Pentagonul îi amintește apoi emirului că nu este capabil să-l provoace: într-o dimineață, el este trezit de forțele speciale, în dormitorul său. Un ofițer american îl asigură că tocmai a fost protejat de o lovitură de stat imaginară. Emirul înțelege mesajul și acum respectă cerințele protectorilor săi.
În 2005, acționariatul Al-Jazeera a fost zguduit de boicotul agenților de publicitate saudiți. Frații Frydman s-au retras de pe canalul TV. Al-Jazeera este complet reorganizată de compania de consultanță JTrack. Acest lucru îl plasează pe fratele Wadah Khanfar în fruntea sa. Treptat, acesta cenzurează orice critică la adresa „imperialismului american” și chiar merge atât de departe încât să elimine anumite imagini care arată crimele americane din Irak. Al-Jazeera, unde mai mulți jurnaliști sunt uciși de forțele SUA și chiar un colaborator al postului este luat prizonier și torturat în Guantánamo, devine porta-vocea puterilor Anglo-Saxone și dă voce Islamismului Sunnit. În 2009, Wadah Khanfar a vizitat Statele Unite, unde a fost primit de toți cei care se aflau printre elitele conducătoare.
În 2008, emirul a întronat un nou președinte în Liban, încălcând Constituția, înlocuindu-l pe președintele ales, în exercițiu.
În 2011, șeful JTrack, fratele Mahmoud Jibril, a devenit brusc liderul protestului împotriva regimului, al cărui ministru a fost. Fratele palestinian Wadah Khanfar părăsește Al-Jazeera pentru a prezida Forumul turcesc Al-Sharq. Canalul este preluat de Primul ministru, Sheikh Hamad bin Jassem bin Jaber Al Thani. Instantaneu, se pune în slujba NATO și devine principalul instrument de propagandă în lumea arabă. Al-Jazeera oferă o viziune părtinitoare asupra conflictelor din Libia și Siria pentru a se transforma într-un canal al Frăției Musulmane. Imam Youssef al-Qaradawi devine predicatorul oficial al canalului. El le explică ascultătorilor săi că Muhammad ar fi, fără îndoială, de partea NATO astăzi.
Qatar devine principalul jucător din Orientul Mijlociu. Emiratul negociază acorduri de pace între arabi, oriunde Statele Unite o cer, în Sahara Occidentală, în rivalitățile inter-palestiniene, în Darfur, Eritreea și Yemen. Dar își poate folosi puterea și pentru a reînvia războaiele. Astfel, în 2012, el a acordat 2 miliarde de dolari Sudanului, de la fratele Omar al-Bashir, pentru a-l rechema pe trimisul său special, generalul Mohammed Ahmed Mustafa al-Dabi. Acesta din urmă, apreciat anterior de toți în special pentru rolul său pașnic în Darfur, a fost numit președinte al Misiunii Internaționale a Ligii Arabe din Siria. El și colegii săi au avut acces la tot ce au vrut să vadă. Într-un raport preliminar, el a concluzionat că mass-media occidentală minte și că nu există nicio revoluție în Siria.
În 2013, emirul a abdicat în favoarea fiului său, Tamim ben Hamad Al Thani.
CRIZA DIN GOLF
Din iunie 2017 până în ianuarie 2021, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au blocat Qatar, paralizând Consiliul de Cooperare al Golfului. Acest Război Rece a fost interpretat greșit. Potrivit Financial Times, acesta este legat de o poveste sumbră a plăților de răscumpărare, iar potrivit altora, de o declarație a emirului, Șeicul Tamim bin Hamad al-Thani, favorabil utilizării politice a islamului, așa cum este practicat atât de Frăția Musulmană, cât și de Iran.
De fapt, președintele Republicii Arabe Egipt, Abdel Fattah al-Sisi, a reușit să obțină documente de la societatea secretă care i-a guvernat țara timp de un an, Organizația Frăției Musulmane. Fost director al serviciilor de informații militare, el le-a studiat. După discursul de la Riad al președintelui SUA, Donald Trump, împotriva terorismului Frăției Musulmane (21 mai 2017), el a înțeles modul în care ar putea să le folosească. În felul acesta, el îi transmisese regelui dovezile aflate în posesia sa, sperând să obțină sprijinul său în lupta sa împotriva fraților. Ele conțineau dovezi ale unei conspirații a Frăției și Qatarului pentru răsturnarea regelui Arabiei, Salman ben Abdelaziz Al Saoud. Pentru rege și fiul său a fost un șoc: nu numai că Frăția, pe care Regatul o răsfățase de ani de zile, acordându-i un buget militar mai mare decât cel al propriei armate, și-a permis să sprijine Daesh, dar l-a atacat și pe monarh.
Pe 5 iunie 2017, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Bahrain, urmate de guvernul yemenit al lui Abdrabbo Mansour Hadi, guvernul libian din Tobruk, Mauritania, Maldive și Comore și-au rupt relațiile diplomatice cu Qatar. Aceste țări își închid frontierele terestre, aeriene și maritime în fața emiratului, strangulându-l brusc. Președintele SUA, Donald Trump, ia partea acestor țări și acuză Qatarul că finanțează „extremismul religios”. Emiratul este susținut de Turcia, Maroc, Hamas, Iran și Germania, unde Ghidul național al Frăției, Ibrahim el-Zayat, are relații în Ministerul Afacerilor Externe. Niger și Ciad sprijină Arabia Saudită.
Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Bahrain au emis un ultimatum în 13 puncte Qatar-ului. Este vorba despre renunțarea la islamul politic și susținătorii săi: Turcia și Iran.
Criza va fi rezolvată doar atunci când președintele SUA, Donald Trump, va încerca să reconcilieze țările arabe între ele și cu Israelul. El a organizat apropierea dintre Maroc și Israel, apoi medierea crizei din Golf. Controversa din jurul Islamului politic a fost înăbușită.
EMIRATUL QATARULUI ȘI FRĂȚIA MUSULMANĂ
Frăția (Ikwan) urmărește obiectivul stabilit de fondatorul său, egipteanul Hassan El-Banna, la sfârșitul Primului Război Mondial: restabilirea Califatului. Într-o scrisoare către Prim-ministrul egiptean de atunci, el a descris cele 3 obiective ale sale:
-„o reformă a legislației și unirea tuturor instanțelor în temeiul legii Sharia;
– recrutarea în cadrul forțelor armate prin stabilirea unui serviciu voluntar sub steagul jihadului;
– legătura dintre țările musulmane și pregătirea restaurării Califatului, în aplicarea unității cerute de Islam”.
Ikwan este o societate secretă organizată după modelul Marii Loji Unite a Angliei. Prin urmare, acțiunea sa este cunoscută numai din mărturiile foștilor membri sau din documentele confiscate în timpul înfrângerilor sale.
Încă de la începuturile sale, Frăției i s-au alăturat milițiile acuzate de uciderea adversarilor săi. S-a dezvoltat mai întâi în Egipt, apoi în întreaga lume arabă și în Pakistan. Regatul Unit și Statele Unite s-au grăbit să se folosească la politicienii săi (cum ar fi fratele Muhammad Zia-ul-Haq în Pakistan sau fratele Mahmoud Jibril în Libia și milițiile sale, cum ar fi Al-Qaeda, Daesh sau Liga de Protecție a Revoluției Tunisiene). La sosirea sa la Casa Albă, președintele Barack Obama a numit un membru al Frăției, Mehdi K. Alhassani, către Consiliul Național de Securitate, pentru a stabili o legătură permanentă cu acesta.
Când Statele Unite au început episodul sirian al „Războiului fără sfârșit”, au cerut Hamas să-și mute biroul de la Damasc la Doha. Când Arabia Saudită s-a rupt în cele din urmă de Frăție în 2014, Qatar a înlocuit-o spontan. Fără a avea aceleași mijloace ca vecinul său puternic, emiratul a devenit mare finanțist cu aprobarea Statelor Unite. În 2018, Qatar a preluat salariile oficialilor Hamas din Gaza în sarcina sa. Cu acordul lui Benjamin Netanyahu, ambasadorul său merge acolo cu valize pline cu 15 milioane de dolari în bancnote mici. Operațiunea va fi reînnoită în fiecare lună.
În 2022, președintele SUA Joe Biden a ridicat Qatarul la rangul de Aliat Major în afara NATO; o onoare rezervată pentru o duzină de țări din lume.
Gafa comisă de Lolwah Al-Khater atestă că Qatar este mai mult decât atât. Emiratul exercită o autoritate asupra strategiei politice și militare a Hamas.
sursă: voltairenet.org
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
